Actionarul majoritar al AZO, luxemburghezii turci de la Transworld Fertilizers Holding, au luat martea trecuta decizia de a inchide pe perioada nedeterminata combinatul, decizie care a mai fost dezbatuta si in AGA extraordinara din 17 martie acest an.

Dincolo de bomba sociala detonata, AZO producand de acum aproape 3000 de someri, nu putem sa nu ne intrebam care sunt ratiunile pentru luarea unei masuri atat de radicale, in conditiile in care societatea a raportat profit de 130 de miliarde de lei, obtinut pe fondul majorarii pretului la gaz metan cu 20% si a scaderii pretului

la ingrasaminte pe plan mondial. Care este logica alocarii unor fonduri uriase investitiilor in protectia mediului, sumele cheltuite pana acum cifrandu-se pana acum la 14 milioane de dolari?

Actionari radicali

Martea trecuta, Transworld Fertilizers Holding, actionarul majoritar al AZO, a votat in cadrul sedintei AGA Ordinara si Extraordinara pentru inchiderea combinatului. "Ostilitatile" s-au desfasurat dupa principiile unei naratiuni care a avut de toate: introducere, intriga, punct culminant si deznodamant.

Introducerea a reprezentat-o sedinta ordinara a AGA, in care actionarii au votat sase hotarari din care patru cu efecte directe asupra salariatilor si a activitatii combinatului.

Turcii au hotarat ca activitatea de asistenta stomatologica si de fizioterapie va inceta, in timp ce cheltuielile pentru controlul medical periodic vor fi reduse la minim. De asemenea, salariatii AZO au ramas si fara cele 20-22 de tichete de masa suportate de patronat, dupa votul din sedinta AGAO.

Ultima decizie de impact, inclusiv asupra noastra, a targumuresenilor, este stoparea programului de investitii – toate vizand protectia mediului – care urmau sa se finalizeze in acest an.

Iar daca am depasit momentul introducerii, sa vedem care a fost intriga. Sindicatul Alternativa 2002 care a actionat patronatul in judecata pentru a forta mana acestuia pentru aplicarea majorarii de 9.5% la salariu, procent aprobat prin contractul colectiv de munca pe ramura chimie-petrochimie.

Asa ca fapt divers, procesul a inceput inainte ca cei doi parteneri, teoretic, sa se aseze la masa tratativelor. {i tot ca fapt divers, 66% din angajatii AZO au votat pro-aplicarea majorarii, cu orice risc implicat de aceasta decizie, adica inclusiv incetarea activitatii de productie.

Dincolo de plasarea salariatilor in avangarda argumentelor care ii va determina – la punctul culminant – pe turci sa aprobe masura radicala a inchiderii AZO, se evidentiaza un alt motiv de intriga: majorarea pretului la gaz metan si nesiguranta asigurarii gazului din export, la un pret preferential, problema pe care o vom dezbate pe larg mai jos.

Ajungem la punctul culminant. Actionarii prezenti, in procent de 63,7031%, voteaza "incetarea activitatii de productie a SC AZOMURE{ SA pe perioada nedeterminata". Adica ne apropiem de deznodamant: AZO nu va mai fi, urmeaza concedierile colective, proces care va fi incheiat pana la sfarsitul lunii sau inceputul lui septembrie.

In cazul concedierii colective, salariatii vor primi salarii compensatorii a caror valoare va atinge 20 de milioane de lei, in conditiile in care 1.500 dintre ei puteau sa iasa la pensie in acest an, iar cateva sute au peste 45 de ani.

Din toata aceasta poveste dramatica ne-a intrigat un singur aspect: ce portita si-au lasat deschisa patronii prin inserarea expresiei "pe perioada nedeterminata". Nedeterminata nu inseamna neaparat pentru totdeauna …

800 de miliarde, cheltuieli suplimentare la gaz

Cea mai ardenta intrebare, dupa vestea soc pe care ne-au aplicat-o actionarii majoritari ai AZO, este ce a determinat decizia dramatica luata de acestia. ZIARUL incearca sa va raspunda in cele ce urmeaza.

Nu mai reprezinta o noutate ca AZO este un consumator mare de gaz metan, fiind unul din consumatorii declarati eligibili in 2002, cand a inceput liberalizarea pietei de gaze naturale din Romania. Adica, conducerea AZO putea sa-si aleaga liber furnizorul si sa negocieze pretul la care urma sa achizitioneze 1000 de mc de gaz.

