Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale a dovedit pana in prezent ca este doar o marioneta in mana papusarilor care orchestreaza din umbra afacerile din domeniu. Iar actuala conducere nu face nota discordanta.

Servicii... de partid

Daca analizam CV-ul actualului presedinte al ANRGN, Stefan Cosmeanu, numit de PNL, intelegem mult mai bine cum a fost acesta "presat" sa semneze ordinul prin care sunt majorate preturile si tarifele la gaz, respectiv este introdus mult discutatul abonament la gaz, stabilit in functie de diferitele categorii de consumatori.

Aici, se cuvine, credem, o paranteza. ZIARUL de Mures a semnalat in mai multe anchete publicate la inceputul lunii aprilie ceea ce acum tine capul de afis al mass-media centrale, si anume legalitatea introducerii abonamentului la gaz.

Intr-adevar, acum s-a revenit asupra ordinului, dar exista inca o nebuloasa privind actiunile viitoare ale ANRGN in acest domeniu, precum si asupra pozitiei Guvernului vis-a-vis de masurile impopulare de majorare a preturilor si tarifelor la gaz metan.

Pana nu va exista o pozitie unitara preferam sa nu comentam revenirile, corectarile etc. ale ANRGN si ale Guvernului.

Revenind la Stefan Cosmeanu, acesta a fost angajat al Distrigaz Nord in functia de inginer sef, functie pe care si-a pastrat-o si in timpul PSD.

Numirea sa "de urgenta", desi in cazul altor persoane decizia de numire a fost emisa mai mult prin cezariana, a trezit suspiciuni, reiterandu-se posibilitatea ca Stefan Cosmeanu sa fie un apropiat al PSD.

Dincolo de filiatia sa de partid, o alta apropiere este mult mai interesanta, si anume cea a lui Eugen Luha, liderul sindicatului Distrigaz Nord, sindicat ce isi are sediul in Alba Iulia. Dar aici suntem nevoiti sa readucem in discutie doua probleme: privatizarea Distrigaz Nord si crearea Distrigaz Service.

Dupa cum am aratat in articolele anterioare, dupa privatizarea Distrigaz, pasul urmator pe care nemtii de la Ruhrgaz, concernul care a semnat contractul de vanzare-cumparare in prima faza a pachetului de 30% din actiunile societatii de distributie din Targu Mures, l-ar fi facut, ar fi fost externalizarea sectorului de intretinere al retelelor prin infintarea unei societati dupa modelul Petrom Service.

In aceste conditii Distrigaz Service (desi Ruhrgaz ar fi beneficiat o perioada de veniturile sigure din abonamentul la gaz) ar fi fost, de fapt, principalul beneficiar al abonamentului; stiut fiind faptul ca Distrigaz Nord a dus o politica de monopol inclusiv pe domeniul prestarii serviciilor de intretinere, inlocuire conducte etc.

Daca Luha si-a facut intr-adevar ploile in ceea ce priveste asigurarea unor venituri certe de la populatie, nu strica sa aruncam o privire asupra personajelor care au fost interesate sa forteze o majorare a tarifelor si preturilor la gaze..

Cine tine fraiele in Gaz?

Toate aceste manevre care se fac in culisele societatilor romanesti din domeniul gazelor naturale sunt dirijate de grupuri de interese foarte puternice financiar si foarte influente politic, prin itele invizibile care ii leaga atat de actuala putere cat si de fostii guvernanti, PSD.

Astfel, pe de o parte este "celula informativa" - coordonata, cel putin pe partea Distrigaz Nord, de Sabin Popoviciu, care mai sus avea ramificatii in biroul fostului secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului Iulian Iancu, care mai departe, prin Radu Timofte, actualul sef al SRI, ajungeau la procurorul general "rezolva tot" al PNA, Ioan Amarie.

