Vasile Blaga este, astazi, un important lider al Partidului Democrat si unul din putinii ministri postdecembristi care au reusit sa ridice stacheta la nivelul fixat de electorat. A schimbat capeteniile corupte din politie. Nu stim sa fi iertat pe cineva.

O mana de fier care nu face compromisuri si nu inchide ochii la vreo prostie, chiar a colegilor. Asa il vad liberalii. Blaga este, in acelasi timp, un apropiat al presedintelui Traian Basescu, pe care, in calitate de coordonator al campaniei electorale, l-a scos invingator in lupta cu Mircea Geoana si Adrian Nastase. Vasile Blaga este unul dintre putinii bihoreni care au reusit sa ajunga „in top", atat in politica, cat si pe plan profesional. A fost, intre 1990-1992, prefect al Bihorului, apoi director Directiei Vamilor si senator pe listele PD Bihor.

In urma atribuirii de catre Primaria Oradea a unui teren pe care se gasea o casa veche - pe care familia Blaga a demolat-o, construind in locul ei o resedinta in conformitate cu statutul social al capului familiei - fostul prefect, Justitia bihoreana, autoritatile locale din judet si chiar cele centrale au fost „bombardate" de cererile de retrocedare, plangerile penale, revendicarile si actiunile unui barbat ce se pretinde mostenitorul de drept al fostilor proprietari ai casei.

Casa fara stapan

Dar sa revenim la casa familiei Blaga. Pe 30 august 1940, parintii lui Radu Aurel Ioan, in prezent avocat in Baroul Braila, care detineau o casa in Oradea, pe strada Closca, la nr. 33, isi vand casa numitei Kondor Ilona si, socotind ca dincolo de Carpati ar fi mai in siguranta, pleaca din Ardeal, provincie care a intrat temporar sub ocupatie maghiara, stabilindu-se la Braila.

Vanzarea a fost justificata ulterior de Radu Aurel prin Dictatul de la Viena si consecintele acestuia. Se poate pune insa intrebarea: de unde a stiut familia Radu despre Dictat si continutul acestuia, cu o zi inainte de semnarea lui, cand nici macar Regele Romaniei si Guvernul Antonescu nu aveau cunostinta despre document?

Vanzarea imobilului se realizeaza scriptic abia in 1948. In noile conditii, familia Radu a actionat-o in instanta pe cumparatoarea casei, cerand anularea contractului de vanzare-cumparare. Sentinta care s-a dat, despre care Ioan Radu Aurel sustine ca a dat castig de cauza parintilor sai, n-a fost vazuta, pana in prezent, de nimeni.

Daca ar fi obtinut ceea ce au solicitat, primul lor drum ar fi fost, in mod firesc, la Cartea Funciara, spre a se consemna schimbarea proprietarului casei. Insa in Cartea Funciara nu apare nici o insemnare care sa ateste acest lucru. Pana in 1991, nimeni n-a catadicsit sa revendice proprietatea asupra imobilului. In 1962, Kondor Ilona moare, fara a lasa mostenitori pentru imobilul din strada Closca 33.

Conform legilor in vigoare la acea vreme, casa trece in proprietatea statului roman, ca succesiune vacanta, in baza certificatului de vacanta succesorala nr. 386/1963 emis de Notariatul de Stat al Regiunii Crisana. Prin Incheierea nr. 562/1963 a Sectiei Funciare, imobilul este atribuit in folosinta Sfatului Popular al Orasului Oradea, iar prin Decizia nr. 2167/1963, este transmis in administrarea Intreprinderii de Locuinte si Localuri Oradea.

Aceasta a repartizat casa ca locuinta unei familii care n-a ingrijit-o deloc, imobilul ajungand intr-o stare deplorabila, improprie pentru locuit. In cele din urma, chiriasilor care locuiau in imobil li s-a dat un alt apartament, casa ramanand goala. Pe data de 1 august 1991, cu Repartitia nr. 9208, Primaria municipiului Oradea atribuie cladirea din strada Closca Prefecturii Bihor.

O vila rasarita din ruine

Prin Adresa nr. 6085/1991, casa este atribuita lui Vasile Blaga, la acea vreme prefect al judetului, iar prin Decizia nr. 996/13.11. 1991, Primaria Oradea concesioneaza numitului Blaga suprafata de 500 mp de teren (nr. topo 9487/2), amplasament pe care era construit un singur corp de cladire cu destinatia de locuinta, in regim de parter, compus din 3 camere, bucatarie, antreu terasa si o anexa formata dintr-o camera si o bucatarie.

Intrucat anexa era in stare de auto-demolare, fostul RAGCL si Primaria Oradea ii elibereaza lui Vasile Blaga autorizatia necesara pentru demolarea imobilului (nr. 20/13 august 1991), corpul de cladire principal fiind si el „intr-o stare de uzura avansata".