Ceea ce s-a si intamplat: AZO a renuntat la colaborarea cu Distrigaz Nord SA in favoarea ROMGAZ Medias. Parteneriatul a functionat atat de bine incat, in 2002, cei doi semnatari ai contractului de furnizare gaze au infiintat societatea DEPOMURE{, in care AZO si producatorul de gaz detin o cota egala din actiuni – 50%.

Parteneriatul DEPOMURE{ a fost gandit pentru a permite inmagazinarea de gaze, adica asigurarea necesarului, prin stocare, vara cand gazul este mai ieftin(societatea detine statia de comprimare de la Corunca, judetul Mures), afacere de 167 de miliarde de lei RON in 2003, cu un profit de 56 de miliarde de lei.

Cresterea preturilor si tarifelor la gaz a fost unul din factorii care a afectat activitatea de productie a AZO. Astfel, daca in 2002, cheltuielile de achizitionare a gazului metan se ridicau la 25 milioane de dolari, in 2003 acestea au ajuns la 65 de milioane usd, iar anul trecut la 95 de milioane usd.

Anul acesta, daca AZO va cumpara gazul la pretul mediu negociat de 132 usd/1000 mc si tinand cont de consumul de 900 de milioane mc anual, inseamna 118 milioane usd (3300 miliarde lei), adica un efort financiar suplimentar de 800 de miliarde de lei fata de 2004.

Poate nu ar fi atat de tragica situatia daca AZO ar avea asigurat necesarul de gaz din productia interna.

Cum insa ROMGAZ este furnizorul de gaz pentru AZO, iar producatorul de gaz are incheiate peste 20 de contracte de furnizare cu consumatori eligibili, este greu de crezut ca poate acoperi din cele 3 miliarde de mc productie interna alocata consumatorilor eligibili intreg necesarul acestora.

Iar aici intervine o "defectiune" pe piata externa de gaze naturale. GAZPROM Rusia, principalul furnizor de gaze al Romaniei.

GAZPROM, furnizor "neinduplecat"

In vara acestui an, conducerea mamutului rusesc producator de gaze, sustinut si de oficialii rusi de la Moscova, a decis sa ridice pretul miei de metri cub de gaz la 150-160 dolari. Nu trebuie sa uitam ca la acest tarif se adauga cheltuielile de transport, distributie si comisioanele intermediarilor.

Astfel ca pretul estimat de Ministerul Economiei si Comertului de 180 usd/1000 mc gaz nu este fictiune.

De altfel, fara sa ofere nume, inclusiv conducerea AZO, fapt confirmat si de sursele noastre care ne-au informat ca intre conducerea executiva a combinatului si oficialii GAZPROM a avut loc o intalnire, nu tocmai fructuoasa, a recunoscut ca la finele lunii iulie a fost notificata de "furnizorii externi ca au majorat pretul gazului metan pentru luna august de la 124 usd/1000 mc la 129 usd/1000 mc". {i confruntat cu aceasta notificare, Consiliul de Administratie al AZO nu a dat semne ca ar fi in pozitia de a negocia vreun pret preferential, ceea ce ne duce cu gandul ca este vorba de GAZPROM, chiar daca prin diversi interpusi, "insesibil" la negocieri.

Astfel ca achizitia de gaze din import cu peste 50 usd mai mult/1000 mc si pe fondul majorarii preturilor si tarifelor gazelor din productia interna, cumulate cu scaderea accentuata a pretului ingrasamintelor chimice pe piata mondiala nu inseamna decat cheltuieli suplimentare de peste 1000 de miliarde. {i suntem optimisti.

In aceasta situatie, discutiile despre profitul de aproape 140 de miliarde de lei inregistrat de AZO in primul semestru al acestui an ni se par deplasate.

Cu 140 de miliarde obtinute in plus, patronatul AZO nu va acoperi cu siguranta cele 1000 de miliarde in plus pe care va trebui sa-i scoata pentru achitarea facturilor la gaz, in conditiile in care nu poate majora pretul la ingrasaminte chimice.

Caseta

Reactii oficiale …putine

Avand in vedere decizia Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor de a inchide Combinatul Chimic, deputatul Adrian Moisoiu (actionar la AZOMURE{) a declarat ca va intreprinde o serie de intalniri la nivel de minister.

Moisoiu a afirmat ca intentioneaza sa poarte discutii cu Codrut {eres, ministrul Economiei si Comertului, si cu Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii, in vederea gasirii unor solutii.

