Istoria recenta nu consemneaza ordinul dat in 15 septembrie 1939, de Nicolae Iorga, prim ministru la acea data, ordin prin care, cu acordul regelui Carol al II-lea, se cerea executarea prin impuscare a trei legionari din fiecare plasa, intre orele 4 si 4.20 dimineata. Acestia erau alesi de sefii posturilor de jandarmi din localitatile respective.

Ulterior, in timpul rebeliunii legionarilor, aceeasi istorie consemneaza in schimb atrocitatile legionarilor, insa nu aminteste despre modul cum a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu, idolul Garzii de Fier, din ordinul aceluiasi Nicolae Iorga.

Cel care l-a inlocuit pe Zelea Codreanu la comanda legiunii a fost Horia Sima, profesor de romana, gradul II, la Liceul "Coriolan Brediceanu" din Lugoj.

Casa in care a locuit Horia Sima se afla pe str. Koloman Walisch, unde pe timpul comunistilor se vindeau butelii de aragaz.

Cuibul de legionari de la Herendesti]

Pentru a lamuri unele enigme privind executiile din 15 septembrie 1939, de la Lugoj, am stat de vorba cu Damaschin Sarbu, de 74 de ani, din Herendesti, care ne-a relatat, cu o memorie surprinzatoare, despre cuiburile de legionari din aceasta localitate, aflata in apropiere de Lugoj.

Damaschin, poreclit China a lu’ Bogatu, ne-a declarat: "Tatal meu, Ion Sarbu, s-a nascut in 1909 si a facut parte din Cuibul "Stefan cel Mare". La noi acasa se intalneau cei 180 de legionari din Herendesti. Din acestia au mai ramas in viata: Iepure, Ion Chitu si Lae serban. Tineretul legionar era organizat in Fratii de Cruce.

Organizatia de tineret de la noi era condusa de fratii Ion si Titu Boldureanu, stabiliti acum in America".

Impuscarea legionarilor

China ne-a mai spus: "In dimineata lui 15 septembrie 1939, unchiul meu, Damaschin Sarbu, din Herendesti, a fost ridicat de acasa de catre seful de post, imediat dupa orele 4 si a fost dus in fata actualului stadion din Lugoj, unde mai erau doi legionari, un avocat din Lugoj si un taran din Jabar. Trupa de jandarmi nu a vruit sa execute ordinul.

Atunci, un ofiter de langa Faget, vazand ca nimeni nu vrea sa traga, i-a impuscat cu mana lui pe cei trei. Mai tarziu, Nita, seful de post de la Herendesti, a spus ca ordinul mentiona clar: cine este gasit acasa, intre 4 si 4.20 dimineata, va fi impuscat. Un var de-al meu, din Gavojdia, a avut noroc in seful de post Nicola Romulus, scapand cu viata.

Pe acest var, seful de post l-a ridicat de acasa inainte de orele 4 si l-a dus la marginea comunei. S-au asezat amandoi pe iarba, iar seful de post si-a asezat ceasul alaturi. Cand acesta a aratat 4 si un sfert, seful de post i-a dat drumul, spunandu-i: "Nu te-am vazut, nu m-ai vazut!".

"Tradator de tara, vanzator de neam"

Dupa ce unchiul lui China, Damaschin Sarbu, a fost impuscat fara judecata, jandarmii i-au pus o tabla la cap, pe care scria: "Tradator de tara, vanzator de neam". In realitate, Damaschin era un taran de frunte din Herendesti, nu in zadar numit al lui Bogatu, nicidecum tradator.

Dupa impuscare, familiei nu i s-a permis sa-i ia trupul si nici sa-l ingroape crestineste, pentru ca a fost dus si ingropat in Cimitirul Saracilor, de pe Drumul Jabarului, transformat mai tarziu in teren agricol. In mai 1940, cand legionarii au ajuns la putere, Damaschin Sarbu a fost dezgropat si adus in cimitirul din Herendesti si considerat un martir.

China ne declara: "Dupa rebeliunea legionarilor, la fiecare doua zile, jandarmii ne faceau perchezitie si ne rascoleau toate hainele, in cautare de arme. Aceste perchezitii au incetat, prin interventia unui maior, de la Regimentul 17 din Lugoj, care a dat telefon la minister pentru noi. El era ofiter la Regiment si raspundea de ingrijirea cailor. Foarte des cumpara paie si fan de la noi.

In timpul unei perchezitii, maiorul s-a nimerit la noi acasa, cand a dat buzna seful de post. Cum i-a vazut, mosul meu i-a spus maiorului: "Iar au venit sa faca perchezitie!". Atunci maiorul i-a cerut sefului de post ordinul de perchezitie, si acesta i l-a dat. Mai tarziu, maiorul a dat telefon la Bucuresti si de atunci perchezitiile s-au oprit.

Horia Sima s-a ascuns la Herendesti

Dupa infrangerea legionarilor, Horia Sima s-a ascuns la Herendesti. Pentru a scapa de cei care il urmareau, el a fost imbracat in negustor de spete. Tata si bunicul lui China l-au dus pe Horia Sima pana la Ohaba si l-au lasat la Firu, iar de acolo l-au luat altii si l-au trecut in Serbia.

