Romani, maghiari si romi, recunosc ca intr-adevar de aici a pornit conflictul. Atunci ne intrebam de ce oficialitatile, procurorii, Politia, Liga Pro Europa si toti cei care au pornit vitejeste sa scoata adevarul la lumina, ocolesc evidentele.

Oare si aici se ascund interese? Ale cui si de ce? Abuz de putere, incompetenta si delasare. Acesta sunt tarele pe care le-au scos la iveala spusele oamenilor.

Pe Dana - Simona Chetan, sotia lui Chetan Craciun, cel care a murit, injunghiat de trei romi, am gasit-o la un magazin din Hadareni unde este vanzatoare. "In 1993 trebuia sa veniti, nu acum.

In toti anii astia nimeni nu a considerat necesar sa ma caute, sa vorbeasca cu mine, despre ceea ce s-a intamplat atunci", ne spune, plangand, Dana.

In ziua scandalului din Hadareni, Craciun Chetan se juca in curtea casei cu fetita lor in varsta de doi ani, cand cineva a venit fugind sa il anunte ca pe tatal lui il bat trei tigani in statia de autobuz din sat. "Ultimele lui cuvinte au fost "tine fata", apoi nu mai stiu nimic.

Imi mai amintesc doar un firicel de sange care i se prelingea pe piept. Cand a murit, iar nu stiu, pentru ca in salvarea catre spital au spus ca a murit, dar la spital cand l-am luat de piept si l-am scuturat, a horcait o data. In buletinul medico-legal, cu data, mazgalita, modificata, scrie ca aorta si traheea erau taiate.

Romanii si maghiarii din sat, atunci cand au pornit impotriva tiganilor, au razbunat moartea sotului meu, omorandu-i pe cei trei criminali. Apoi fiecare si-a razbunat necazul pe care il avea. Pentru ca fiecare in parte avea cate o poveste cu tiganii, care, unde te prindeau te bateau si te furau", ne spune, printre lacrimi amare, Dana.

In toti anii care au urmat dupa 1993, nu a facut nimic pentru a-i face dreptate sotului. A incercat sa vorbeasca personal cu procurorul Moica, cel care a fost desemnat sa se ocupe de caz.

Dar, pe langa durerea crunta lasata de moartea sotului, a mai trebuit sa se confrunte si cu umilinta, pentru ca procurorul, omul legii, Moica, a dat-o afara din birou, fara macar sa incerce sa-i dea atentie.

"Unde te crezi, la moara la Hadareni?", au fost cuvintele procurorului, care au insotit-o in bezna de afara. In sufletul ei era la fel. Au fost ore de cosmar pentru toti.

Barbatii din sat, ridicati ca ultimii hoti de catre fortele de ordine trimise in localitate, au fost inghesuiti in sala Caminului cultural si amenintati incontinuu de acelasi Moica. Urla ca ii baga in puscarie pe toti.

Abuzul de putere, pe care l-a manifestat atunci procurorul, a avut darul sa ii inghete de frica pe toti cei din sat. Au fost alesi cativa tapi ispasitori, la nimereala, si trimisi in arest. Apoi judecati si pusi sa faca ani de inchisoare.

In ceea ce o priveste pe Dana, dupa atatia ani, isi plange inca sotul. "Am lucrat in sapte locuri ca sa pot sa-mi cresc fata.

In ultimele zile ma intreaba tot mai des ce s-a intamplat atunci, si imi declara ca se va face avocat pentru a putea razbuna cumva, candva, nedreptatile comise in sat si moartea tatalui ei. Fetita mea este premianta din clasa intaia, acum are 13 ani, cu banii o ducem greu, dar nu a indeplinit conditiile pentru a primi un calculator.

Au primit in schimb tiganii si apoi le-au vandut. Lumea ma acuza ca nu am facut nimic pentru a cinsti cum se cuvine moartea lui Craciun. Am fost la procurorul judetean Oros, care mi-a spus ca nu voi avea castig de cauza pentru ca cei implicati au decedat, iar statul nu are bani pentru despagubiri.

Am renuntat sa mai lupt cu oamenii. Va veni o zi cand cealalta justitie va triumfa", ne spune printre suspine Dana. Pentru ca unii prea curiosi se apropiau de magazinul in care stateam de vorba cu Dana, am considerat ca e timpul sa mergem mai departe prin sat.

Nu inainte de a face socoteala: autoritati arogante, abuz de putere, nepasare.

Suma in solidar

Se pare ca e fraza preferata a executorului judecatoresc, Eugen Huruba, din Ludus. Singurul executor judecatoresc din Ludus.

