Interesele meschine ale unor mahari din defunctul FPP, conjugate cu indolenta fostilor directori, au transformat in mai putin de un deceniu cea mai moderna fabrica de zahar din Romania situata in zona orasului Navodari, intr-un peisaj apocaliptic dominat de o gigantica ruina industriala asemanatoare cu cea de la USAS.In prezent, curtea si o parte a spatiilor productive ale fostei Fabrici de Zahar

Navodari sunt utilizate in beneficiul unei firme venetiene si al unei intreprinzatoare locale ce desfasoara in aceasta locatie o relativ modesta afacere de prelucrare si comercializare a lemnului si a materialelor de constructii. Proiectul Fabricii de Zahar Navodari a fost conceput si finalizat in cea mai mare parte, inainte de 1989.

Intreprinderea de prelucrare industriala a sfeclei de zahar a supravietuit convulsiilor socio-economice din perioada 1989-1990, iar in anul 1991 a beneficiat chiar si de o dotare cu linii de productie, instalatii si echipamente de ultima generatie.

Astfel, la inceputul anilor ’90 Fabrica de Zahar Navodari se afla in plina exploatare, dispunand de toate premisele tehnologice pentru a face fata concurentei si pentru a deveni un actor important pe piata de profil din Romania si din aceasta regiune a continentului.

Numai ca in doar cativa ani, respectiv in perioada 1994-1995 unitatea rebotezata SC Zahar SA Navodari a intrat deja in colaps financiar, iar mai apoi intr-un faliment de facto.

Faptul ca Fabrica de Zahar Navodari a intrat in criza financiara e dovedit si de Hotararea de Guvern nr.441 din 22 iulie 1994 pentru aprobarea Normelor metodologice privind preluarea la datoria publica a cheltuielilor neregularizate, atestarea existentei si asigurarii integritatii bunurilor materiale si destinatia sumelor obtinute din valorificarea acestora, precum si din dobanzile restituite.

Cea mai moderna fabrica de zahar din tara intra in colaps

In spatele acestei denumiri imbarligate, se ascunde de fapt una dintre numeroasele masuri administrative ale Guvernului Vacaroiu de stergere cu buretele a unor plati din datoriile diverselor societati cu capital de stat care dominau la acea vreme economia autohtona.

De fapt, prin acest act normativ, guvernarile primilor ani de tranzitie incercau sa acopere incompetenta crasa a managerilor marilor unitati industriale mostenite din regimul comunist, conservand o situatie care a condus la semicrah-ul financiar si bancar de la finele deceniului 1990-2000.

In aceasta situatie s-a aflat din nefericire si Fabrica de Zahar Navodari care a acumulat la nivelul anului 1997 datorii de peste 37 miliarde de lei, suma ce reprezenta chiar valoarea activelor sale. Altfel spus, starea financiar-contabila a SC Zahar SA Navodari indica in perioada mentionata o situatie de faliment.

Chiar si incercarea cabinetului Vacaroiu, care in anexa normativului amintit consemna la rubrica cheltuieli preluate la datoria publica si pe cele apartinand fabricii constantene de zahar, nu a condus la redresarea intreprinderii.

Motivatia conjuncturala a colapsului Fabricii de Zahar Navodari a fost concurenta neloiala a importatorilor de zahar care au adus acest produs in Romania la preturi cu mult inferioare celor practicate de fabricile autohtone de profil.

In plus, productivitatea scazuta a sfeclei de zahar din Romania care a inceput sa fie mult mai putin cultivata decat in perioada agriculturii socialiste a facut ca numeroase fabrici de zahar din Romania sa aiba o soarta asemanatoare cu cea de la Navodari.

Insa o analiza mai riguroasa efectuata pe o perioada mai lunga de timp ar conduce fara indoiala la cu totul alte concluzii decat cele desprinse dintr-o pripita analiza conjuncturala.

