Castelul familiei Rakoczi de la Iernut, a fost construit la sfarsitul secolului al XV-lea si reprezinta unul din domeniile acestei stravechi familii nobiliare, dar in acelasi timp si un vechi monument de arhitectura, ilustrativ pentru zbuciumata istorie a Transilvaniei. Astazi este o ruina care se degradeaza pe zi ce trece.
Indiferenta celor care l-au administrat, dar si a celor care-l au in primire in momentul de fata, il macina din temelii amenintandu-l cu disparitia.
Spre (re)aducere aminte
Castelul are o semnificatie deosebita, atat pentru maghiari, cat si pentru romani. Familia Rakoczi a dat cativa principi Transilvaniei, iar in acest castel s-au desfasurat 11 Diete transilvane. De asemenea, in acest loc, in secolul al XVII-lea au fost inchisi mitropolitii ortodocsi ai Transilvaniei Dosoftei Ilie Iorest si Sava Brancovici.
In anul 1995, in prezenta episcopului Andrei de Alba Iulia, a fost dezvelita o placuta de comemorare a martiriului celor doi mitropoliti. La scurt timp, in 2001, Liceul Agroindustrial care functiona de peste 30 de ani in aceasta locatie, a fost mutat, iar paza o asigura cand si cand, un paznic si cativa caini jigariti.
Picatura chinezeasca
E greu de crezut ca in patru ani de cand Liceul Agroindustrial s-a mutat, o cladire se poate degrada intr-o asemenea masura. Geamuri sparte, parti din acoperis prabusite, clante si teracote disparute, sunt numai cateva din imaginile jalnice care ti se ofera vizitand incaperile interioare ale castelului.
In curtea exterioara a acestuia(pentru ca are si o mica curte interioara), copaci seculari taiati, ziduri de castel care se pot prabusi in orice moment in lipsa unei minime intentii de consolidare si cladiri anexe care nici macar nu mai pot fi recladite.
S-a furat cam tot ce se putea fura din interior si din exterior, ceea ce a mai ramas va desavarsi cu siguranta timpul si indolenta celor care ar trebui sa se preocupe de conservarea si restaurarea lui. In curtea exterioara a castelului, aproape de intrare, a existat candva un muzeu.
Astazi, cladirea care l-a adapostit - parte integranta din castel - este o ruina la fel de jalnica ca si celelalte anexe. Ceea ce ne surprindea atunci era existenta a sase piese de artilerie dezafectate si uitate pe acele coclauri: 2 tunuri anticar, 2 mitraliere antiaeriene si 2 aruncatoare de obuze.
Aveau tevile infundate si fierul acestor arme, supus intemperiilor vremii, incepuse, incet dar sigur, sa fie mancat de rugina. Predarea-preluarea castelului si a cladirilor aferente s-a facut pe baza de proces-verbal intre primarul din Iernut, Vasile Cornea si Biserica catolica din localitate. Vasile Cornea ne-a declarat atunci: "Pe baza unei intelegeri, l-am predat in 2002 Bisericii catolice.
Am intocmit un proces-verbal si cred ca era cea mai buna solutie, pana ce va iesi o hotarare de Guvern in acest sens, dar am inteles ca mai trebuie un aviz de la Ministerul Culturii. Cat despre armele din curte, vom lua masuri in circa doua saptamani pentru a le instala la monumentul de la Oarba de Mures. Acolo este locul lor".
Totusi doua arme (mitralierele antiaeriene) - si nu intelegem de ce - dar si cele cateva sculpturi au ramas neclintite in curtea castelului. Semn ca timpul curge altfel pentru primarul Iernutului.
Pentru un punct de vedere, l-am cautat tot atunci, dar si acum, pe preotul catolic Balasz Imre din Iernut, cel care-i reprezinta pe actualii administratori ai castelului. Profesor la Universitatea Sapientia, psiholog la Penitenciarul din Miercurea Ciuc si mai rar pe la parohia sa din Iernut, preotul a fost si este in continuare greu de gasit.
Cu atat mai putin cred ca-si gaseste timp pentru castelul pe care il are acum in evidenta, pastrare si conservare. Intre timp castelul se degradeaza in continuare, iar armele si cele cateva sculpturi zac uitate in curtea castelului.
