La 15 ani de la infiintare, cea mai mare formatiune sindicala a minerilor din Valea Jiului are datorii de aproape 15 miliarde, pe care nu le poate plati altfel decat prin esalonare.

Banii pe care nu ii are Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului ar trebui sa ia calea Companiei Nationale a Huilei, si asta poate fi una dintre explicatiile "linistirii" bruste a sindicatelor cand a fost vorba de restructurari, de salarii sau de inchiderea unor capacitati de productie.

Prima datorie: salarii necuvenite acordate liderilor de sindicat

Anul 1997 a fost un an trist pentru liderii de sindicat si asta nu numai pentru ca echipa de fotbal Jiul a luat iar bataie, ci din cauza unui proces deschis de administratie pentru salariile necuvenite acordate sefilor de la sindicate.

Profitand de primul stagiu efectuat de Miron Cozma prin puscariile patriei, Regia Autonoma a Huilei Petrosani a inaintat, la data de 5 mai 1997, o actiune in instanta la Tribunalul Hunedoara, prin care cheama in judecata Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, solicitand a se constata nulitatea absoluta a conventiilor anexe la contractul colectiv de munca incheiate intre parti, in perioada 1992 - 1996, avand ca obiect salarizarea liderilor de sindicat.

Cum ar veni, prin conventiile cu pricina, liderii de sindicat si alte persoane cu functii de specialitate in organigrama Ligii primeau salariul, cu sporurile aferente (care nu sunt putine, nici mici) de la administratia Companiei.

Legea 54/1991 spune clar, la articolul 34, ca liderii si personalul sindicatelor sunt platiti din fondurile sindicatului.

Una peste alta, dupa un control financiar la sange care a sesizat ilegalitatea, administratia Companiei a cerut in instanta restituirea unui mizilic de 4,5 miliarde, in contul salariilor platite degeaba liderilor, insa si-a redus pretentiile si a obtinut, prin sentinta definitiva nr. 136/1999, plata unor despagubiri in valoare de 1.472.027.080 lei, plus dobanzile legale de la data inaintarii plangerii penale, plus cheltuieli de judecata.

Liderii minerilor, care nici macar nu si-au facut griji pentru penalitatile care se tot adunau, nu si-au platit nici in ziua de azi datoriile. Succesorul lui Cozma la sefia Ligii, maistrul Vasile Ioan Savu, zambea sagalnic atunci cand era intrebat de datorii, raspunsul invariabil fiind acela ca debitele restante vor fi platite "cand or avea sindicatele bani".

Azi asa, maine asa, pana cand administratia Companiei Nationale a Huilei s-a suparat si a instituit, conform legii, poprirea pe conturile Ligii. Drept urmare, Vasile I. Savu a platit vreo 355 de milioane, cat sa-i deblocheze omului conturile, si a incheiat, la 9 mai 2003, un protocol de esalonare a datoriilor pana la 31 ianuarie anul curent, protocol care a fost, evident, tratat cu dispret.

De nervi, Ion Stamin Purcaru, fostul director general de la CNH a cerut executorului judecatoresc Emilia Dumitrache, prin adresa cu numarul 303 din 28 ianuarie 2005, "continuarea executarii silite, prin toate formele de executare", impotriva Ligii.

In cinci ani de la pronuntarea sentintei definitive, sindicatul a platit 355 de milioane din datoria de 1,4 miliarde, ceea ce acoperea indicele de inflatie de la inceputul anului. Ce s-a intamplat mai departe? Pai, Purcaru nu mai e director, Savu nu mai e lider, nici deputat, iar datoria e tot aia.

Episodul al doilea: pagubele cu penultima mineriada

Ca si cum datoria de un miliard jumate n-ar fi fost de ajuns, Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului s-a facut cu inca un debit, de aceasta data mult mai consistent, pentru pagubele produse Companiei cu mineriada de la inceputul anului 1999.

Dupa evenimentele de care va amintiti, desigur, CNH s-a gandit ca trebuie sa-si scoata de undeva paguba provocata de greva minerilor asa ca, la 9 martie 1999, a inaintat Judecatoriei Petrosani cererea cu numarul 1.033, prin care solicita Ligii despagubiri in valoare de 25,7 miliarde lei, pentru ca "in perioada grevei reclamanta a suportat o serie de cheltuieli, fara a realiza insa venituri.

"Solicitarea administratie se baza si pe faptul ca protestul, care adurat din 4 pana in 22 ianuarie 1999, a fost declarat ilegal prin sentinta civila nr. 238 din 15 ianuarie 1999, pentru ca minerii au incalcat legea sindicatelor, neasigurand o treime din activitate.

Pentru stabilirea cuantumului pierderilor a fost o adevarata poveste, fiecare parte aducand proprii experti la evaluarea pagubelor inregistrate de Companie. Primul raport, executat de trei experti, a concluzionat ca valoarea pierderilor se ridica la numai 1,6 miliarde, asa ca administratia a mai dat un rand (de expertiza), din care au iesit alte trei variante de cheltuieli.

Una dintre acestea arata chiar ca, de fapt, statul roman a economisit aproape 15 miliarde cu subventionarea carbunelui din Valea Jiului, deci greva a facut un bine Companiei. Luminata de experti, instanta din Petrosani a stabilit pagubele la 1,6 miliarde lei, insa cum era normal, CNH a facut recurs, pe care l-a castigat, cu greu, prin decizia civila cu numarul 163 din 18 martie 200

Liga s-a ales cu inca o datorie de 12.198.727.197 lei, pe care n-a platit-o.

Instanta a considerat ca suma despagubirilor "reprezinta contravaloarea cheltuielilor ocazionate la subunitatile apartinand reclamantei cu masa calda acordata personalului prezent, alocatiile de carbune pentru consumul casnic, consumul casnic de energie electrica, energia electrica consumata la mina, apa potabila si industriala, cu carburantii (motorina) consumati".

Cum ziceam, nici datoria de 12 miliarde, nici cele 63 de milioane cheltuieli de judecata n-au intrat inca in contul Companiei.

Ultimul episod: se pune de inca un protocol

In timpul asta, sindicalistii din mineritul Vaii Jiului l-au dat afara pe Savu si au ales un nou sef, in persoana tanarului inginer de la Uricani, Zoltan Lakatas, pe care sigur l-ati vazut la toate televiziunile in luna iunie, cand a cerut scuze public pentru mineriada din Piata Universitatii.

Baiat destept, Zoli s-a prins ca trebuie sa intoarca foaia si de aceea s-a manifestat retinut si cu ocazia (re)eliberarii lui Miron Cozma, afirmand ca minerii de acum nu mai sunt aia de-acu' 15 ani si ca toate problemele se pot rezolva prin negocieri.

Ca orice sef bun si cu dare de mana, Zoli a bagat vreo 750 de milioane in festivitatile de la inceputul lunii august, onorate si de ministrul Codrut Seres, cand au fost sarbatorite cele trei cincinaluri trecute de la inventarea Ligii, plus ziua minerului.

Singura chestie nasoala, ca spectacolul a fost misto, e ca felul asta de cheltuiala nu prea sade bine la o casa plina de datorii, cum e Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului.

Drept pentru care, pentru cele 13 miliarde cat s-a facut datoria catre Compania Nationala a Huilei, "sindicatele vor conveni cu administratia, la sfarsitul acestei luni, asupra unui (nou) grafic de esalonare", a declarat Zoltan Lakatas.