Prima data cand il vezi, nimic din atitudinea sau aspectul lui nu tradeaza faptul ca e singur, fara bani si fara casa. Cersetor nu e cuvantul care sa i se potriveasca. Pentru ca, desi nu are casa, acest om nu cerseste.

Spune ca este sub demnitatea lui sa intinda mana si sa ceara. Mereu curat, cu haine aproape noi, omul este o dilema. Atrage privirile, atat el, cat si cainele sau, Rex, de care este nedespartit.

Mananca impreuna, dorm impreuna pe aceeasi banca, tinandu-si de cald unul altuia, sunt doua suflete sub cerul liber. Atunci cand l-am cautat "acasa", l-am gasit si am stat de vorba. Are niste povesti extraordinare, pe care nu stii daca sa le crezi sau nu.

Era imbracat blugi si ghete noi, o camasa in carouri albastre si mirosea a sapun. Facuse undeva o baie, pentru ca hainele curate "merita sa fie cinstite".

L-a cunoscut pe mostenitorul tronului polonez

Veer Pavel, nu stie exact unde s-a nascut. "Acesta este numele meu oficial, dat de parintii care m-au adoptat", spune el. Spune ca tatal sau, ofiter de rang inalt, cu studii economice facute la Paris, se ocupa de problemele financiare ale armatei regelui Mihai.

"Cand au inceput problemele regalitatii si nimeni nu mai stia de partea cui este, cu rusii sau cu nemtii, drumurile lui si ale regelui Mihai s-au despartit. A murit fara sa primesca nici un raspuns la scrisorile pe care i le-a trimis timp de aproape 20 de ani. Tata si-a facut doar datoria", povesteste Pavel.

Dupa copilaria petrecuta undeva langa Beclean, pe proprietatea parinteasca, si-a terminat studiile liceale de arte, dar Universitatea de arta de la Paris l-a respins, pe motiv ca era inapoiat ca expresivitate in arta: "Asa ca nu ma pot numi artist.

Am sculptat cate ceva, dar de frica celor care ma urmareau si imi furau sistematic operele, ce mi-a mai ramas le-am ascuns bine prin manastirile din zona Sucevei", marturiseste, tainic, Pavel.

Pentru a-si putea sa-si castige cumva existenta, a ajuns sa lucreze la minele de cupru de la Balan. Aici l-a cunoscut pe eminentul profesor de istorie Koczany Ladislau, care mai tarziu s-a dovedit a fi, sustine el, mostenitorul tronului Poloniei. "Cercetatorii de la mina de cupru l-au adus acolo, ca sa poata fi in siguranta.

De fapt, erau speriati ca vreun mercenar platit de Legiunea Franceza sa nu-l impuste, pentru ca existau interese mari la mijloc. Cercetatorii cei mai mari de la Balan erau toti rusi si mina asta era doar o acoperire pentru activitatea lor.

Cativa kilometri mai incolo erau minele de uraniu de la Tulghes, unde se desfasurau experimente secrete. Fiind putini oameni in zona, majoritatea localnici, orice intrus putea fi foarte repede identificat. Multi si-au pierdut viata in subterane, impuscati sau sfasiati de cutite. Nimeni nu ii va mai gasi vreodata.

La fel se intampla si cu artistii Parisului omorati tot de mercenari pentru bani, si cel care comanda asasinatul isi insusea arta celui ucis. In subteranele alea am vrut eu sa ajung, sa studiez, si nu m-au lasat", marturiseste cu tristete Veer Pavel.

Exista o conspiratie mondiala

Pavel nu a vrut sa ne explice de ce, cum si cand a fost desemnat dusman al statului. Singurul lucru care ni l-a mai spus despre el a fost ca dupa moartea mostenitorului tronului Poloniei, el, Pavel, s-a casatorit cu sotia decedatului.

Cert este ca din aceasta casatorie a rezultat o fetita pe care, cu mari sacrificii si eforturi, a reusit sa o scoata din tara. "Insusi avocatul Hollywoodului din Los Angeles a venit sa o duca acolo. Acum e bine, are alt nume, este vedeta si eu sunt multumit.

Nu vreau nici o mostenire pentru sunt oameni care incearca sa ma omoare. Pe tata asa l-au omorat in spital si mie mi-au strecurat in cafea ceva de am cazut pe jos. Noroc cu un prieten, un ofiter secret care lucra la Balan, ca a vazut tot ce s-a intamplat. Rudele mele au vrut sa ma omoare.

Am renuntat la tot, nu mai vreau nimic, desi tata mai are proprietati in centrul orasului, langa primarie", ne spune Veer Pavel, in timp ce priveste suspicios in jur. Noi, ceilalti, ar trebui sa deschidem ochii si sa privim altfel ce este in jurul nostru.

Sunt oameni special pregatiti, pentru a prelua o comanda de asasinat, de la un computer. Poate persoana care a introdus datele in computer nici nu mai exista atunci cand are loc executia. In spatiu sunt trimisi cercetatori de frunte de care "unii cu puteri neobisnuite vor sa scape". Ce e o racheta? Ceva comandat de la sol.

Odata ce esti in spatiu, de la imponderabilitate "li se spala creierul, li se anihileaza vointa si la intoarcere fac o greseala fatala. Cine e de vina? Bineinteles ca cei din racheta, fie ei rusi sau americani. Nimeni nu se gandeste in momentele triste la o conspiratie", ne spune in final Pavel.

Pe toata durata discutiei, Pavel a avut un ton blajin, cald, de bunic sfatos care le spune povesti fantastice nepotilor.

Dar povestile lui nu sunt tihnite, pentru ca mereu sunt intrerupte de trecatori care il roaga sa primesca niste bani, altii care ii aduc mancare lui si cainelui si de cei care, "zilnic, la ora asta, imi aduc cate o paine. A uite-i ca vin!", tresalta bucuros Pavel.

Atunci cand am plecat de langa el simteam o nervozitate ciudata. Tot la doi pasi priveam in toate directiile si mi se parea ca ochi nevazuti ma urmaresc. Senzatia asta ciudata a tinut doar cateva minute. Interminabile.

Cum s-o fi simtind Pavel, care de o viata intreaga cauta sa vada cine ii calca pe urme, am sa-l intreb, negresit, data viitoare.