Deputatul a apreciat ca inchiderea AZOMURE{ va cauza un prejudiciu - din punct de vedere a starii economice a locuitorilor- de 20 la suta pentru populatia din municipiul Targu Mures si 7 % pentru populatia judetului. "Consiliul de Administratie a ales varianta de inchidere treptata a combinatului.

Alta solutie nu s-a gasit, intrucat pretul gazului a crescut si, in plus, exista si procesul pe rol cu salariatii pentru cresterea salariala cu 9,5 %.

Deja nu se mai dau nici tichete de masa, in felul acesta se apreciaza ca se va face o economie de 15 miliarde de lei, iar unitatile sanitare din combinat se desfiinteaza", a declarat Adrian Moisoiu.

Un alt gen de reactie, i-am spune populista, a avut consilierul local independent Doru Opriscan, fost director al combinatului, care a catalogat decizia actionarului AZO ca de neinteles in conditiile in care societatea a inregistrat profit.

Doar ca alesul de Targu Mures nu a luat in calcul si alti factori care arata ca AZO nu va inregistra profit la sfarsitul anului, ci pierderi.

Asupra problemei de la AZO s-au pronuntat si PSD, prin vocea presedintelui Ovidiu Natea si a senatorului Cristian Georgescu, care au aruncat pisica in curtea guvernantilor care sunt responsabili de gasirea unor solutii pentru dezamorsarea bombei sociale, efect a concedierilor colective care se prefigureaza la AZO.

Nu avem nimic de comentat ca Executivul este cel mai in masura sa gestioneze o asemenea criza, dar cu cateva obiectii.

Preturile si tarifele cu aplicare din luna aprilie a acestui an au fost propuse si stabilite de guvernul Nastase, adica de catre PSD, ceea ce nu inseamna, bineinteles, ca Tariceanu si cabinetul sau era musai sa le imbratiseze.

In al doilea rand, probabil ca actualul Guvern nu a ales perioada oportuna pentru a introduce tot felul de preturi si tarife majorate la utilitati, pe fondul unei economii bolnave.

Prefectul judetului care a marturisit in martie, cand s-a pus prima data problema inchiderii combinatului, ca nu crede ca acest lucru se va intampla este in concediu. Curiozitatea noastra asupra pozitiei sale actuale ramane insa.

Interesant este ca nici ministerul Economiei, nici Guvernul nu au avut vreo reactie fata de criza AZO si posibilitatea ca 2800 de angajati cat numara societatea potrivit datelor financiare ale primului semestru sa ramana pe drumuri.

E daca vreti o atitudine de indiferenta pe care au manifestat-o si atunci cand alte combinate – AMONIL Slobozia sau cel de la Turnu Magurele - au anuntat ca isi inceteaza activitatea de productie din cauza cresterii pretului la gaz metan.

Caseta

2800 de salariati pe lista de concediati

Consecintele inchiderii treptate a combinatului sunt: cei 2800 de salariati concediati, 12.000 de persoane - incluzand angajatii si familiile lor, familiile furnizorilor, familiile distribuitorilor produselor AZO - care vor fi vaduvite de venituri importante.

De asemenea, nu trebuie sa uitam ca si agricultorii vor fi in impas, pentru ca vor fortati sa cumpere ingrasaminte chimice de la alti producatori, dar la preturi mai mari, prin eliminarea concurentului AZO.

Cu toate ca AZO a vandut a furnizat pietei interne doar 60% din ingrasamintele pe care le-a vandut in 2004, el a fost unul dintre principalii jucatori de pe piata, mai ales ca este singurul producator de melamina, uree etc.

Nu putem sa nu remarcam ca potentiala intrerupere a activitatii AZO va avea un efect negativ si asupra bugetului municipiului Targu Mures, care va fi diminuat din cauza lipsei taxelor si impozitelor pe care combinatul le varsa lunar.

AZO este un important contribuabil la bugetul statului si la cel local, in 2004, sumele totale varsate la buget – taxe si impozite, fara contributiile de asigurari sociale – s-au ridicat la 27 de milioane de dolari, adica 750 de miliarde de lei, echivalent pentru comparatie cu jumatate din veniturile colectate la bugetul Targu Muresului.

Tot urbea noastra va avea de rezolvat o alta problema, si anume absorbtia unui mare numar de someri - intr-un oras in care nu straluceste la capitolul investitii deci nici al locurilor de munca Cu toate ca directorul executiv interimar al AJOFM, Monica {tefan, a dat asigurari ca 700 de angajati ar putea fi

absorbiti de piata muncii, mai raman 1100 someri, o parte pensionabili, a caror situatie ramane incerta.

