Soare, boxe cu muzica in fata intrarii profesorilor si Gabi Jugaru printre fostii lui colegi. „Ati fost coleg cu Gabi Jugaru?", intreb un grup de trei „elevi veterani" in costume. „Cine-i Gabi Jugaru asta?", zimbeste unul cu subinteles. „-Nu-l cunoastem. Tu-l cunosti, ba? -Nu, n-am fost in clasa cu el.

Ba, chiar, daca-mi amintesc, a fost singur in clasa! Ce-ar fi sa-i facem noi o farsa acuma, ce, numai el?", rid „baietii".

Capul intregii organizari a reuniunii de clasa a fost chiar vedeta PrimaTV, care si-a sunat colegii rataciti prin tara si profesorii, pentru a se intilni la Iasi. Doar 40 dintre cei 190 de colegi din promotia sa au spus „prezent" la citirea cataloagelor din 1985.

In doua trei-cuvinte, fiecare dintre cei strigati a rezumat „ce-a mai facut" in doua decenii: unu-doi copii, o casa, un serviciu bun si cam atit. Dupa terminarea liceului, Gabi s-a inscris la Facultatea de Automatica si Calculatoare – i-a placut la inceput si dupa aia nu i-a mai placut, spune el, de aceea a si terminat-o in zece ani, de „gura mamei". A lucrat in radio, s-a casatorit, are doi copii si poante deja celebre.

Profesoara Maria Coza, desi nu l-a avut elev, si-l aminteste foarte bine. „Era foarte matur si inteligent pentru virsta lui. Daca spune ca a chiulit mult, minte, ca sa-si dea importanta". Profesorul Adam Koriloff e cel pe care si-l amintesc bine toti cei care fusesera „chinuiti" de legile fizicii.

Printre ei si Gabi Jugaru, despre care profesorul spune ca era mai tot timpul tuns zero de diriginta, „de cuminte ce era". „In clasa a noua mi-am zis ca asta-i un elev foarte inteligent, pe care o sa ma bazez la fizica. Intr-a zecea, gata, a cazut, nu mai avea chef de nimic. A trecut insa treapta a doua ca si pe prima, tot primul si intr-a unsprezecea s-a lasat din nou pe tinjala."

Pentru Luana, o fosta colega de liceu, Gabi, desi „a mincat sufletul profesorilor, mai ales al dirigintei" si se tinea de farse, a fost un coleg cu care s-a impacat foarte bine si cu care tine legatura.

Ultimul cuvint i-a ramas dirigintei, pe care Gabi o numea „mami", atunci cind promitea sa se lase de prostii. „A fost genul de elev cu personalitate accentuata, pe care il remarci foarte repede, era liderul non-formal al clasei. Era o minte «periculoasa», ca sa-i spun asa, era foarte inteligent. Pe noi, profesorii, ne supunea la tot felul de teste.

Parca punea stacheta acolo, undeva, ca sa vedem pina unde putem ajunge, de aceea mi-era oarecum frica de el, de faptul ca n-o sa trec testul asta al sau. Oricum, cele mai multe dintre farsele lui erau de bun-simt", ne-a spus profesoara Tompea.

In finalul intilnirii, „elevul veteran" Gabi Jugaru a oferit profesorilor o diploma si un cactus, in amintirea tuturor „tepelor" date in timpul liceului.

„Se chiulea mult in liceu, pentru ca Partidul ne invata numai de bine"

Cum erati in liceu?

Despre mine va pot spune diriginta mea sau profesorul Postolache, care m-a lasat corigent la franceza, dupa ce am trecut in treapta a doua, doar pentru ca am ramas corigent la matematica. Asta chiar daca si treapta a doua o luasem primul, ca si pe prima. De asta si acum tot la Prima!

Chiuleam mult in liceu, pentru ca era Cintarea Rom=niei, unde se putea bea o votculita, cinta, fuma etc. Se lipsea la greu, pentru ca Partidul, si in speta UTC-ul, ne invatau numai de bine.

Va tineati de pacaleli?

Tot timpul. De cind m-am nascut sint o fire din asta, mai zgubilitica.

Ati fost si pacalit?

Nu, nu. Ne mai bateam, ne mai dadeam palme peste cap, noi, baietii, dar nu. Ma impacam insa foarte bine cu fetele. De aceea am si doua fete.

Ce obiect urati?

Nu uram un obiect in sine, dar nu prea mi-a placut – sa nu m-auda doamna profesoara – chimia. Printr-a noua si a zecea mai mergea, dar dupa ce m-au luat cu benzen si alte alea, m-a pierdut, nu-mi mai trebuiau.

Sinteti mai serios dupa ce iesiti din emisie?

Sint serios tot timpul, chiar si cind glumesc.