Lugojul a dat Romaniei si sportului mondial sportivi si antrenori de mare valoare. Unul dintre acestia este Constantin (Tica) Popa, antrenor emerit de handbal, fost elev al Liceului "Coriolan Brediceanu". Peste el s-a asternut uitarea, fapt care ne-a determinat sa reimprospatam memoria celor care l-au uitat si sa-l prezentam celor care nu l-au cunoscut.

Primii pasi in sport

A inceput cu fotbalul si, cu un an inainte de absolvirea liceului, facea parte din echipa "Vulturii", fiind cel mai tanar jucator al acestei formatii, avand o viteza remarcabila.

In urma unui meci dintre Vulturii si Clubul Sportiv Muncitoresc (formatie facuta de comunisti), cu prilejul aniversarii Zilei de 23 August, echipa sa a castigat cu 5 - 1, iar el a fost remarcat de maiorul de trista amintire, Kling.

Iata ce-si aminteste el din acel meci: "Vazand valoarea mea, demonstrata si in acel meci, dupa intalnire, m-a chemat la el si mi-a spus: "Tovarase Popa, dumneata treci la Clubul Sportiv Muncitoresc Lugoj, ca jucator, si nu la Vulturii, pentru ca Vulturii nu mai exista".

Sub amenintari si presiuni, nu am avut de ales si m-am transferat la Clubul Sportiv Muncitoresc, unde am jucat in divizia B, alaturi de Venus, Unirea Tricolor si altele". Odata liceul finalizat, a devenit student la Agronomie, fara examen, dar nu avea nici o atractie pentru acest profil.

Intr-una din zile, si-a luat inima in dinti si i-a spus tatalui: "Tata draga, eu nu sunt pentru agronomie, eu vreau altceva, eu vreau sport". La sfaturile colegului sau mai mare, celebrul antrenor de mai tarziu, Ioan Kunst - Ghermanescu, a sustinut examen la Academia Nationala de Educatie Fizica, la Bucuresti, unde a si reusit. A jucat fotbal in continuare, la Juventus, un an.

De la fotbal la handbal si...

In acea vreme, la facultate, nu era specializarea fotbal, asa ca a optat pentru handbal, alegere ce se va dovedi in timp a fi una inspirata. A jucat handbal in 11, in echipa institutului, in divizia A, a fost selectionat in echipa nationala de tineret. Clubul CCA l-a transferat la ei, i-au dat gradul de locotenent-major.

A jucat alaturi de nume mari ale handbalului din acea vreme: Wagner, Ligner, Haberbusch si altii. Dupa 5 ani de sport de performanta, revine la Lugoj, ca antrenor de handbal al echipei liceului, reusind sa o califice in finala Campionatului National scolar. Anii 1960 - ’61 il gasesc la Timisoara, la Liceul Sportiv Nr. 4, ca antrenor al echipei de divizia A, fete, singura din tara care activa in Divizia A, ca echipa scolara.

De aici au plecat Ani Nemetz, Cristina Metzenrat, Simona Arghir, Terezia Szekely, la Universitatea Timisoara. Este numit director al liceului, functie pe care a detinut-o timp de 15 ani.

...de la Timisoara, in Tunisia

Confirmandu-si valoarea si ca antrenor, in anii 1966 - 1968, a lucrat in Tunis, cu lotul reprezentativ al acestei tari africane, seniori si tineret.

In Tunis nu era un campionat de handbal organizat si, pentru a alcatui lotul reprezentativ, a sustinut meciuri cu toate orasele din tara care aveau asa zise echipe de handbal, tot timpul fiind sprijinit de ministrul tineretului si sportului Monder Ben Amar, cumnatul presedintelui de atunci al Tunisiei, Habib Bourghiba, ministru cu care a avut in permanenta o colaborare fructuoasa.

"In doi ani am reusit sa castigam Campionatul Africii si ne-am trezit in Suedia, la finalul Campionatelor Mondiale, dar inainte de asta am sustinut numeroase meciuri de pregatire in Europa, cu echipe de calibru greu, Italia, Franta, Belgia, Danemarca, Romania (chiar si la Lugoj, unde s-a facut un stagiu de pregatire de o luna de zile).

In Suedia am avut ghinion, am picat in grupa cu Cehoslovacia, Danemarca si Franta. Infrangerea suferita cu Franta (rezultat 15-13 pentru Franta) a fost pentru noi un rezultat mare, cat o victorie. Ambasadorul Tunisiei m-a imbratisat si m-a felicitat ca am reusit sa fac un lucru asa de mare pentru tara sa" - ne-a declarat cu mandrie si o usoara nostalgie Tica Popa.

Campionatului Mondial i-au urmat Jocurile Mediteraneene, unde a obtinut un fenomenal loc III, dupa Iugoslavia si Spania, inaintea Frantei si Egiptului. "Am fost primit, premiat si decorat personal de Habib Bourghiba, presedintele statului, care si-a exprimat dorinta de a-mi prelungi contractul.

Am refuzat, spunandu-i ca mi-am facut datoria si ca am in tara niste parinti in varsta, de care trebuie sa am grija. M-a inteles si mi-a urat succes pe mai departe" - ni s-a confesat interlocutorul nostru. Intors in Romania, a fost numit antrenor la echipa nationala de tineret fete, cu care la Balcaniada a ocupat locul I, inaintea Iugoslaviei, echipa care pana atunci era abonata la locul I.

Au urmat felicitarile de rigoare si un premiu "uluitor" de 2.500 lei (salariul era de 3.300 lei). A mai functionat un an de zile in Italia, ca profesor la Roma, la Aqua Acetoza si sase luni la Facultatea de Educatie Fizica din Novisad, pentru studentii care urmau cursurile in limba romana. A mai antrenat Constructorul Timisoara, AEM Timisoara, dupa care a devenit pensionar.

Dupa 40 de ani de munca, cu o pensie de 420 de lei (4.200.000 lei usori) si cu titlul de antrenor emerit, traieste linistit si modest la Timisoara, bucurandu-se de faptul ca, la un Campionat Mondial, Tunisia a pierdut in fata Frantei la un gol. Daca invingea Franta, juca finala. Asa s-a multumit cu un loc IV.

Romanii l-au uitat - tunisienii nu!

Zilele trecute a primit o invitatie din Tunisia si un bilet de avion dus - intors, pentru a participa la niste festivitati handbalistice, el fiind omul care a pus la punct handbalul in aceasta tara. Si tunisienii nu l-au uitat pe lugojeanul nostru Tica Popa, cu care noi ne mandrim si ii uram ani multi si sanatate!