In acest sens este suficient sa amintim aici doar faptul ca Fabrica de Zahar Navodari dispunea de o retehnologizare cu utilaje de ultima generatia aduse din Franta ce puteau asigura o productivitate competitiva si la consumuri energetice scazute, astfel ca nivelul costurilor de productie nu ar fi atins pragul nerentabilitatii produselor fabricate in unitatea constanteana.

Managementul dezastruos sta la originea falimentului fabricii

Insa pentru mentinerea Fabricii de Zahar Navodari pe linia de plutire chiar si intr-o conjunctura comerciala defavorabila ar fi fost necesar un minim de efort managerial din partea conducerii unitatii, efort care asa cum au demonstrat-o evenimentele ulterioare, a lipsit cu desavarsire.

Mai mult, nu sunt excluse nici influentele subterane ale unor grupuri de interese oculte care si-au facut jocurile in cazul multor privatizari pastorite de fosta conducere a FPP-ului din timpul guvernarilor Victor Ciorbea si Radu Vasile.

Intrata intr-un faliment mascat inca din anul 1995 cand si-a incetat efectiv productia, Fabrica de Zahar Navodari a fost propusa pentru lichidare de defunctul Fond al Proprietatii Private din perioada in care la Palatul Victoria fotoliul de premier era ocupat de Victor Ciorbea.

A urmat o perioada dramatica pentru cei 150 de angajati ai fabricii din Navodari care au fost concediati, dupa ce au functionat o perioada indelungata in somaj tehnic fara sa beneficieze de nici un leu la salariu. Dupa ce guvernarea Ciorbea i-a pus cruce, Fabrica de Zahar Navodari si-a perpetuat agonia in scriptele oficiale inca 5 ani.

Aflata in procedura de lichidare, actiunile SC Zahar SA Navodari au fost suspendate de la tranzactionare pe piata Rasdaq abia in urma cu doi ani, conform Deciziei nr. 1082/4.04.2003 a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

In loc de zahar, brichete de rumegus

Dupa aceasta scurta si nefericita istorie care a transformat cea mai noua si mai moderna fabrica de zahar din Romania intr-o macabra ruina, activele societatii din Navodari supusa lichidarii au fost vandute la second-hand, in prezent spatiul cu pricina fiind folosit de o firma locala ai carei actionari sunt o companie venetiana si o intreprinzatoare pe nume Iulia Popa domiciliata in Constanta.

Este vorba despre firma Delta Top SRL care reprezinta actionarul unic al societatii Adige Max SRL, utilizatoarea de astazi a incintei in care se afla fantoma Fabricii de Zahar Navodari. La randul ei, Delta Top SRL Navodari ii are drept actionari pe constanteanca Iulia Popa (aport de capital 40 dolari) si pe compania PANNORICA SRL din cunoscutul oras italian Venetia.

Actualii beneficiari ai ruinelor fabricii au transformat incinta unitatii in depozit de busteni din care confectioneaza materiale pentru constructii si brichete din rumegus. Aspectul macabru al zonei este accentuat de giganticele ruine ale halei centrale de productie a defunctei fabrici de zahar.

Privelistea dezolanta este similara celei de la USAS Navodari, o alta relicva a industriei locale sacrificate pe altarul privatizarii fara noima.

Spre deosebire de USAS, fabrica de zahar era departe de a fi o „gaura neagra" a economiei constantene, destinul obiectivului fiind mult mai asemanator in aceasta privinta cu cel al funicularului de la Baneasa sau al fabricii de inghetata de la ICIL Constanta.

Structurile de beton jumulite de tot ceea ce a insemnat material metalic stau marturie modalitatii dezastruoase in care s-a realizat privatizarea marilor obiective industriale din judetul Constanta.

Ramane de vazut daca organismele abilitate ale statului vor stabili vreodata vinovatii pentru aruncarea pe apa sambetei a zeci de milioane de dolari provenite din efortul financiar al tuturor contribuabililor romani, indiferent daca acest efort s-a facut inainte ori dupa 1989, sau vor trage oblonul tacerii pana cand eventualele infractiuni se vor prescrie.