In urma cu aproximativ sapte ani, o firma americana intentiona sa puna in practica un ambitios proiect ce viza constructia unui terminal LPG (gaze petroliere lichefiate) in partea de nord a insulei din Portul Constanta.

Valoarea uriasa a investitiei, care insuma mai multe zeci de milioane de dolari se pare ca a fost principala cauza pentru care proiectul a ramas doar pe hartie, cu toate ca realizarea lui ar fi multiplicat valentele de dezvoltare ale celui mai mare port romanesc de la Marea Neagra.

In jurul anilor 1998-1999 firma BLACK SEA LPG ai carui actionari erau cetateni americani, dintre care unii de origine romana, au comandat institutului de proiectari IPTANA Bucuresti proiectarea unui terminal de gaze petroliere lichefiate care avea sa fie amplasat in Portul Constanta.

Mai exact, este vorba despre insula artificiala din Portul Constanta, amplasament creat prin depunerea miilor de tone de pamant extrase din sol in perioada constructiei Canalului Dunare Marea Neagra.

Printre reprezentatii companiei cu capital american se numara si Emil Calota, actualul primar al municipiul Ploiesti, a declarat pentru „Replica” deputatul constantean Laurentiu Mironescu, cel ce in perioada in care a fost pus pe tapet proiectul terminalului LPG, indeplinea functia de director general al CN Administratia Porturilor Maritime SA Constanta.

„Miza afacerii era gazul rusesc, care ar fi trebuit sa fie adus la Constanta dintr-un port situat pe tarmul Marii Azov”, isi aminteste Laurentiu Mironescu.

Un obiectiv care ar diversifica paleta de marfuri operate la Constanta

In plus, actionarii firmei americane au luat in calcul si utilizarea unei flote de mici tancuri LPG (nave maritime de transport a gazului lichefiat) cu capacitatea de 3000-4000 tone pe care acestia ar fi reusit sa puna mana la un pret modic, intrucat ele nu mai corespundeau standardelor de siguranta extrem de drastice ale autoritatilor maritime din SUA.

Amplasamentul terminalului fusese stabilit in zona nordica a insulei din Portul Constanta, aspect care ar fi fost benefic pentru exploatarea fructuoasa a acestei forme de relief artificiale, a aratat fostul director al Administratiei Portuare.

Pe langa construirea unor cheuri, insula ar fi beneficiat si de un pod de legatura cu tarmul continental, investitie ce facea parte din proiectul de infrastructura la terminalului.

Pe de alta parte, terminalul ce ar fi trebuit sa contina o serie de rezervoare speciale de stocare a gazului lichid adus de tancurile LPG, a fost proiectat initial pentru o capacitate de un milion de tone, insa costurile uriase calculate pentru realizarea lui i-a facut pe investitorii americani sa solicite reproiectarea la o capacitate de numai 500.000 tone, ne-a precizat ing.

Romeo Ciortan, seful colectivului de proiectare de la IPTANA care s-a ocupat de acest obiectiv, din nefericire nematerializat. Chiar si la o capacitate mai mica, costurile realizarii terminalului se pare ca au depasit posibilitatile financiare ale investitorilor americani, astfel ca nici pana la ora actuala lucrarile de executie ale terminalului nu au demarat.

De fapt, se poate aprecia ca proiectul a „murit” inainte sa fie extrasa prima cupa de excavator din amplasamentul obiectivului.

In opinia fostului director general al CN APMC, proiectul era „interesant”, dar daca ar fi pus in situatia sa investeasca in realizarea unui terminal, deputatul Laurentiu Mironescu spune ca nu ar alege un terminal LPG, ci mai degraba unul de cereale.

Aceasta intrucat, pe langa costurile mult mai ridicate pe care le presupune construirea unui terminal LPG, spre deosebire de terminalul de cereale, primul nu ofera posibilitatea navelor care au descarcat in terminal sa plece din Portul Constanta tot pline, incarcate cu o alta cantitate de marfa, aspect ce reduce mult rentabilitatea afacerii.

Totusi, pentru viitor atat Mironescu, cat si Ciortan au aratat ca necesitatea construirii unui terminal LPG in Portul Constanta este incontestabila, deoarece acesta ar completa gama de marfuri care pot fi operate in cel mai mare port din Sud-Estul Europei.