Secretare care sporovaie linistite, angajati care se joaca pe Internet, sefi care au mereu ceva "de lucru" pe teren, personal care umple terasele. Cam asa se lucreaza in institutiile publice. Ei bine, la Casa de Pensii se lucreaza pe branci. Termenele-limita pentru finalizarea recalcularii pensiilor au impus functionarilor un ritm de munca draconic.

La Casa Judeteana de Pensii se lucreaza pe doua schimburi. Luminile se aprind la 7 dimineata si se sting la orele 23. Functionarii au de recalculat nici mai mult, nici mai putin de 95.674 de dosare ale pensionarilor. Dintre acestea, 64.346 sunt deja gata la termen, se mandreste adjunctul institutiei, Ioan Lupsa.

Cunoscut drept consilier de taina al Ministrului Muncii, Gheorghe Barbu, Lupsa este cel mai bun specialist in pensii din judet si unul dintre oamenii de parerea caruia tine cont si Bucurestiul. Este primul care recunoaste ca este o munca titanica. Personalul CJP s-a dublat, dar fara prea mare folos, din moment ce volumul si dificultatea muncii ar pune pe oricine pe fuga.

"Am angajat oameni tineri. Jumatate din ei nu mai vazusera pana atunci cum arata o carte de munca, ne-am chinuit sa-i formam. Dupa 2-3 saptamani ne-am trezit ca pleaca argumentand ca este prea greu pentru ei. Din noiembrie 2004, am rulat 120 de persoane. Nu avem oameni destui si in special nu exista specialisti", explica directorul adjunct.

Om cu vechime in sector, Ioan Lupsa este sigur de un singur lucru: "Calitatea muncii lor o sa ne iasa pe ochi".

12 in unul

Daca dosarele s-ar pune cap la cap, arhiva institutiei ar acoperi lejer patru kilometri. Nu exista dosar care sa nu trebuiasca reanalizat. Fiecare dosar de pensie are drumul lui: ajunge prima data la culegatorii de date, care introduc totul in calculator, de-abia apoi este dus la sectorul de verificare unde lucreaza functionari cu experienta care controleaza corectitudinea informatiilor.

Volumul mare de informatii si modificarile legislative numeroase fac munca oamenilor un calvar. Acum, s-a ajuns la cea de-a patra transa de recalculare, cea mai grea dintre toate.

Daca specialistii au avut de furca pana acum cu parcurgerea legislatiei vechi din anii '40-'50, dintr-o vreme cand nici nu existau, au ajuns la epoca moderna, cand desele modificari au facut ca dosarele sa ajunga la cativa centimetri grosime. "Cele 95.000 de dosare care trebuie recalculate inseamna munca pe 11 ani. Plus pensiile curente din acest an... munca de 12 ani intr-un singur an", calculeaza rapid Ioan Lupsa. Cu toate astea, personalul Casei Hunedoara a fost felicitat de Casa Nationala ca avand cele mai putine erori.

Ploaie de dosare

Dosarele prea multe si prea grele nu sunt singura problema: multi dintre cei 77 de oameni care se ocupa de recalculare lucreaza in vechiul sediu al institutiei: un loc intunecos, plin de igrasie si praf, unde dosarele duhnesc si colcaie de ciuperci. Fostele grajduri ale Devei. Majoritatea sunt afectati de tot fel de alergii. "Ne umplem de bubite pe maini, pe brate, in jurul gurii.

Nu avem ce face. Doctorii spun ca trebuie indepartata cauza", ne explica o femeie ingropata pur si simplu in dosare care troneaza peste tot. In fiecare dintre birouri, randurile cu dosare sunt asezate ca zidurile de cetate in jurul meselor. Lumina de neon nu ajunge, iar cele patru imprimante vechi, cu ace, taraie in draci zi-lumina, scuipand continuu foile cu date.

Zgomotul te face sa-ti iesi din minti. Pentru ca nu sunt de ajuns patru, din cand in cand, un functionar vine dupa dischetele cu date si le duce la sediul nou de la Lido, unde sunt listate pe aparate mai noi. "Si sa nu credeti ca odata plecate munca s-a sfarsit. Luam cu noi acasa dosare intregi, pentru ca oricat de tare am trage, nu ne putem face norma", ne sopteste o femeie.

Cei mai noi fac munca pentru salariul minim, altii primesc si cate 5-6 milioane. Totul pentru ca ministrul Barbu sa se poata lauda cu respectarea termenelor la finele anului.

Exceptii "exceptionale"

In putine institutii se mai lucreaza ca la Casa de Pensii. Seara, directiile deconcentrate dorm linistite. Majoritatea functionarilor asteapta terminarea programului de lucru pentru a lua startul catre case. La Directia de Finante se sta peste program doar cand se strang declaratiile de venit si se calculeaza impozitele.

La Primaria Deva este liniste inca de la ora 16; doar cei de la compartimentul Relatii cu publicul au program prelungit. Viceprimarul Ioan Inisconi este cel mai mult intalnit prin institutie. La Prefectura, cel mai mult si cel mai des stau peste program cei din Cabinetul Prefectului. La geamul lor, lumina sta aprinsa si la ora noua seara.

Consilierii lui Vladu fac rapoarte, intocmesc discursuri, scriu comunicate sau pregatesc intalnirile cu investitorii de a doua zi. "Cel mai greu a fost acum, cu intalnirea de la Tebea. A fost foarte mult de lucru si am vrut sa iasa totul perfect", spune consilierul Raluca Furca.

Prefectul Cristian Vladu se poate lauda, la randul lui, cu cateva recorduri. In luna februarie, a terminat audientele la miezul noptii. Mai nou, lumea s-a mai temperat. Vinerea se mai inscriu la intalnirile saptamanale cu prefectul doar putin peste 30 de hunedoreni cu tot felul de nemultumiri, ceea ce inseamna un program de lucru pana la orele 18.

In lipsa lui Vladu, audientele se tin de catre secretarul institutiei, Deszi Attila. Consilierii din cabinet pleaca doar dupa ce prefectul si-a terminat programul. La alte institutii, munca dupa programul normal este o ciudatenie. Si se pedepseste cu plus la salariu.