Centrul istoric al municipiului Cluj-Napoca este decimat de cladiri kitsch, blindate cu termopane. O serie de monumente istorice au disparut pur si simplu pentru a face loc unor sedii de firme ori biserici care nu au nici in clin nici in maneca cu istoria orasului sau cu specificul arhitectural al zonei.

Cele mai multe dintre acestea sunt rezultatul derogarilor oferite cu generozitate de administratia locala.

Cel putin in teorie, legislatia referitoare la constructiile din centrul vechi al municipiului este destul de restrictiva. Insa, deciziile finale apartin unor arhitecti care au prieteni sau rude ce alcatuiesc proiectele de constructie.

Astfel, oamenii care ar trebui sa aiba grija de respectarea normelor de urbanism sunt cei care gasesc diferite portite legale pentru aprobarea proiectelor monstruozitatilor arhitecturale.

Mai mult decat atat, fiecare gaseste cate o scuza plauzibila pentru constructiile implantate in situl arhitectural din vechea cetate a orasului. Rezultatul este oripilarea turistilor care, in loc de farmecul locurilor, gasesc cladiri impersonale.

Unul dintre cele mai dureroase exemple este cel la Bastionului Croitorilor. Acesta era odinioara un turn de veghe si de aparare a municipiului, ridicat de breasla croitorilor. In deceniul trecut, in cladire a functionat o sectie de muzeului de istorie.

Acum, insa, cladirea medievala, situata pe strada Avram Iancu, a devenit salas pentru oamenii fara adapost, ce aprind in interiorul imobilului diferite resturi. Doar printr-o minune Bastionul Croitorilor nu a fost inca incendiat.

Pe aceeasi strada, la cateva sute de metri inspre centrul orasului, un alt monument, Casa Calaului, a avut parte de o soarta mult mai rea. Despre cladire se spune ca ar fi fost locuinta de serviciu a gadelui orasului inca de pe vremea Regelui Matei Corvin. In realitate, aici era un han, unde era gazduita din cand in cand o persoana avuta, dar care starnea fiori clujenilor.

Era vorba despre un calau pensionat ce adora orasul si facea acte de caritate ca sa isi spele pacatele.

Ulterior, cladirea a fost cumparata de diferite persoane, iar Statul Roman a nationalizat-o in timpul comunismului. Casa Calaului era lipita de zidul exterior de aparare a orasului. Dupa Revolutie, ea s-a transformat intr-un salas pentru romi nomazi. Cladirea a fost distrusa de incendiile succesive provocate de fiintele care au cautat adapost intre zidurile sale.

In 2002, dupa un incendiu devastator, romii au fost evacuati la marginea orasului, iar soarta monumentului nu a mai interesant pe nimeni. In prezent, Casa Calaului a devenit un depozit de gunoi. Cu toate ca angajatii Primariei au incercat sa o sigileze, masura nu a fost aplicata pana la capat. Exista un mostenitor al vechilor proprietari care revendica imobilul.

Autoritatile locale nu pot investi in renovarea cladirii pana la finalizarea procesului aflat pe rolul instantelor de judecata.

O alta cladire distrusa este cea din Piata "Avram Iancu". Vechiul imobil caracteristic pentru secolul XIX a fost daramat, iar in locul sau ar urma sa fie ridicat un hotel. Din anumite zvonuri reiese ca proiectantul este beizadeaua unuia dintre membrii de vaza ai Comisiei Zonale a Siturilor si Monumentelor Istorice.

Derogarea de la normele legale de protectie a sitului arhitectonic au fost date de comisia regionala pentru monumente istorice.

La cateva sute de metri, alte doua imobile considerate drept monumente istorice si-au dat obstescul sfarsit. Cladirile au fost demolate de pe Bulevardul Eroilor pentru a face loc unei semete biserici cu termopane. Toata povestea se leaga de vechea biserica a franciscanilor minoriti, ridicata din donatiile imparatesei austriece Maria Tereza.

Biserica a fost ridicata la inceputul secolului XVIII de catre romano-catolicii si armeano-catolicii din Cluj. In 1930, odata cu stramutarea sediului Episcopiei Greco-Catolice de la Gherla la Cluj-Napoca, Papa Pius al XI-lea a daruit lacasul de cult episcopului Iuliu Hossu, cel care a citit la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, Proclamatia de Unire a Transilvaniei cu Romania.

Franciscanii maghiari au nesocotit, insa, ordinul papei si au predat biserica greco-catolicilor romani dupa o impotrivire de cateva zile. Iuliu Hossu a ridicat in spatele lacasului de cult sediul Academiei Teologice. Dupa 18 ani, in 1948, Iuliu Hossu a fost arestat de Securitate. El a murit intr-o manastire ortodoxa, transformata in temnita si pazit de calugarii deveniti gardieni comunisti.

Biserica a fost luata si data in administrarea ortodocsilor. Dupa anul 1989, greco-catolicii au cerut in instanta si au obtinut retrocedarea bisericii Schimbarea la Fata, sediul episcopal. Ortodocsii s-au impotrivit, astfel ca greco-catolicii au intrat in posesia lacasului de cult dupa o bataie in toata regula.

Ortodocsii din parohia din centrul orasului s-au plans ca nu au unde sa isi oficieze liturghia, desi catedrala arhiepiscopiei ortodoxe a Vadului, Feleacului si Clujului se afla la o departare de circa 300 de metri de vechea biserica catolica.

Principalii responsabili pentru aceasta ofensiva a prostului gust sunt angajatii Consiliului Judetean, care acorda autorizatiile de constructie pentru zona istorica a orasului. Purtatorul de cuvant al Primariei, Raimonda Boian, a declarat ca municipalitatea nu este de acord cu aceste constructii care "mutileaza" centrul vechii cetati.

Presedintele filialei clujene a Ordinului Arhitectilor din Romania, Vasile Mitrea, a afirmat ca situatia este extrem de complexa. El a spus ca lucreaza la o strategie pentru salvarea centrului istoric, pe care o va finaliza in scurt timp si pe care apoi o va supune dezbaterii publice.

Istoricul Doru Radosav, directorul Bibliotecii Centrale Universitare, este, insa, mult mai vehement. El a declarat ca prin aceste mutilari se distruge identitatea urbana a orasului. Radosav a adaugat ca vina este, in primul rand, a intelectualilor.

El a spus ca dupa ce proletcultismul a distrus constiinta istorica si valorile culturale ale clujenilor, arhitectii si istoricii i-au ajutat pe primarii de dupa Revolutie sa desavarseasca dezastrul.

Radosav a adaugat ca zidurile medievale ale orasului ar putea fi incluse intr-un veritabil circuit turistic, dar nimanui nu i-a pasat pana acum.