Damaschin Sarbu ne-a declarat: "In 10 noiembrie 1949, securistii din Lugoj l-au ridicat pe tata la 12 noaptea. Pana in august 1952 nu a fost judecat. In aceasta perioada a stat 6 luni in Puscaria din Lugoj, dupa care a fost mutat la Timisoara si judecat de Tribunalul Militar. Pe tata l-au condamnat pentru ca a ajutat partizanii cu bani si mancare. A primit 3 ani si sase luni de puscarie grea.

Tata a facut parte din lotul de partizani ai profesorului Ion Moisa si Lipan, fost sef contabil la Fabrica de tigla si caramida "Mondial" din Lugoj. Lipan a facut puscarie politica timp de 25 de ani si a murit prin 1990. Ion Moisa a fost comandantul legionarilor in Plasa Lugojului si a fost impuscat intr-o padure din apropiere de Cluj.

Din lotul lui Ion Moisa au facut parte 33 de legionari, inclusiv tatal meu. Acest Ion Moisa a fost un om destept, era si proprietarul renumitei librarii Litera, din bazarul de langa Biserica "Adormirea Maicii Domnului", demolat la inceputul anilor ’60 de comunisti.

In acei ani cumpliti, in care domnea teroarea, mai mult de jumatate din casa lui Bogatu a fost ocupata samavolnic de o trupa de militieni calare, care a interzis pur si simplu accesul in curtea noastra. Militienii au abuzat fara rusine de furajele stranse pentru animalele noastre".

Port ilegal de arme

Suparat pe acel regim nedrept, care-l umilea, China si-a facut rost de arme. Avea un pistol mitraliera marca Beretta si un pistol Nagan cu 7 focuri. A fost parat si prins, iar pentru portul ilegal de arme a fost considerat detinut politic. Tribunalul Militar din Timisoara l-a condamnat la un an si patru luni de temnita grea, din care 5 luni a stat la Lugoj, dupa care a fost transferat la Jilava.

Dupa alte trei luni, a fost trimis la canal. Iata ce ne-a psus China despre acest cosmar: "In duba care ne ducea la canal eram inghesuiti 120 de detinuti, claie unii peste altii. Ca sa incapem, gardienii ne-au impins cu picioarele. Era sa murim de cald si de sete.

Cum am ajuns la Canal, am fost separati, cei politici au fost trimisi la Coasta Gales, iar hotii si ceilalti detinuti de drept comun au ramas la Poarta Alba. Acolo m-am intalnit cu Petru Serban, din Herendesti. Cand a sosit transportul nostru, el a venit si a intrebat care este din Lugoj. Eu i-am spus ca sunt de langa Lugoj, iar el a intrebat de unde iar eu i-am raspuns ca din Herendesti.

Atunci, Petru serban a spus: "Mai China, tu esti? Acum ai venit si tu, la spartul targului!" Imediat mi-a spus ca si tata se afla acolo. Mai tarziu, cand m-am intalnit cu el, tata nu m-a mai cunoscut. Lucram amandoi in Brigada 9, pana in iunie 1953, cand a avut loc la Bucuresti Festivalul International al Tineretului. Dupa aceasta manifestare, lucrarile la Canal s-au intrerupt.

Printre detinuti se zvonea ca americanii au fortat oprirea lucrarilor la canal, amenintand ca vor devia Dunarea in Marea Adriatica, printr-un canal sapat la sarbi. In august 1953, comunistii au inceput sa elibereze pe rand detinutii politici. Eu am fost eliberat la 4 martie 1954. Am fost scos pur si simplu in strada, fara nici un ban, doar cu hainele de pe mine si o foaie de drum.

Cu primul tren am plecat din Constanta spre Bucuresti, cocotat pe acoperisul unui vagon, iar de la Bucuresti la Lugoj, mai civilizat, intr-un compartiment. Un conductor, din mila, mi-a oferit ceva de mancare si astfel am ajuns acasa".

Persecutiile comunistilor continua

Despre acest episod, China ne-a spus: "Comunistii au fost aspri cu tata si nu i-au mai dat voie sa iasa fara aprobare din sat. Tata avea stabilit domiciliul fortat acasa. Intr-un an m-am dus la sefulde post, pentru a-i cere aprobare sa merge la Lugoj sa predam cota de cereale. Eram cu buletinul tatei in mana si la seful de post era un securist.

Acesta, auzind despre ce este vorba, mi-a cerut buletinul. A rupt cateva file, iar pe celelalte a scris ANULAT, dupa care i-a spus sefului de post: "De 6 luni nu mai exista in Romania domiciliu fortat!".

China se adapteaza la noul regim

Neavand incotro, China invata pana la urma meseria de electrician si se angajeaza la IRET, de unde iese la pensie. Astazi traieste la Herendesti si isi continua viata purtand in inima si in suflet dureri nemarturisite si de neinteles pentru urmasii lui. Familia sa a fost persecutata sub cele trei dictaturi: dictatura regala, a lui Antonescu si cea comunista.

Astazi, el nadajduieste, cu credinta in Dumnezeu, ca urmasii lui nu vor mai trece prin ceea ce a trecut el.