GAZETA va dezvaluie din culisele afacerilor cu bunurile confiscate in vami, patronate de ani buni de un adevarat cartel organizat dupa calapodul structurilor mafiote

Legea tacerii – „Nu aud nimic, nu vad nimic, nu spun nimic!”. Aceasta este regula „de aur” respectata de toti. Nici unul dintre cei implicati in mecanismul, dealtfel simplu, de preluare si comercializare a marfurilor confiscate in vami nu stie nimic, nu spune nimic.

Tot ceea ce transpare inspre presa este praf aruncat in ochi, in dorul lelii si de cele mai multe ori chiar in persiflu. Adevaratele dedesubturi, care ascund afaceri de miliarde de lei lunar, nu le arata nimeni cu degetul.

Nici una dintre institutiile statului care are in atributiuni demascarea practicilor mafiote care mai patroneaza inca multe dintre structurile societatii romanesti.

Desi au ajuns sa fie stiute chiar si de mai marele judetului, care a promis public ca vrea sa faca ordine in vami si sa spulbere acest adevarat cartel care patroneaza intregul sistem, pana in prezent nu s-a facut nimic. Absolut nimic.

GAZETA a incercat sa faca lumina in acest labirint al tenebrelor mafiote si sa arate cum jocurile de culise cu bunurile care au fost confiscate si care, teoretic, ar trebui sa poata fi cumparate de orice roman umplu, de fapt, doldora buzunarele unui mic clan de afaceristi.

Declaratii de dragul vorbelor

“Ei cred ca sunt de neinlocuit. Vor vedea ca pot fi inlocuiti” ameninta prefectul Ilie Bolojan in urma cu cateva saptamani, referindu-se atat la vamesi, cat si la politistii de frontiera, bagati cam in aceeasi oala si stigmatizati drept „vinovati”.

“Nu este corect sa fie bagati toti vamesii in aceeasi oala. Se creeaza o imagine gresita despre functionarii de la granita. Trebuie sa plateasca doar cei care sunt corupti” isi apara oarecum subordonatii, Corneliu Sotoc, seful interimar al Biroului Vamal Bors.

Daca ar fi doar sa judecam comparativ cele doua declaratii oficiale, concluzia sumara este ca de recunoscut se recunoaste ca se greseste. Si totusi, inca nu a platit nimeni.

Unul dintre subiectele care au fost mereu puse sub spectrul ilegalitatii a fost si inca este modul prin care bunurile confiscate in punctele de frontiera ori vamile de interior sunt valorificate.

Numai ca in vami se confisca de toate, de la stilouri de doi lei, masini de spalat uzate, haine vechi ori chinezarii, la bauturi si tigari scumpe, moto scutere, autoturisme, televizoare cu plasma. Conform legii, acestea trebuie sa ajunga pe piata de consum.

Primele sunt scoase in magazinele specializate ale Finantelor de ochii lumii. La celelalte, din categoria „high class”, nu ajunge oricine. Bihoreanul care vrea sa apuce o faramita din ciozvarta care se imparte, aproape saptamanal, intre hienele din mafia locala trebuie sa aiba pile mari. Si rabdare cu carul.

Oficial, drumul marfii retinute in vama in vederea confiscarii urmeaza trasaeul vama – Directia Generala a Finantelor Publice (DGFP) Bihor – magazinul de vanzare a produselor confiscate (apartinand tot de Finante).

Produsele retinute stau in magaziile de la Vama Bors sau Vama Oradea timp de 120 de zile, perioada in care acestea pot fi revendicate de proprietari.

Dupa trecerea termenului, bunurile confiscate ajung in magazia DGFP Bihor prin intocmirea unui proces verbal de predare-primire intre cele doua institutii, cu exceptia automobilelor pentru care s-a rezervat o hala in incinta Vamii Oradea. Neoficial, traseul e altul.

“Sfaturile” lui Bolojan

Semnalul de alarma tras de prefectul Ilie Bolojan a “prins” doar pe sfert la granita. Prefectul a propus in urma cu cateva saptamani cateva metode pentru asigurarea transparentei:

1) repartizarea aleatorie pe ture pe calculator - fara efect deocamdata.

