Douazeci de ani i-au trebuit culturii hip-hop sa ajunga in Pantelimon si Salajan. Miscarea „underground" a celor supranumiti „baietasii de cartier" a intimpinat o reactie de respingere din partea societatii romanesti. De la doamnele scandalizate de versurile vulgare si pina la seful CNA, Ralu Filip, cu totii au incercat sa opreasca intrarea (si consacrarea) acestui gen muzical in spatiul public.

Casetele sau CD-urile trebuie sa contina avertismente de genul „Atentie! Contine versuri explicite", videoclipurile trupelor sint cenzurate la singe inainte sa poata fi difuzate de catre televiziuni.

Are insa cineva autoritatea de a stabili daca aceasta forma de protest prin muzica este, in acelasi timp, o forma de vulgaritate? Este una dintre intrebarile la care ancheta „Jurnalului de Est" incearca sa raspunda in doua parti. Astazi va propunem o istorie a genului muzical, alaturi de istoricul acestuia in Romania.

Miine veti putea citi opinii de Mircea Toma – directorul Agentiei de Monitorizare a Presei, unul dintre cei care au luat parte la campania „Jos cenzura!", initiata de trupa Parazitii –, Dragos Bucurenci, autorul romanului „RealK", jurnalist la „Academia Catavencu", precum si membrul trupei Parazitii – Cheloo –, care vorbeste despre recenta hotarire a CNA de a interzice difuzarea videoclipului „Milionari de week-end".

Muzica despre viata reala

Cultura hip-hop include, pe linga cele patru elemente de baza – MC-ing (rapping), DJ-ing, graffiti si breakdancing – un anume tip de limbaj, „hip-hop slang", si asa-numita moda „bling bling".

Hip-hop-ul s-a nascut la petrecerile de cartier din Bronxul anilor ’70, locuit de afro-americani si imigranti latini. Primii DJ ai acestor petreceri cu muzica funk si soul incepusera sa amplifice sunetele instrumentelor de percutie, accentuind astfel ritmul melodiilor.

Practica aceasta era deja cunoscuta in Jamaica, sub denumirea de „dub music" si s-a raspindit in Statele Unite datorita imigrantilor jamaicani. Unul dintre acestia este DJ Kool Herc, supranumit „The Godfather of Hip-Hop". Combinind doua discuri si un audio-mixer cu tehnica „scratching"-ului si cea a replicilor dintre versuri, DJ Kool Herc a pus bazele MC-ing-ului in lumea muzicala.

O alta varianta a „legendei" hip-hop-ului ii atribuie titlul de „godfather" lui Afrika Bambaataa Asim, lider al minoritatii Zulu din Bronx. Acesta a format organizatia Universal Zulu Nation, ai carei membri erau unii dintre cei mai faimosi artisti ai genului – Biz Markie, Cold Crush Brothers, Crash Crew, DJ RedAlert, Doug E.

Fresh, Jazzy Jay, Just Ice, Run-DMC, Soul Sonic Force, Sugar Hill Gang etc. „Cind am creat hip-hop-ul, am sperat ca va trece dincolo de muzica si va vorbi despre pace, iubire, unitate si distractie, astfel incit lumea sa poata evada din negativitatea care infecta strazile noastre – violenta bandelor, abuzul de droguri si altele.

Chiar daca aceasta negativitate inca mai exista, noi jucam un rol important in rezolvarea conflictelor si promovarea lucrurilor pozitive", marturisea Afrika Bambaataa Asim.

Violenta, sex, droguri si saracie

In anii ’80, de pe strazile New-York-ului, muzica hip-hop a ajuns in playlist-urile radiourilor si, curind, in topurile americane. In 1986, Beastie Boys (cu „You Gotta Fight for Your Right To Party!") si Run-DMC featuring Aerosmith („Walk This Way") au urcat pe primele locuri in clasamente.

Adaugind accente de muzica rock, Run-DMC devenise prima formatie hip-hop ale carei melodii erau difuzate permanent pe MTV. La sfirsitul acestei perioade se observa o schimbare a mesajului, hip-hop-ul transformindu-se in cea mai vehementa miscare sociala prin muzica de pina atunci.

Versurile unor trupe ca Public Enemy si Boogie Down Productions proclamau importanta rap-ului in cultura americana si condamnau discriminarea rasiala. Intre timp, stilul muzical fusese preluat si de cintaretii albi. O data cu politizarea mesajului s-a dezvoltat si stilul gangsta rap.

Violenta, sex, droguri si saracie in cartierele periferice ale marilor orase americane – aceasta era imaginea creata de versurile si videoclipurile formatiilor „gangsta". NWA (Niggaz With Attitude), prima trupa de acest gen, a stirnit reactii din partea autoritatilor, Biroul Federal de Investigatii (FBI) protestind impotriva violentei verbale de pe primul lor album, „Straight Outta Compton".

Pe de alta parte, fanii sustineau ca folosirea limbajului „tare" este justificata, pentru ca gangsta rapperii prezentau viata reala a Americii.

De la jazz-rap la hip-hop alternativ

Daca in anii ’80 hip-hop-ul si-a definit mesajul si stilul, incepind cu anii ’90 acesta devine din ce in ce mai eclectic, imprumutind ritmuri din alte genuri muzicale, cum ar fi jazz-ul. In Marea Britanie, asa-numitul jazz-rap capata alte nuante, transformindu-se in trip-hop (grupurile Tricky si Massive Attack).

Aceasta diversificare a stilului este evidenta si in Statele Unite ale anilor 2000, cind pe primele locuri in topuri se afla 50 Cent, cu un gen de hardcore hip-hop, Eminem, Destiny’s Child sau Nelly. Treptat, se dezvolta si un nou stil, hip-hop alternativ, promovat de formatiile The Roots, Dilated People si Mos Def.