Orice poveste adevarata de succes are in spate multa munca si ambitie, sacrificii si riscuri. In Romania exista mii de oameni care isi construiesc cu abilitate povesti de succes, de carton, care sunt durabile doar datorita pozitiei privilegiate a protagonistului.

Deveanul Tudor Furir face parte din categoria oamenilor de succes care nu au fost nevoiti sa-si inventeze povestea. A pornit cu dreptul in viata si a reusit pentru ca a stiut sa pastreze un echilibru in tot ceea ce a facut. Din reteta lui, care s-a dovedit de succes, nu a lipsit niciodata indrazneala de a-si dori mai mult.

De la un simplu inginer la Romtelecom, a ajuns astazi angajatul uneia dintre celei mai mari companii multinationale din tara, Allied Domecq Spirits & Wines (Romania).

Viata lui Tudor a fost marcata de luna mai, in aceasta perioada producandu-se toate schimbarile majore din cariera lui.

Anuntul din ziar

A facut facultatea la Cluj, dupa care s-a intors sa lucreze in Deva la o societate de prospectiuni si explorari geologice, unde a lucrat 3 ani, pana in 1990. De aici a plecat la Romtelecom, o companie care spera ca se va dezvolta. "Am stat acolo patru ani, dupa care mi-am dat seama ca pierd vremea", spune Tudor.

La scurt timp a gasit, intamplator, un anunt intr-un ziar pentru reprezentant zonal al companiei Coca-Cola.

"Am trimis un CV, scris de mana evident, in care nu prea aveam ce scrie, neavand o activitate foarte bogata in urma. Insa am fost chemat la interviu si asa a inceput totul...".

Acesta este momentul care a marcat definitiv viata lui Tudor. Nimic nu a venit dintr-o data si fara efort, au fost momente in care i-a fost mai mult decat greu, cu atat mai mult cu cat meseria lui era perceputa ca "vanzator de sucuri la coltul strazii". Si compania era la inceput, logistica atat cat se putea, dar Tudor avea exact ceea ce trebuia: rabdare, tenacitate si entuziasm.

"Financiar nu aveam mai mult decat la Romtelecom, dar tentatia de a lucra pentru o firma americana era foarte mare. M-am framantat cateva zile si ma gandeam daca sa plec sau nu, eram totusi inginer si alegeam sa merg sa vand sucuri. M-a convins un prieten care mi-a spus ca el, sa fie in locul meu, ar lucra sase luni pe gratis la americani, mai ales la o companie cu cel mai mare brand din lume.

Aceasta a fost picatura care a inclinat balanta si de aici lucrurile s-au desfasurat cu mare repeziciune", isi aminteste Tudor.

Scoala irlandeza

La inceput nu avea un obiectiv de cariera, nici nu exista notiunea de cariera. Dorinta lui era sa schimbe un sistem care nu functiona cu un sistem nou, privat. A participat la cursuri, a vandut, a lipit autocolante, a instalat vitrine, a lucrat cu masina personala pana cand a primit una. Era si perioada aceea de pionierat, cand nu aveai cum sa gresesti.

A deschis un depozit la Deva si s-a descurcat cu formarea retelei de distribuitori, desi nu stia aproape nimic despre aceasta. De altfel, in scurt timp a fost trimis la cursuri in Irlanda, unde i s-a spus din start ca pentru a invata meserie trebuie sa uite tot ceea ce stia. A lucrat trei saptamani la fabrica de acolo, a trecut prin toate departamentele, cu accent pe partea de vanzari.

"Acolo am facut de toate, de la carat lazi, am vandut si am facut si teorie doua saptamani. Acolo am facut diferenta, dupa ce am lucrat acolo pot spune ca am invatat cum se munceste cu adevarat. Mi s-a spus ca am intrat intr-un sistem care-mi va schimba viata, prietenii, totul. Nu mi-a fost nici o clipa teama, nu am avut nici un regret, am simtit ca fac ceea ce trebuie sa fac.

Am simtit ca sunt bun pentru treaba asta. Ulterior am realizat ca nu am gresit. Dar niciodata nu mi-am pus problema ca trebuie sa primesc ceva in plus pentru ca merg la serviciu peste program, era ceva firesc. Si aveam 32 de ani, eu zic ca am prins ultimul tren", spune Tudor, fara nici o urma de regret in voce.

