Radu Pavel Gheo : „N-o sa reusesc sa citesc tot ce-as vrea"

Regretul meu este ca vacanta (concediul) mi s-a terminat relativ repede. Dar de citit citesc si acum in mai multe directii, asa ca o sa incerc sa fiu sistematic.

In primul rind citesc ca redactor de carte – adica o fac atent, mai ceva ca un critic. Tocmai lucrez la o carte tare – in mai multe sensuri (adica si cu imagini dure, brutale, si de impact): „American Psycho". Cartea dupa care s-a facut filmul, desigur. Ca traducator, citesc si transpun in romana un roman comic excelent al unuia din cei mai in voga umoristi britanici: Tom Sharpe – „Wilt".

E, de fapt, primul roman dintr-un ciclu cu eroul omonim. Wilt asta e un profesor timid de colegiu tehnic care preda la niste elevi-ucenici mirlani si obsedati de batai si sex (nu ca el n-ar avea ceva probleme cu asa ceva).

Traduc si citesc si rid de unul singur.Ca simplu si relaxat cititor, cind mai apuc, citesc si vreau sa mai citesc multe: „Moscova-Petuski" a lui Venedikt Erofeev (o carte superba, tradusa de Emil Iordache de zici c-a fost scrisa in romana), „Dimineata pierduta" a Gabrielei Adamesteanu (carte-reper in literatura noastra), „Degete mici", romanul lui Filip Florian, pe care abia ce l-am inceput, dar m-a prins imediat.

Daca as avea timp cit as vrea, as reciti integralele personale (adica atit cit am strins eu in biblioteca) I. L. Caragiale si Eugen Ionescu. Si ar mai fi, dar nu vreau sa dau aici liste. Oricum n-o sa reusesc sa citesc tot ce-as vrea. Apropo, din cind in cind iau si recitesc cite un sonet din „Infernala comedie" a lui Emil Brumaru. N-o recomand pudibonzilor, dar un cititor adevarat nu de cuvinte se teme.

Liviu Antonesei: „Planul" meu de relecturi

Imi vine destul de greu sa raspund intrebarii dumneavoastra! Mai intii pentru ca, de cind ma stiu, citesc zilnic, fie literatura, fie carti ce tin de preocuparile mele profesionale, fie, cum se intimpla cel mai des, din ambele categorii. In al doilea rind, daca inainte de 1990 aveam vacante, poate mai mult timp decit ar fi trebuit, dupa, am cam uitat cum arata.

Daca reusesc sa plec de citeva ori pe an, citeva zile, undeva la munte ori prin paduri, ca sa-mi reincarc bateriile, ma socotesc norocos. Normal ca si in aceste scurte escapade citesc, ca e viciu, dependenta. De obicei, recitesc unele din cartile din „planul" meu de relecturi, sectiune mari romane – de la Dostoievski la Faulkner, de la Flaubert la Henry Miller ori Lawrence Durrell.

Cel mai adesea, nu uit ca e bine sa am la purtator macar o selectie din povestirile lui Borges. Asta pentru partea sedentara a micilor vacante, pentru ca, in tren ori autobuz, citesc fara gres romane politiste. Cu care imi mai „otravesc", uneori, si noptile, chiar daca nu sint in vacanta, pentru ca am descoperit de mult ca sint un bun somnifer, mai sanatos decit televizorul!