Filmul romanesc cel mai apreciat, cel mai premiat si cel mai discutat in aceste zile, in mediile internationale de cultura, ne-a adus pe langa bucuria recunoasterii valorii cinematografiei romanesti, mandria de a fi concetateni cu cel mai premiat actor roman in festivaluri internationale, Ioan Fiscuteanu.

"La Copenhaga, mai multi regizori si actori mi-au spus ca daca jucam la Hollywood, luam Oscarul pentru interpretare", ne spune Ioan Fiscuteanu. Direct, lipsit de inhibitii, franc.

Actorul

L-am intalnit pe actorul Ioan Fiscuteanu la o zi dupa ce a ajuns acasa de la Copenhaga. Pare preocupat mai mult de premiera piesei in care joaca la Nationalul Targumuresean, decat de recunoasterea pe care i-a adus-o rolul lui Lazarescu.

Dar aparentele sunt inselatoare: "Lazarescu este un personaj cu care te intalnesti o data in viata. Un monstru si la propriu si la figurat. Daca il faci, e bine. Daca nu, iti rupi gatul. Lazarescu am fost eu si nu stiu ce rol as mai putea accepta, pentru a depasi performanta de acum.

Stii, vesnica lupta a actorului cu el insusi, dorinta de performanta, nu e doar un simplu cuvant", ne-a spus actorul Ioan Fiscuteanu. Sub masca bruta, sensibilitate.

Cine e dl. Lazarescu?

Ideea i-a venit regizorului Cristi Puiu, dupa ce acum cativa ani a vazut un pacient, un locuitor al strazii, care a murit pe strada, atunci cand medicii i-au refuzat dreptul la viata: tratamentul medical. Ideea s-a dezvoltat si nu se stie in final ce s-a intamplat cu Dl. Lazarescu.

Se pare ca a fost lasat in grija divinitatii. Pentru ca filmul are o puternica tenta biblica, incepand chiar cu numele eroului. Lazarescu (Lazar) Dante Remus, este vaduv de 10 ani. Sotia sa, Eva, a murit, iar el, pensionarul trist, a ramas singur acasa cu florile lui si trei pisici.

Fiica e in Canada si singurul contact este prin intermediului telefonului. Bolile crunte de care sufera: ciroza, hematom cerebral, se acutizeaza si este plimbat, cu salvarea, de la un spital la altul.

Asistenta Maria este langa el si pana la urma reuseste sa-l gaseasca pe doctorul Angelo, singurul medic dispus sa opereze bolnavul in stare critica.

"Actiunea filmului dureaza doar o jumatate de noapte, timp in care se acumuleaza gravitatea bolii, Lazarescu ajunge in coma si de aici nu se mai stie exact ce urmeaza. La Copenhaga, au fost cativa inclinati sa creada ca este un film documentar despre viata mea. {i se minunau ca am scapat.

Nu le-a venit sa creada ca eu doar interpretez un rol. De aceea va spun. Transformarea pe care am trait-o pentru rolul lui Lazarescu a fost aproape imposibila. Cred ca nu ma pot egala.

Dar ca si traire emotionala, va pot spune ca povestea filmului am trait-o apoi pe viu, pentru ca unele din bolile de care sufera Lazarescu m-au urmarit dupa terminarea filmarilor. |nca resimt durerea in locul operatiei.

A fost cosmarul vietii mele", ne-a spus Ioan Fiscuteanu, transfigurat de emotia amintirilor.

Rolul m-a gasit pe mine

Atunci cand regizorul Cristi Puiu, a luat legatura cu actorul Ioan Fiscuteanu, pentru a-i propune o colaborare la un film, a fost intrerupt. "Joc doar daca este vorba despre un rol principal", i-a taiat-o brusc, Fiscuteanu. |ntr-adevar rolul era principal, dar a fost cat pe ce sa piarda colaborarea cu actorul, pentru ca ego-ul acestuia a suferit o lovitura cumplita, atunci cand a aflat ca mai erau patru nume de mari actori pe lista.

"Sau mi-l dai mie direct, sau nu mai joc deloc si da-l cui vrei" a fost replica lui Fiscuteanu. "Nu stiu daca au dat probele sau nu, dar eu cred ca si-au rupt gatul pe rand, incercand. {i eu am avut doua tentative de "evadare" din rol, dar m-a temperat sotia mea, Magda, care mi-a spus ca pot face orice vreau eu.

Doar sa-mi doresc cu adevarat acest lucru. Am dus rolul pana la jumatate, dar durerea si complexitatea emotiilor a fost mai puternica decat mine. Pana la urma, am reusit sa ducem la bun sfarsit calvarul creatiei. Ar mai fi de spus ca si Lazarescu si eu am suferit si altfel de schimbari.

La un moment dat, din cauza temperamentului meu si a puternicului accent ardelenesc, a trebuit rescris scenariul. Premiile de acum sunt o recunoastere binemeritata si, pana la urma, fireasca, a unei creatii de geniu.

Cristi Puiu, este un regizor in varsta de 33 de ani si sunt convins ca mai are si alte proiecte geniale, pe undeva prin sertare, si le va face, pentru ca acum are increderea necesara", ne spune, in final, Ioan Fiscuteanu.