Ca jurnalist, este nu doar un privilegiu, dar si o placere sa stai de vorba cu un om ca Tudor. Nu este infatuat, desi ar putea, are o conversatie extrem de lejera, pigmentata cu picanterii, nu se forteaza deloc si naturaletea cu care povesteste este fascinanta. Asa am ajuns in Rusia...

Ploaie de gheata in Siberia

Dupa Irlanda a urmat aventura numita Rusia, nu inainte de a fi avansat pe pozitia de area sales manager. Practic, raspundea cam de un sfert din vanzarea productiei fabricii de la Timisoara, dar a reusit sa faca din Deva o piata model.

A acceptat plecarea in Rusia, alaturi de directorul general pentru Romania al companiei. Provocarea era mult prea mare pentru a refuza oferta, desi in tara ramaneau sotia, Mirela si fetita, Paula.

"Zona de care ne ocupam era cam de doua-trei ori cat Europa, ca si intindere. Populatia era mica, noua milioane de locuitori, dar zona era imensa. E drept ca m-am dus cu capul inainte, orbeste, acum nu as mai face-o, dar nici nu regret. E drept ca nici directorul nu prea stia ce ne astepta acolo, credeam ca exista deja o fabrica mare.

Pana la urma s-a dovedit ca nu era nici o fabrica, era un santier in Krasnoyarsk, Siberia, la 4.000 de kilometri est de Moscova, patru ore diferenta de fus orar. Nu era frig, nu exista termen care sa poata descrie atmosfera de acolo. Era totul inghetat, senin complet si din cer cadeau cristale de gheata. Era apa din aer care ingheta.

Datorita aerului foarte uscat, nu simteai frigul", povesteste acum Tudor cu mult umor. Isi aminteste cum s-a dus sa faca angajari fara sa stie prea bine ruseste si a angajat pe unul dintre cei mai buni manageri intelegandu-se doar prin semne.

Siberia a insemnat pentru Tudor un mare succes, demonstratia ca este intr-adevar un profesionist. Avea de ales intre a-si duce familia acolo si a se intoarce in tara. A ales ultima varianta.

Revenirea in tara a insemnat si despartirea de Coca-Cola. Nu pentru ca i s-ar fi impus, ci pentru ca a simtit ca trebuie sa faca urmatorul pas.

Perioada dulce

De aici totul pare usor, venind parca de la sine. In spatele succesului se ascunde, insa, mai multa munca si responsabilitati. Tudor a obtinut un contract pentru pozitia de director national de vanzari la firma Mars, o importanta multinationala americana care are in portofoliu branduri ca Snickers, Mars, dar si o divizie de hrana pentru animale de companie (Pedigree, Whiskas). Mutarea la Mars a insemnat si mutarea impreuna cu familia la Bucuresti.

Era in perioada in care nu se dadea atat de multa importanta acestei categotii, pet food, dar usor-usor s-a produs ascensiunea. A reusit sa transforme si sa creasca afacerea Mars de trei ori in numai patru ani.

Etapa de lux

Apoi, Tudor a dorit mai mult si in 2002 a urmat Allied Domecq Romania, unde este director general pe Romania. "Pot spune ca mi-am atins obiectivul de cariera si sunt multumit de ceea ce am realizat, atat pe plan personal, cat si profesional", spune Tudor fara infatuare.

A reusit sa fie impreuna cu familia si, mai mult, sotia, Mirela, face meseria pentru care s-a pregatit: medic pediatru. Se intoarce cu placere la Deva, dar nu atat de des cum si-ar dori parintii.

Tudor isi doreste continuarea carierei in multinationale pentru inca cel putin cinci ani, dupa care vrea sa isi deschida o afacere proprie, probabil in domeniul consultantei in managementul afacerilor. Are o abilitate deosebita in formarea echipei si atitudinea lui il apropie de acestia.

Cand are timp, joaca tenis si a redescoperit pasiunea pentru lectura. "O pasiune «obligatorie» este lectura de specialitate, trebuie sa fiu la curent cu tot ceea ce se intampla in management. De aceea sunt aproape de obtinerea unui masterat in administrarea afacerilor la o universitate din Marea Britanie", vorbeste Tudor despre pasiunile lui.

Desi este considerat "sufletul petrecerilor", evita cat poate mondenitatile capitalei. Considera ca sunt mai reusite petrecerile cu prietenii decat evenimentele care presupun mult conformism, dar sunt pigmentate de tot felul de fite si personaje cu care nu are nimic in comun.

Tudor Furir este unul dintre oamenii care au demonstrat ca secretul succesului nu sta in pile sau bani, ci in increderea in sine, munca si curajul de a risca.