2) interzicerea folosirii telefoanelor mobile, atat de catre vamesi, cat si de catre Politia de Frontiera - fara efect deocamdata.

3) fara jaluzele la ghisee - doleanta respectata

La Piovra de Bihor

Bunurile retinute in vama in vederea confiscarii nu au acte de provenienta, au acte false de provenienta sau pur si simplu sunt abandonate de proprietari.

De exemplu, multi romani prefera sa cumpere un autoturism vechi din strainatate pentru a se reintoarce in tara, calatoria fiind deseori mai avantajoasa decat cu mijloacele de transport in comun. Cum taxele vamale sunt prea mari, iar posibilitatile de inmatriculare sunt practic nule, acestea sunt abandonate la intrarea in tara.

Cetatenii care nu pot prezenta acte pentru anumite bunurile au asadar doua variante. Sau dau spaga iar in acest caz risca sa nimereasca un vames ori plitist de frontiera care nu pune botul, sau abandoneaza marfa.

In ultimul caz, vamesii intocmesc un proces verbal de retinere, dupa care bunurile intra in magazia vamii. Acolo se petrec insa lucruri ciudate. “Am vizitat de doua ori magazia din vama. Prima oara am vazut 12 scutere, din care doua erau lipsite de sa.

A doua oara, am vazut tot 12 scutere, dar mai mult de jumatate nu mai aveau sa” spune Dumitru Tiplea, directorul de cabinet al Prefecturii Bihor, omul de “atac” al lui Bolojan. Chiar daca furtul pare, la prima vedere, evident, vamesii sunt absolviti de orice vina.

Procesul verbal intocmit este facut sumar: produsul, marca, seria, nou sau second hand. Legea de ordine interioara permite deocamdata acest fapt. “Prefectul a propus sa se faca un proces verbal detailat, in care sa fie trecute toate componentele bunului confiscat” mai spune Tiplea. Deocamdata asteptam…

Cercul vicios

Dupa ce au trecut cele 120 de zile, produsele confiscate in vama se considera ca au intrat definitiv in posesia statului, iar acestea ajung asadar la sediul DGFP Bihor.

Acolo, se formeaza o comisie de evaluare a bunurilor alcatuita din directorul executiv al Directiei Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului, seful Compartimentului Valorificari Bunuri, reprezentantul Compartimentului Preturi, toti trei din cadrul DGFP Bihor, reprezentantul Oficiului Judetean pentru Protectia Consumatorului si reprezentantul detinatorului de bunuri (autoritatea vamala, Politie, Garda Financiara). Oficial, lista bunurilor scoase la vanzare se afiseaza la sediul DGFP Bihor. “Licitatia publica are loc in prezenta comisiei formate din trei membri desemnati de directorul executiv al DGFP.

Pasul de licitatie este de 5 la suta ” spune Petrica Cret, seful compartimentului de valorificari bunuri din cadrul Finantelor bihorene.

Dupa fiecare licitatie publica se intocmeste un proces verbal de licitatie in care se consemneaza rezultatele acesteia si care se semneaza de toti membri comisiei de licitatie si de ofertanti.

“Adjudecatarul primeste girul din partea comisiei de licitatie si preia bunul in baza facturii fiscale, care constituie titlu de proprietate a bunului” mai zice Cret.

In situatia nevalorificarii acestora, in termen de 30 de zile dupa punerea in vanzare se procedeaza la reducerea cu pana la 30 la suta din pretul stabilit initial.

Neoficial, intre membrii comisiei se formeaza relatii personale si bat in cuie intelegeri ca sa nu scoata la vanzare toate bunurile confiscate in vama. Spre exemplu, un calculator evaluat la suma de 30 de milioane poate fi tinut in magazie fara a fi scos la licitatie.

Cum legea permite reducerea pana la 30 la suta a bunului confiscat, calculatorul respectiv poate fi achizitionat la 9 milioane de lei! “Vom cauta metode in vederea inlaturarii suspiciunilor si asigurarii transpoarentei corespunzatoare a procesului de vanzare la licitatie” spune Tiplea. Care nu a spus nici ca stie, nici ca nu stie cum stau lucrurile de fapt.

