Sute de oameni strabat zilnic drumul de la Simeria la Banpotoc, incarcati cu bidoane de plastic, pentru a-si lua apa de la izvorul din sat. Apa din Banpotoc este bogata in minerale, iar localnicii sunt convinsi de calitatile ei terapeutice impotriva reumatismului si a durerilor de stomac.

De numeroasele calitati ale apei din acest izvor se stia inca din anii 1980. Prim-secretarul Ion Popa a inceput in acel an amenajarea unei statiuni in sat, dupa analizarea continutului de minerale la diferite laboratoare din Bucuresti si Cluj. In anul 1981, s-au inceput lucrarile de foraj pentru depistarea izvorului.

Initial, proiectul de forare a fost planificat pentru 250 metri adancime, dar dupa doar 118 m, sonda SG650, adusa de la Harsova, a ajuns intr-o portiune unde apa era sub presiune, ceea ce a generat o eruptie. Izvorul a fost dublu tubat cu PVC, prima coloana fiind de 280 milimetri, iar a doua de 160 mm.

Pe langa aceasta instalatie, prin care curg 24 litri pe secunda, au mai fost construite stavilare pentru a proteja drumul de revarsarea raului Varmaga, care curge de-a lungul satului. Langa izvor se afla acum ruinele unui bazin olimpic si o fundatie ce trebuia sa devina un hotel.

Aici se scurge continuu din izvor apa minerala de 19 grade Celsius, formandu-se un bazin pe care satenii il folosesc pentru a se scalda. Lucrarile au fost efectuate de ISLGC Bucuresti, "strada Snagov 52-55, langa ambasada americana", isi aminteste Gheorghe Dehelean, angajat al aceastei firme pina in 1991.

Iar banii, o investitie de peste un million de lei, au venit de la fabrica de bere din Hateg. Odata cu revolutia, s-au spulberat si planurile pentru statiunea din Banpotoc, lasand in urma doar scheletele constructiilor incepute si noul izvor din vale.

Inainte de 1981, existau multe izvoare pe dealul de langa sat si nu trebuia sapat mult pentru a da de apa minerala. In 1957, la saparea fundatiei casei care se afla chiar langa izvorul principal, Georgeta Borlea a descoperit unul dintre numeroasele izvoare. Dupa forare au secat toate, pe deal ramanand unul singur.

Acum, in sat mai curg patru izvoare: cel din deal - "vechi cat satul", altul forat in 1981, care are si debitul cel mai mare si inca doua, cu debit foarte mic. Acestea din urma s-au format in urma lucrarilor efectuate de firma de explorari si prospectiuni geologice Minexfor, care, in anul 2003, a vrut sa cumpere izvorul pentru a imbutelia apa pentru comert.

Satenii au refuzat aceasta propunere, deoarece izvoarele sunt principala sursa de apa a satului. Chiar daca in urma vanzarii ar fi beneficiat de butelii gratuite de apa imbogatita cu dioxid de carbon, oamenii nu au renuntat la singura sursa de apa potabila.

Izvoarele sunt foarte importante pentru satenii din Banpotoc, ei incercand sa profite de calitatile apei, chiar daca nu sunt specialisti in medicina. De altfel, efectul consumului de apa minerala, precum si folosirea acesteia la spalat este vizibil. Oameni de 70 de ani arata ca unii de 50, au putere de munca si un psihic robust.

Apa se tine doua-trei zile in frigider pentru a-si pierde gustul si mirosul de sulf, dupa care nu este folosita doar ca apa de baut, ci si la gatit. In zilele calde, satenii se aduna cu mic, cu mare la fundatia abandonata pentru a se scalda, recunoscand efectul relaxant al apei.

Aici vin si multi turisti din tara, dar si din alte tari. Cum nu exista un hotel, ci doar o pensiune, considerata mult prea scumpa, turistii prefera sa stea in corturi, ceea ce reprezinta o problema in plus pentru sateni, care sunt nevoiti sa stranga toate mizeriile lasate de turisti.

Locurile din imediata apropiere a bazinului ar fi impanzite cu gunoaie, daca oamenii din sat nu ar avea un spirit ecologic remarcabil. "Daca noi nu, atunci cine?" este motto-ul lui Mircea Derindei, un tanar satean de 24 de ani, care, din proprie initiativa, se ocupa de igienizarea bazinului.

Aproximativ o data la trei saptamani goleste bazinul, il spala si il umple apoi din nou cu apa din izvor, la care adauga doua galeti de var si una de clor. Toate acestea le cumpara din banii lui. Ajutat de alti tineri din sat, Mircea strange si gunoaiele ce se aduna langa bazin si izvor si apoi le arde.

In special PET-urile, ce sunt aduse de turisti pentru a fi umplute cu apa plina de minerale si uitate acolo, ii fac probleme tanarului gospodar. La ajutor de la primarie nu se mai asteapta. Singura investitie pe care a facut-o primarul Petru Dalie este un furtun de cativa metri care duce apa de la izvor la bazin.

Desi recunosc ca a facut multe promisiuni, pe care nu le-a respectat, satenii il trateaza cu intelegere pe Dalie. "E ca toti primarii", spun oamenii, care il indragesc pe primar si inteleg ca nu exista bani la buget. Tocmai de aceea fac tot ce pot pentru a pastra aceasta comoara a satului.

In ultimul timp insa, satenii isi fac probleme ca ar putea sa piarda pretioasa scaldatoare din fundatie. Prin sat se zvoneste ca proprietarul pamantului pe care se afla aceasta ar fi castigat procesele in curs, primind actele pe pamant, iar acum ar dori sa-si vanda proprietatea.