Dupa ce familiile de tigani implicate in incidentele din 1993 au castigat procesul de la Strasbourg, au apelat la Huruba, pentru recuperarea sumelor pe care "tabara cealalta" era obligata sa le achite. Somatiile trimise familiilor, obligau la plata sumei stabilite in termen de 24 de ore.

Maria Bucur a platit 140.000.000, suma care revenea familiei ei, cu chitanta nr. 0354770, din 14 iunie 2005. Apoi a stat linistita. Atat cat se putea, pentru ca banii au fost luati cu imprumut. "Acelasi executor Huruba, cel care ne-a eliberat chitanta si ne-a luat banii, vine la noi cu jandarmii si ne spune ca suma e in solidar.

Apoi ne pune sechestru pe casa. El stia de la bun inceput ca suma trebuie platita in solidar. Atunci pe somatiile de plata de ce sunt trecute sume fixe?. Noi ne-am platit partea noastra.

Si executorul Huruba a virat banii in contul lui Adrian, zis Cainele, care deja si-a cumparat materiale de constructie si ridica niste acareturi in curte. Ne vor scoate din case, vor evalua casele la sume minime. Familiile de tigani care vor primi despagubiri si-au facut planuri, cine a cui casa o sa o cumpere.

Suntem ingroziti ca o sa ne pierdem munca de o viata" , ne spune cu vocea sugrumata de lacrimi Maria Bucur. Nu mai poate plange, dar tremura incontinuu, incontrolabil. La ea in curte a intrat omul legii.

Incompetent si nepasator

Eleonora Rostas, tiganca "avocat" a comunitatii, femeia la care apeleaza toata suflarea comunei cand are vreo problema, recunoaste ca totul a inceput cu moartea lui Craciun Chetan.

Apoi cei trei criminali, tiganii Lacatus Lupian Rapa, Lacatus Aurel Pardalian si Zoltan Mircea, au fost omorati, mutilati si incendiati de multimea dezlantuita. Apoi conflictul a luat amploare si 13 case de tigani au fost incendiate.

Nu la mult timp dupa aceea, statul le-a reconstruit o parte din case si le-a virat sume de bani in conturi personale. Liga Pro Europa a apelat la Ioana Banu, avocat din Bucuresti pentru ca aceasta, prin firma de avocati din Budapesta care apara drepturile rromilor, sa le sustina cauza la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului.

Au avut castig de cauza. "Va rog sa scrieti ca acum romanii cauta orice motiv sa nu ne mai dea banii. Au bani, au masini, pamanturi, case aranjate si mobilate. Noi am platit pe chitanta executorului Huruba sume intre 1.700.000 si 3.000.000 de lei, pentru a pune in aplicare hotararea judecatoreasca.

In ceea ce priveste actul de la Primarie, prin care se sustine ca am primit bani, este o minciuna. Nu am primit nici un ban. Va rog sa scrieti, poate citeste domnul Haller de la Liga Pro Europa, ca acum avem din nou nevoie de el. Poate ne da un sfat.

Banii de la Guvern, cei stabiliti prin decizia de la Strasbourg, va trebui sa ni-i dea statul pana in septembrie. Adevarul e ca statul ne-a construit cateva case. La o familie niste ziduri, o usa si cheia. La femeia in casa careia l-au ars romanii pe unul din cei trei, i-au construit casa, dar peretii se mananca toti pentru ca nu e buna caramida. La altii nu le-au dat nici o caramida. Joi, cand a venit domnul Huruba sa puna sechestru pe case, salvarea a venit sa duca pe cativa romani la care li s-a facut rau.

Dar atunci in 1993, nici o salvare nu a venit sa ne intrebe daca suntem bine. Acuma noi nu dam inapoi. Vrem ceea ce ni se cuvine", ne spune Eleonora Rostas, in timp ce rasfoieste maldarele de documente oficiale, cu decizii, plangeri, somatii, sentinte.

Familiile de tigani din Hadareni, implicate in incidentele traumatizante din ’93, isi cunosc drepturile mai bine decat oricine, cunosc sensul cuvantului discriminare, si nu se lasa pana nu vor obtine tot ce au castigat la Strasbourg.

Au avut sustinatori, profesori buni, care, am zice noi, au abuzat de sensul cuvantului discriminare, dandu-i noi sensuri si dimensiuni. O intamplare nefericita a dus la o crima. Au urmat altele trei, in numele razbunarii.

Ceea ce a urmat, incompetenta judecatorilor si procurorilor mureseni si nu numai, au dus la o rezolvare nedreapta a cazului Hadareni. Oameni avizi de putere si de faima, oameni mici, meschini, pusi sau ajunsi in functii pe care nu le meritau, in numele legii, au comis doar nedreptati.

Acum stim de ce Justitia este legata la ochi. Sa nu vada cum se inclina balanta. Pentru ca la noi, talerele ei au fost masluite.