Ca membrii comisiei de evaluatre vin fiecare cu listuta pregatita in buzunar iar cand se pune problema impartelii se isca vanzoleala mare: „Casetofonul ala de masina e al meu, televizorul ala e a lui ..., ca trebuie, motocicleta o asteapta ... de multa vreme”. Vorba tragului a ajuns si la urechile GAZETEI.

Cum ca, nu o data, politisti infipti in fotolii de sefi si-au trimis emisarii cu listuta de „pretentii”, ori comisari de la Garda au fost gata, gata sa treaca si peste cadavre numai ca sa puna mana pe vreun lucru nou-nout pe care-l asteptau de multa vreme sa pice in bratele vamesilor. Vorba aia care spune ca tot cei care au sunt nesatui.

Asta, doar in cazul unor bunuri de mare valoare, dorite de unii dintre pilosi. Numai ca nu de aici se fac afacerile. In vami se confisca o gama foarte larga de bunuri foarte usor vandabile – tigari, cafea, alcool. In cantitati mari.

La toate licitatiile din ultimii doi-trei ani, cei care au castigat sunt cam aceleasi firme. Nu multe, numai vreo patru. Care firme au deja formata reteaua de distributie si, pe langa faptul ca isi cumpara produsele la bani de nimica, le revand la preturi cu putin sub cota pietii, realizand profituri imense.

O alta vorba, venind de data aceasta dinspre vami, arata ca nemultumirile sunt acute si in randul slujbasilor din sistem care nu ajung sa puna mana nici macar pe vreun telefon din sutele confiscate lunar, spre exemplu. „Hienele iau tot ce-i bun”, se plangea un carcotas din Politia de Frontiera de la Bors.

Masinile se vand greu

Masinile confiscate in vama nu indeplinesc conditiile de circulatie pe drumurile si se pot vinde numai pentru piese de schimb, ceea ce reiese si din nota de constatare efectuata de catre reprezentantul Registrului Auto Roman.

Preturile autovehiculelor se stabilesc de catre comisia de evaluare in functie de starea si gradul de uzura al acestora. Licitatia publica a autovehiculelor are loc in fiecare miercuri, la ora 10.00, in Vama Oradea. “Masinile se vand foarte greu chiar daca preturile sunt mai mult decat avantajoase” se plange Petrica Cret.

Si, intr-adevar, in hala de la vama de interior pot fi gasite autoturisme ca BMW 525 din 1992, cu doar 40 de milioane de lei sau CryslerVoyager din 1991, cu doar 26 de milioane de lei. Asta in conditiile in care astfel de automobile se vand pe piata cu aproximativ 6.000 de euro si respectiv 4.500 euro.

Ultimele, cu posibilitati de inmatriculare, ce-i drept. Ciudat este faptul ca nici patronii de la dezmembrari auto nu sar la cap! Gurile rele spun ca acestia prefera sa le aduca de afara, unde sunt evident mai ieftine. Cu o pila la vama, masina a trecut granita fara taxe.

Realitatea faptica nu a fost, oficial, demonstrata niciodata. Nimeni nu pare dispus sa arate cu degetul reteaua structurata dupa principii mafiote care patroneaza aceasta mica farama din lumea banului murdar care a facut din Romania o tara deloc agreata in Occident.

O realitate in care si mass media risca sa-si prinda nasul daca si-l vara prea mult. Cu toate acestea, aceasta realitate exista, chiar daca este inaccesibila muritorului de rand.

Iar daca nu va exista vointa, nimeni nu va sparge acest cerc vicios al relatiilor personale care este menit sa mentina o stare de lucruri anormala intru beneficiul personal al unora.

Legea privind valorificarea bunurilor confiscate in vama

Conform art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor confiscate sau intrate potrivit legii in proprietatea statului.

“Bunurile legal confiscate se valorifica de catre organele de valorificare prin magazine proprii, direct de la locul de depozitare, sau de la locul la care acestea se afla, prin licitatii publice, in regim de consignatie ori prin bursele de marfuri, dupa caz”.