Sindicate otravite

Demersul nostru ar fi incomplet daca nu ne-am opri si asupra sindicatelor care au otravit activitatea in cadrul AZO. {i ne referim cu predilectie la Sindicatul Alternativa 2002, condus de Mariana Dandarau, Nicolae Dobrau si Ioan Marginean.

Cu toate ca problema sindicala, extrem de prezenta in viata combinatului, nu credem sa fi fost determinanta in decizia patronatului, ci a reprezentat doar o portita de scapare, un responsabil – tap ispasitor la indemana. Cat despre cei trei, Dumnezeu stie jocul cui l-au facut.

In situatia actuala, in care la indemnul lor, 66% din salariati au votat pentru majorari salariale si, implicit, daca acestea nu sunt acceptate, pentru orice consecinta, inclusiv ramanerea lor fara slujba, orice ipoteza este posibila.

Fie ca au facut jocul patronatului, care s-ar putea sa revina asupra deciziei, dupa concedierea a 30% din angajati (va reamintim de includerea expresiei " pe perioada nedeterminata" in horararea AGAE), fapt ce ar determina o economie de peste 150 de miliarde de lei la cheltuielile de personal, iar AZO ar putea functiona si in

aceasta formula, fie ca au actionat in interesul unor persoane din exterior, care vor sa puna mana pe combinat (va reamintim unul din numerele noastre anterioare referitoare la reteaua ex-sefului SRI Virgil Magureanu, apropiat al presedintelui Traian Basescu, care nu a renuntat la ideea de a fi stapan, prin interpusi, la

AZO, lucru posibil cu concursul UDMR via ROMGAZ), daca acesta va fi reprivatizat, rezultatul este unul dramatic pentru sindicalistii reprezentati. Ipoteze, veti zice, imposibile …

Ultimul santaj sindical

Yetkin Erman a precizat luna trecuta ca i se pare absolut nefiresc demersul sindicalistilor din Sindicatul „Alternativa 2002", care, inainte de a demara negocieri pe acest punct, majorarea salariala, au deschis actiune in instanta.

„Situatia economico-financiara in care se gaseste astazi societatea noastra, precum si incertitudinea data de faptul ca, la aceasta data, problema vitala a pretului gazului metan nu este inca rezolvata, nu permit aplicarea prevederilor CCM la nivel de ramura, respectiv majorarea salariilor cu 9,5%", se arata in

scrisoarea semnata de vicepresedintele CA de la AZOMURE{, in care se mai spunea ca demersurile privind inchiderea societatii vor fi demarate in cel mai scurt timp daca angajatii vor hotari sa continue procesul.

In acest timp, Dandarau a incercat ingrosarea randurilor sindicalistilor prin promisiunea ca in cazul disponibilizarii colective, angajatii vor fi sustinuti cum se cuvine. Cu alte cuvinte, vor fi someri si se vor multumi cu gandul ca au avut odata un loc de munca.

Nu ar fi prima actiune sindicala care se soldeaza cu un esec rasunator, deoarece rezultatele grevei generale din 2003, declarata de instanta de judecata de la Galati ca ilegala pe motiv ca AZO este unitate cu foc continuu, a insemnat o pierdere in buzunarele sindicalistilor de 1 milion de euro.

E drept neplatit nici pana in prezent. De asemenea, fara sa fim rautaciosi, le reamintim liderilor Alternativa 2002 ca sporurile salariale obtinute in urma negocierilor cu patronatul AZO au fost exact cele propuse de conducere.

Astfel, atat in 2003 cat si in anul urmator, salariatilor le-a fost oferita si acordata de catre patronat o crestere salariala de 18%, respectiv 12%.

Calcule a la conducere

Revenind la cererea sindicala de majorare a salariilor cu 9.5%, asa cum a fost negociat in contractul colectiv pe ramura chimie-petrochimie, contract pe care patronatul AZO nu a vrut sa-l semneze, trimitand o adresa in acest sens organizatiei patronale NITROFOSFOR, fapt ce nu a fost consemnat insa, aceasta ajustare ar fi insemnat pe un an intreg un efort

financiar suplimentar de 42.2 miliarde de lei. O suma modesta in comparatie cu cheltuielile deloc neglijabile pe care le implica majorarea pretului la gaz metan.

Ca cererile sindicale reprezinta doar pretextul incetarii activitatii ne este confirmat si de modul oarecum amatoristic in care este argumentata inchiderea combiantului pe motiv de pretentii sindicale.