Prin intermediul acestei grupari, orice tentativa de spargere a blocadei impuse de conducatorii de facto ai gazului "indezirabililor" (prin acest substantiv a se intelege cei din afara sistemului, dar mai ales cei din afara afacerilor veroase dirijate de capii gazului romanesc) era si este sortita esecului.

Anterior faceam referire la faptul ca pe piata comisioanelor si a banilor grei care se invart in jurul societatilor de exploatare, transport si distributie gaze naturale, nu actioneaza un singur cerc de interese, ci chiar doua.

Acest al doilea nucleu se concentreaza in jurul eminentei cenusii a tot ce inseamna gazul romanesc, si anume Gabriel Coconea, omul care a condus de facto in ultimii 15 ani, prin oamenii pe care i-a impus in ierarhia de conducere a societatilor din domeniu, destinele gazului.

Cotat ca foarte bogat, Coconea a supervizat orice afacere de anvergura din domeniul gazului. Inclusiv acum, dupa (asa-zis) transferul de putere, Coconea, prin intermediul fostului ministru al Industriilor, actual senator, Radu Berceanu, respectiv al ministrului Economiei si Comertului, Codrut Seres, si-a negociat ramanerea in structurile gazului.

Nu trebuie sa mai precizam ce inseamna o negociere la acest nivel. Propus secretar de stat in MEC, Coconea nu a primit, se pare, avizul SRI (aspect dificil de verificat), dar se pregateste pentru a ocupa functia de consilier personal al unuia dintre directorii generali ai companiilor de gaz.

Iar daca ar fi sa dam crezare unei informatii care circula in mediul de afaceri apropiat conducerilor companiilor de gaz, dar si printre politicienii de la Bucuresti, Coconea a stabilit in biroul ministerial al lui Seres componenta consiliilor de administratie ale ROMGAZ si TRANSGAZ.

Aici, desi s-a modificat linia intai de conducere, restul structurii de decizie a ramas intact, daca tinem cont ca a avut loc o rocada, nicidecum o indepartare a fostilor directori numiti sau apropiati PSD.

Miza de un miliard de euro

In perioada urmatoare, o data cu apropierea anului 2007, an care va marca liberalizarea pietei de gaz, miza este uriasa. Iar pana atunci, monopolul asupra circuitului veros al gazului de la producator spre consumatorul eligibil nu il poate sparge nimeni. Dar sa va explicam.

O lege nescrisa a interpus in prezent intre producator (ROMGAZ, Petrom - OMV si 5% companii private) si consumatorul eligibil de gaz (companiile din industrie mari consumatoare de gaz) societatile comerciale furnizoare de gaz.

Acestea din urma sunt in cele mai multe cazuri societati de apartament, dotate cu un telefon si un fax, dar fara de care consumatorul nu poate achizitiona necesarul de gaz.

Circuitul este atat de bine pus la punct, incat orice incercare a consumatorului eligibil de a cumpara gaz direct de la producator se loveste de refuzul acestuia, pe motiv ca toate cantitatile de gaz au fost deja vandute, chiar daca, in realitate, producatorul dispune de cantitatile solicitate.

Asa ajunge consumatorul la societatile furnizoare, care insa ii vand gazul cu un adaos de 10-30%. Desi tranzactiile de acest gen sunt legalizate, problema care se pune, dincolo de intermedierea productiei de gaze, este faptul ca intermediarii-furnizori sunt companii private care se intercaleaza in interesele statului.

Avand in vedere ca preturile si tarifele la gaze naturale vor suferi in acest an cresteri semnificative (proces care va continua pana la alinierea la cele practicate in UE), fara sa se puna si problema angajarii unor cheltuieli suplimentare, companiile din domeniul gazului vor beneficia de venituri suplimentare estimate la 1 miliard de euro, din care cel putin jumatate vor ajunge la producatorii de gaz.

Este una dintre metodele facile ca sumele sa ajunga la apropiatii baronilor gazului, prin firmele producatoare de gaz private, fie prin societatile comerciale furnizoare.