Conform unui raport inaintat de Primaria Oradea Prefecturii in baza unui raport de expertiza tehnica intocmit de expertul Eugen Sabau, starea critica a imobilului se datora atat vechimii (fusese construit in urma cu 60 de ani la vremea respectiva) cat si ne-intretinerii lui de catre proprietar, care in ultimii 50 de ani nu a efectuat nici o reparatie.

„Chiriasul" Vasile Blaga, dupa executarea lucrarilor de demolare, obtine o autorizatie de constructie (nr. 311/18.09.1991) in baza careia incepe o importanta lucrare de constructii-investitii in urma careia cota contribuala a familiei Blaga, stabilita prin expertiza tehnica, este de 69,71%.

In ianuarie 1995, Blaga cheama in judecata Consiliul Local Oradea, solicitand sistarea starii de indiviziune a imobilului. Prin Sentinta Civila nr, 5178/ pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr. 409/95, s-a admis actiunea privind atribuirea imobilului familiei Blaga, cu obligarea reclamantului la sulta (despagubiri) in favoarea Statului Roman, intrucat la constructia noului imobil s-au folosit materiale provenite din demolarea vechii cladiri, care avea ca proprietar legal statul roman, si s-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate al reclamantului Blaga.

Razboi pentru o cauza pierduta

Intre timp, Ioan Radu Aurel a redactat sute de sesizari, memorii si actiuni adresate atat instantei, cat si administratiei si autoritatilor bihorene, solicitand ba imobilul construit de Vasile Blaga, ba terenul de sub acesta, eputand insa sa demonstreze ca ar avea vreun drept asupra lor.

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Oradea in dosarul nr. 1298/1998, reclamantul, in contradictoriu cu statul roman, prin Consiliul Local Alesd, a solicitat refacerea cartii de judecata civila nr. 1104/13.12.1948 a Judecatoriei Populare Urbane Oradea formulata in dosarul nr. 10.469/1945.

In motivatia cererii, reclamantul a aratat ca parintii sai Radu Ioan si Maria au construit intre 1931-1933 o casa amplasata in Oradea pe strada Closca nr. 33 pe doua terenuri cumparate de ei si ca sub presiunea evenimentelor din 1940, ca urmare a mutarii din localitate, acestia au vandut casa numitei Kondor Ilona.

De asemenea, Radu Aurel a incercat sa demonstreze ca in 1945, dupa aparitia Legii nr. 645, familia sa s-a judecat cu Kondor Ilona. Mai mult, el pretinde ca actiunea civila initiata de acestia a fost admisa de instanta si ca contractul de vanzare-cumparare incheiat intre parti a fost anulat, dispunandu-se restabilirea situatiei anterioare.

Insa reclamantul nu a reusit sa obtina o copie dupa hotararea judecatoreasca invocata. Prin Incheierea din 03.11.1998 a Judecatoriei Oradea, a fost admisa cererea lui Radu Aurel si s-a dispus refacerea dispozitivului hotararii judecatoresti prin care a fost admisa actiunea civila introdusa de tatal sau, Radu Ioan, in contradictoriu cu Kondor Ilona pentru anularea contractului de vanzare-cumparare a casei, in baza Legii 645/1945. Insa, mai departe, petentul nu a reusit sa ajunga.

Cererile repetate de restituire a casei pe cale administrativa nu au putut fi solutionate, intrucat imobilul nu se afla, la data demararii actiunilor vizand retrocedarea, in administrarea statului. De aceea, el a fost indrumat sa se adreseze Justitiei.

Radu Aurel n-a putut prezenta instantelor, pe care le-a asaltat cu procese, nici o dovada ca ar avea vreun drept asupra imobilului din strada Closca nr. 33. In aceste conditii, Justitia nu a dat nici o hotarare in favoarea sa.

Erijandu-se intr-o victima a lui Vasile Blaga, ajuns intre timp senator, consilier prezidential si, ulterior, ministru de Interne, Radu Aurel ii scrie intr-un al doilea memoriu fostului premier Radu Vasile, (nr. 16/7142) dupa ce la primul nu primise nici un raspuns: „Am avut incredere in dvs. ca sunteti un om cinstit si obiectiv. Am impresia ca m-am inselat. In loc sa luati masuri impotriva impostorilor gen Vasile Blaga, preferati sa nu luati nici o masura, deoarece domnia sa este parlamentar".

Intr-un alt memoriu adresat prefectului de Bihor, (nr. 684/2707/1999) neobositul Radu Aurel se exprima ca un adevarat doctor in drept ce singur se recomanda: „...Acest infractor deosebit de periculos (Vasile Blaga, n.n.) este senator si absolvent al Colegiului National de Aparare".

