Mi-am procurat, impreuna cu sotia, bilete pentru un sejur in insula Corfu, Grecia, in perioada 9-20 septembrie a.c., de la o alta firma, numita in limbajul de specialitate "detailist". Practic, firma respectiva era un intermediar pentru "Alina Tours", tour-operatorul excursiei si sejurului respectiv. Cu alte cuvinte, firma patronului Viorel Dreve era adevaratul prestator de servicii.

Deplasarea dus-intors urma sa se efectueze cu autocarul. Problemele au inceput la granita dintre Bulgaria si Grecia, unde politistii de frontiera eleni au fost la un pas sa interzica intrarea autocarului in tara lor, pe motiv ca grupul nostru turistic ar contine prea multi tineri necasatoriti, care, in opinia domniilor lor, ar prezenta un grad ridicat de risc sa ramana in Grecia.

Pana la urma, ne-au dat – totusi – drumul, dar i-au cerut ghidei noastre (careia, pentru a-i proteja identitatea, ii vom spune Daniela) sa pastreze asupra ei pasapoartele intregului grup pana la parasirea Greciei.

Ce au spus vamesii greci e una, care lege ii permitea ghidului sa ne retina pasapoartele, e cu totul altceva. Cert este ca, din aceasta cauza, unii au avut probleme cand au dorit sa inchirieze o masina sau un scuter, iar cei care am fi dorit sa facem o croaziera in Albania sau Italia, evident, fara pasapoarte, am fost obligati sa renuntam.

Dupa un drum de 1 700 km parcursi in 33 de ore, cei doi soferi ai autocarului care ne-a adus in Corfu au luat turistii seriei anterioare, apartinand tot "Alina Tours", si au pornit, imediat, inapoi spre Romania. In momentul respectiv, m-am gandit ca nu as fi fost foarte fericit sa fiu in locul celor care urmau sa calatoreasca o zi si jumatate cu niste soferi obositi dupa un traseu similar.

"Si-asa nu respecta nimeni legea in Romania"

Un alt "amanunt" nefiresc a fost impartirea grupului nostru in doua statiuni aflate la 10 km distanta intre ele, in conditiile in care aveam un singur ghid. Daca grosul grupului a ramas in Benitses, alaturi de ghid, ceilalti am fost cazati in Moraitika.

Cu o zi inaintea intoarcerii in tara, Daniela, ghidul, a venit la noi pentru a ne anunta ca plecarea, programata conform programului din oferta turistica "in jurul pranzului", va avea loc abia la ora 8 seara. "Autocarul va ajunge din tara cu seria urmatoare in jur de 11-12, soferii isi vor face stationarea obligatorie de opt ore si la ora 20 vom porni spre tara", a spus ghidul.

Atunci am aflat ca, din cauza neefectuarii stationarii legale, soferii cu care venisem fusesera amendati de politia de frontiera greaca cu 3 000 de euro.

In acel moment era clar ca nu mai putea fi respectat programul stabilit. Practic, patronul Viorel Dreve acceptase ca soferii sa ignore obligatia legala a stationarii autocarelor atunci cand a conceput programarea deplasarii turistilor.

Mai mult, daca ar fi fost ca soferii sa respecte programul lui Dreve, nu numai ca ar fi riscat sa fie amendati, dar, mult mai grav, ar fi pus in pericol viata noastra. A doua zi, am eliberat camerele la ora unsprezece. Dupa sapte ore de stat cu bagajele in strada, a aparut si un autocar, care a refuzat sa ne preia. "Nu stim nimic.

Noi am venit din Croatia, am apucat sa dormim trei ore si ne-a sunat seful sa mergem urgent sa luam un grup de-al "Alina Tours", ca li s-a stricat autocarul, si sa-i aducem aici. Ordinul nostru este sa stam aici zece zile si pe urma sa ii ducem pe oamenii astia inapoi", ne-a spus unul dintre soferi, in timp ce turistii coborau din autocar. Si autocarul a plecat mai departe.

Dupa inca doua ore, s-a intors. Intr-un gest de bunavointa, ne-au luat si ne-au dus in Benitses, unde restul grupului astepta in sediul agentiei partenerului grec. "Daca ne suna, cumva, seful nostru si ne spune ca Dreve a platit, va ducem inapoi in tara, dar numai dimineata. Daca am face-o acum, la cat suntem de obositi, am risca sa va omoram pe pantele din muntii Pindului", ne-au spus soferii.

Tot atunci am aflat ce se intamplase de fapt in tara. Soferii care ne adusesera trebuiau sa vina dupa noi. Dar, cum Dreve nu le platise mai multe curse, au refuzat sa mai colaboreze cu el. Este de mentionat faptul ca "Alina Tours" nu poseda autocare sau soferi, ci le inchiriaza.

In Benitses am gasit ghidul nostru debusolat complet. Partenerul grec ii injurase si ii facuse "tigani" pe colegii nostri din grup, care se refugiasera in sediul agentiei sale, ca sa nu stea cu bagajele in strada.