Astfel, CA al AZO a aratat in raportul prezentat in sedinta AGA ca cheltuielile suplimentare implicate de majorarea salariala pretinsa de sindicate sunt de 42,467 de miliarde de lei, pana la sfarsitul anului.

Cum au ramas doar cinci luni din acest an, calculele patronatului nu se prea potrivesc cu ale noastre care spun ca aplicarea indexarii de la 1 august reprezinta doar 17 miliarde de lei fonduri suplimentare.

De asemenea, pana si sindicatul a solicitat aplicarea majorarii salariale doar de la 1 aprilie, ceea ce inseamna doar o crestere a fondului de salarii cu 31 de miliarde de lei.

O alta inadvertenta in raport este formularea conform careia "drepturile salariale se negociaza si se acorda pe an de contract colectiv de munca, ceea ce la AZOMURE{ inseamna acordarea acestora pe perioada septembrie 2005 – septembrie 2006.

Asadar suntem in situatia in care in cazul acordarii cresterii salariale solicitate sa avem obligatia acordarii acesteia pana in septembrie 2006, desi in prezent nu avem nici o certitudine in ceea ce priveste costul gazului metan, a energiei electrice, a cheltuielilor de desfacere a marfii, a tarifelor ce vor fi practicate de CFR, de

prestatorii portuari etc". Cu alte cuvinte, calculul corect trebuie sa tina cont doar de ultimele patru luni a acestui an ceea ce ne duce la o alta suma, si anume 14 miliarde de lei, si nicidecum la cele 42 de miliarde estimate de CA al AZO.

Subtil, salariatii sunt facuti responsabili si pentru pierderile pe care societatea le-ar avea in cazul in care ar acorda majorarea salariala. Patronatul arata ca AZO in loc sa inregistreze un profit de 23, 837 de miliarde, cat este estimat la sfarsitul exercitiului financiar, va raporta pierderi de 14,303 miliarde de lei.

O simpla scadere arata ca patronatul a uzat de alte modalitati de calcul decat ale noastre.

Daca se vor inregistra pierderi e greu de crezut ca acestea vor fi generate de majorarea salariala, in conditiile in care AZO a raportat un profit, "realitate virtuala - deoarece o mare parte provine din veniturile financiare rezultate din diferentele de curs valutar", de aproape 140 de miliarde de lei, iar si daca luam de buna suma calculata de patronat de 42,467 miliarde de lei, raman in jur 100 de miliarde profit.

Daca acestor scapari ale patronatului le putem acorda circumstante atenuante, caruia ii intelegem supararea ca de trei ani sunt tarati prin sali de judecata, de cand a aparut Alternativa 2002, nu intelegem insa usurinta cu care in jur de 1800 de angajati au acceptat varianta concedierii daca nu li se

acorda cateva sute de mii de lei in plus la salariu, pentru ca la o remuneratie, hai sa zicem, de 6 milioane de lei brut, cresterea este de 570 de mii de lei, iar netul cu cateva zeci de mii de lei mai putin. O fi fost si asta o forma de santaj sindical, neacceptata insa.

Varianta – santaj la Guvern

Nu putem exclude din motivele care justifica inchiderea combinatului incercarea de intimidare a Guvernului, singurul in masura sa decida asupra acordarii unui pret preferential la gaz metan.

Prin aprobarea in sedinta AGAE a hotararii de incetare a activitatii de productie, patronatul AZO ar putea incerca sa forteze mana Executivului, care alertat de problema sociala, principala consecinta negativa pe care o antreneaza inchiderea combinatului, ar putea reactiona si s-ar putea aseza la masa tratativelor.

Ipoteza nu imposibila, dar greu de crezut, pentru ca patronatul AZO a mai experimentat acest test si in martie, cand a alertat pentru prima data autoritatile judetene si centrale asupra amorsarii in Mures a unei bombe sociale.

Testul s-a soldat cu cateva intalniri cu ministrul Economiei, Codrut {eres, mijlocite inclusiv de paralamentari mureseni sau de prefectul Ciprian Dobre, fara ca primul sa fie in masura sa acorde garantii ca AZO va beneficia pana la sfarsitul anului de un pret mediu negociat preferential, ca sa nu mai vorbim de 2006 si anii ce vor urma.

Concluzionand, ramanem la ideea ca principalul factor de dezechilibru in activitatea AZO il reprezinta pretul gazului metan, ce va mai suporta pana la sfarsitul anului alte majorari, in timp ce presiunea sindicala este doar un catalizator, un factor secundar in decizia patronala.