Braileanul a solicitat, chiar inainte de solutionarea problemei sale in Justitie, „sa mi se atribuie, prin ordin al prefectului, acea suprafata de teren neocupata de constructii" din strada Closca 33, adica curtea locuintei lui Blaga, amenintand ca „statul roman va fi obligat, la cererea mea, la plata unor insemnate sume de bani, eu personal solicitand 500. 000 $."

Hotararea nr. 90/16 august 1996 a Consiliului Judetean Bihor spune clar ca „masurile reparatorii nu sunt aplicabile fata de prevederile Legii 112/95, intrucat imobilul a trecut in proprietatea statului cu titlu de succesiune vacanta in urma unui alt proprietar".

Aceeasi concluzie se desprinde si din Dosarul nr. 120 al Comisiei de Aplicare a Legii 112/95 a Consiliului Local Oradea, in care se spune: „Din actele de la dosar rezulta ca parinti solicitantului au construit imobilul care a fost apoi instrainat numitei Kondor Ilona, dar nu sunt prezentate acte care sa faca dovada anularii contractului de vanzare-cumparare".

Radu Aurel a depus mai multe plangeri penale impotriva lui Vasile Blaga, acuzandu-l de abuz in serviciu contra intereselor personale, fals material in inscrisuri oficiale si furt in dauna avutului particular, insa acesta a fost scos de fiecare data de sub urmarire penala, fiindca, dupa cum marturiseste chiar reclamantul intr-una dintre actiuni, motivul perseverentei sale, demne de o cauza mai buna, este ca „ma judec cu dl Vasile Blaga deoarece domnia sa, fiind senator, isi inchipuie ca lumea incepe cu domnia sa".

Drumul spre Campiile Elizee, presarat cu aberatii de doctor in Stiinte Juridice

Pentru a va face o idee cat de mult o impricinatul, redam in cele ce urmeaza un fragment din scrisoarea publicata, sub semnatura sa, de cotidianul „Oglinda" pe 9 septembrie 1999: „Am cerut sefului Statului Roman, domnilor Iliescu si, recte, Constantinescu, primului ministru, domnilor Vacaroiu, Ciorbea si recte, Radu Vasile, ministrului Justitiei, domnilor

Gavril Iosif Chiuzbaian, Petre Ninosu, Valeriu Stoica, procurorului general, domnilor Cochinescu, Vasile Manea Dragulin, Mircea Criste, sa ma primeasca intr-o audienta. Cer acest lucru de 4-5 ani.

Nu m-a primit nimeni si nici raspuns nu am primit...Am solicitat tuturor acestor factori peste 2000 de cereri de audienta, cea mai mare parte in scris sau verbal, telefonic....Nimeni, dar absolut nimeni, nu vrea sa ma ajute impotriva d-lui Vasile Blaga. Mi-am pus avocat in Oradea, pe dl Marian Petru, care m-a tradat".

Nefiindu-i suficient timbrata una din actiuni, in mod firesc, aceasta i-a fost respinsa. Insa Radu Aurel nu se lasa si in recurs, se dezlantuie: „Fiind vacanta judiciara, nu este deloc exclus ca chitanta care reprezinta taxa judiciara de timbru sa fi nimerit in alt dosar. Se mai intampla. Sau nu este deloc exclus ca dl.

Tent, presedinte de Tribunal infractor, ori d-na judecatoare Bulz, a carei activitate la Cartea Funciara este serios pusa sub semnul indoielii, sa-i fi facut ...feliul (vorba lui Creanga) ca sa scape de a analiza fondul procesului". Trebuie mentionat ca formularea unei astfel de actiuni ii apartine unui avocat, doctor in Stiinte Juridice.

In acelasi document, (dosar civil nr. 155/200 la Tribunalul Bihor), scris la 20.11. 2000 si inregistrat la 27.11.2000, distinsul Radu Aurel continua: „Pun o asemenea problema deoarece am aflat ca la alegerile senatoriale din 1996, domnul Tent a luat de la senatorul-infractor sau infractorul-senator suma de 200.000.000 lei drept mita pentru a i se respinge contestatiile la calitatea de senator.

De asemenea pun problema unei corecte evaluari a situatiei deoarece domnul Nistor Pantea, cand era presedinte al Judecatoriei Oradea, tot asa a «ratacit» niste timbre ale subsemnatului (stie dumnealui, poate are onoarea sa recunoasca)...Binevoiti a dispune sa fie cautata taxa judiciara de timbru si atasata la dosarul cauzei. In caz contrar nu voi avea nimic impotriva sa ma indrept spre Campurile Elizee (si nu singur). Rog desfiintati Decizia Civila a Tribunalului si rejudecati cauza".