Daniela nu-si primise nici diurna de la firma, nici roaming ca sa poata lua legatura cu firma din Cluj ("e prea scump", s-a justificat mai tarziu Dreve), ca sa nu mai vorbim de bani pentru situatii de urgenta. Intr-un tarziu, am aflat ca vom fi cazati peste noapte si, poate, dimineata vom pleca spre tara. Nimic despre vreo masa asigurata.

L-am sunat pe Dreve cu ajutorul unei cartele telefonice cumparate din banii ghidului. Mi-a raspuns o voce evident alcoolizata.

Dupa ce a incercat sa ma convinga ca doar cei care au avut masa platita pe parcursul sejurului au dreptul in continuare la masa, la replica mea ca legea il obliga, in astfel de situatii, sa asigure cazare si masa tuturor turistilor domnul Dreve a servit o replica naucitoare: "Si-asa nu respecta nimeni legile in Romania".

Intr-un final, a acceptat ca avem dreptul la masa in valoare de opt euro pe zi, echivalentul unei demi-pensiuni. "Cumparati-va mancare si eu va dau banii in Cluj", a gasit el solutia, desi legea il obliga sa asigure masa, nu s-o deconteze ulterior. La ora 23, am fost, finalmente, cazati prin imprastiere, din nou, in cele doua statiuni.

Personal, am fost printre norocosii care au nimerit la un hotel cu micul dejun inclus in pretul camerei. Celorlalti, "Alina Tours" nu le-a asigurat nici macar o masa, in ciuda intarzierii finale de 24 de ore, datorata in exclusivitate incapacitatii organizatorice a managerului firmei. Dimineata, am plecat si, dupa 35 de ore, am ajuns in Cluj-Napoca.

Campionii reclamatiilor la OPC

A doua zi, citiva dintre turisti au mers la sediul firmei pentru a solicita explicatii si daunele cuvenite. Intamplator, l-am gasit acolo si pe primul nostru sofer, cel amendat de greci, care ne-a marturisit ca a venit incercand sa-si recupereze circa 12 000 de euro pentru curse efectuate si neplatite de Dreve. Patronul nu era acolo. Abordat telefonic, a inventat scuze pentru a se feri de noi.

Amenintat ca, daca nu vine, va fi cautat de avocatii turistilor, Dreve a aparut urgent. Am descoperit un om total depasit de situatie, incapabil sa-si controleze nervii, care, a raspuns unei tentative de dialog civilizat prin veritabile crize de isterie, etalate atat in fata turistilor, cat si a propriilor angajati.

A incercat sa dea vina pe "nenorocitii" cu care a colaborat: soferi, ghizi, hotelieri care, pasamite, nu si-ar fi facut treaba, in nici un caz pe incapacitatea sa organizatorica sau pe faptul ca pe unii nici macar nu-i platise.

Ba, la un moment dat, a sugerat ca soferii ar fi trebuit sa ne urce in autocar si sa-si faca stationarea obligatorie cu noi in autocar, ca sa nu trebuiasca sa ne mai plateasca el o noapte de cazare.

Faptul ca acest lucru insemna, oricum, nerespectarea programului excursiei, nu parea sa conteze. A incercat eschivari de genul "Pana la urma v-ati simtit bine in Corfu?", facandu-se a nu intelege ca alta era problema noastra.

In afara de racnete nervoase ("Eu dau foc la autocar! Nu mai rezist! Nu mai suport! Pe mine sa nu ma amenintati, ca nu suport amenintarile! Lasati-ma in pace! Nu va dau nici un ban! Eu nu mai am nici un ban la ora asta! Dati firma in judecata! Pe mine sa nu ma mai acuzati!"), Dreve nu a fost in stare sa ofere nici o explicatie coerenta si nici nu s-a simtit dator sa plateasca despagubiri firesti pentru umilintele si daunele suferite de 46 de oameni din pricina firmei lui. In schimb, ne-a oferit o "incurajare" tipic romaneasca: "Bateti in lemn, ca putea sa fie mai rau".

Dupa o discutie cu seful serviciu OPC, Maria Todea, am aflat ce inseamna "mai rau". 99% din reclamatiile primite de OPC Cluj pe linie de turism vizeaza serviciile firmei "Alina Tours". Numai in luna august, au fost primite peste 20 de astfel de reclamatii la adresa firmei lui Dreve.

Printre motivele reclamatiilor se afla schimbarea locatiei cazarii, cazare la categorie inferioara celei contractate, lipsa ghidului turistic, nerespectarea programului excursiei si multe altele. Dar cea mai frecventa reclamatie, "impardonabila, motiv de suspendare a licentei", dupa cum a afirmat Todea, este lipsa contractelor dintre firma si turisti.

In grupul nostru nimeni nu avea contract semnat cu "Alina Tours", nici macar cei care au achizitionat sejurul turistic direct de la societate, fara alte firme intermediare. "Pentru nerespectarea programului, putem sa-i dam maximum 1 000 lei amenda. Dar, daca nu a semnat contracte cu turistii, ii ridicam licenta.

E nevoie doar de o reclamatie scrisa din partea turistilor", ne-a declarat, la randul sau, reprezentantul teritorial al Directiei de Autorizare si Control al Autoritatii Nationale pentru Turism, Adrian Roman.