In 1953, sase tineri elevi de la Liceul "Al. Papiu Ilarian" din Targu Mures au indraznit sa protesteze, in felul lor - mai mult in gluma decat in serios -, fata de prezenta sovietica in Romania.

Au fost arestati, anchetati timp de o luna la sediul Securitatii din Targu Mures, apoi judecati si condamnati la munca silnica pentru uneltire contra ordinii sociale. Minele de plumb unde si-au ispasit condamnarile le-au marcat grav sanatatea.

Astazi, vizibil marcat, mai traieste doar unul singur din grupul celor sase. Inca se mai teme. Nu pentru el, ci pentru nepotii lui.

Alexandru Draghici, Augustin Poptamas, Alexandru Vancea, Alexandru Bucur, Constantin Senchea si N.P., cel care ne-a relatat cele intamplate - si care ne-a rugat sa-i respectam anonimatul - au format grupul celor sase.

Elevi in clasa a XI-a si foarte buni prieteni, erau copii unor "fosti"(chiaburi, preoti greco-catolici, ofiteri deblocati) si, prin urmare, considerati elemente ostile. Cei sase tineri nu puteau urma scoala la zi, ci numai la seral, ei trebuind sa-si dovedeasca adeziunea la noul regim prin munca.

In masura in care dupa 10-12 ore pe santier se mai simteau in stare sa urmeze si scoala, puteau sa o faca. Foarte multi renuntasera. Intre cei sase exista insa o solidaritate deosebita, probata in timp.

Daca unul nu putea sa vina intr-o zi la scoala, ceilalti ii suplineau lipsa asa cum puteau si il ajutau sa recupereze materia, astfel ca reusisera sa ajunga in clasa a XI-a, cu rezultate relativ bune.

Fotograful de la Securitate

In noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1953, cei sase tineri au lipit mai multe afise in Targu Mures. Afisele ii indemnau pe locuitorii din oras sa nu iasa la marea demonstratie care urma sa aiba loc a doua zi, semn de omagiere a Marii Revolutii Socialiste din Rusia.

In acelasi timp, tinerii elevi il caricaturizasera pe Stalin, care nu cu mult timp in urma trecuse la cele vesnice. Arestarea unuia dintre ei pe data de 7 noiembrie 1953 a facut ca intreg grupul sa cada in aceeasi zi.

O actiune nebuneasca, insuficient gandita si elaborata, nascuta mai mult dintr-un spirit de fronda spontan, decat dintr-un act de rezistenta real. A urmat ancheta in noul sediu in care se mutase Securitatea, apoi judecata si condamnarea.

"Draghici a luat cel mai mult, sapte ani, ne-a povestit N.P., Senchea a luat doi, iar noi, ceilalti, cate cinci ani. Noi nu am facut recurs si nici parintii nostri, dar ulterior am fost rejudecati.

Draghici a ramas tot cu sapte ani si Senchea cu doi, iar noua, celorlalti patru, ni s-a redus pedeapsa de la cinci la doi ani. Nu stim daca a actionat cineva in favoarea noastra sau nu…".

Dincolo de umilintele si bataile indurate la celularul Securitatii din Targu Mures, N.P. nu a putut uita comportamentul bestial al fotografului Securitatii, un tigan, probabil subofiter: "Ma lovea cu palma, pentru ca inchideam instinctiv ochii cand apasa pe blitz.

Nu stiu cate palme am luat atunci, dar i le-am inapoiat si eu, dupa 1989. Nu stiu daca mai traieste acum, dar cand l-am intalnit eu, dupa 1989, arata bine, ca un om care oricum nu muncise prea mult la viata lui".

Cosmarul plumbului

Primul an de inchisoare l-au facut cu totii la Targu Mures, apoi cinci dintre ei au fost repartizati la minele de plumb de la Baia Sprie, Cavnic si Valea Nistrului. "Bucur nu a mai venit cu noi. A acceptat sa devina informator al Securitatii si a ramas aici. Dupa ce ne-am eliberat, am tinut legatura intre noi.

Bucur ne-a evitat, dar nu l-am condamnat pentru asta. Pur si simplu n-a avut taria sa reziste presiunilor…", isi aminteste fostul detinut. Au fost repartizati separat, iar munca in mina, fara cele mai elementare masuri de protectie si cu o hrana necorespunzatoare, i-a marcat definitiv.

Doi dintre ei s-au imbolnavit de silicoza. "Am intalnit acolo oameni cu condamnari grele, care ajunsesera ca niste schelete ambulante. Aratau cu mult mai batrani decat varsta pe care o aveau. Cei mai multi au ramas acolo, in pamant, nu s-au mai intors niciodata acasa", spune N.P., fara resentimente.

Priveste cu resemnare ceea ce s-a intamplat, ca pe o incercare data de Dumnezeu. Mai greu i s-au parut primii ani in libertate, cand foarte multi il evitau si cand a simtit marginalizarea. N-a mai terminat liceul, toata viata a fost macaragiu pe diverse santiere. Acolo s-a simtit cel mai liber…