O casa ca un altar. Proslavind dragostea. Dragostea pentru arta. Un loc in care frumosul s-a nascut din maini mestere, intrupat in sticla si lemn. „In fiecare obiect e o farama din sufletul meu". Batranelul mangaie aripile incremenite in nemiscare. In camera obscura, pasarea sta parca sa-si ia zborul.

Palmele, cu degete mari si butucanoase, sunt ca si ale oricarui taran. Inasprite de truda, batatorite de coada sapei. Sunt aceleasi maini in care lemnul prinde viata. Maini care au facut nisipul topit sa curga in frumoase forme, pe care penelul a asternut culori ce incanta ochiul si sufletul.

Palme care au cioplit busteanul, facandu-l sa devina rodul imaginatiei creative. Pe nea Stefi in cunosc toti. E un fel de vedeta printre consatenii din Padurea Neagra. Un licar de lumina in peisajul tern si parca rupt din lumea reala al mici localitati aflata pe cale de disparitie.

Si asta pentru ca este singurul dintre toti sticlarii care au muncit in fosta fabrica din localitate care a fost ales sa execute, la comanda, obiecte unicat pentru stabimea comunista. Si, in special, pentru Gheorghe Maurer, fostul premier al Romaniei, mana dreapta a lui Nicolae Ceausescu.

Si-a batut soarta

Barbatul de 78 de ani nu sta o clipa. Si in timp ce povesteste, gesticuleaza aprins. Dupa ce a iesit la pensie, nu si-a acceptat soarta. Munceste si acum cate 6-8 ore pe zi. Dar in propriul sau atelier. Din care ies obiecte de arta cautate chiar si de straini. Pentru ca lui nea Stefi i s-a dus vestea hat departe peste granite.

Printre casele de chirpici, atelierul batranului nu iese cu nimic in evidenta. Insa toti localnicii stiu ce poate face fostul faurar de sticla. Padurenii se mandresc cu el si ii raspandesc faima. Si nu doar pentru ca Korch Stefan picteaza sticla si sculpteaza lemnul ca nimeni altul.

Se mai mandresc si pentru ca este singurul om din Padurea Neagra care si-a invins soarta prin pasiunea sa. Nu a ramas muritor de foame, ca si multi alti sateni. Lupta cu batranetea, depasind orice obstacol.

Pentru Maurer

Nea Stefi pastreaza traditia picturii pe sticla din tata in fiu, de 200 peste de ani. Stramosii lui erau si ei sticlari, asezati in Padurera Neagra din anul 1846. Omul a lucrat in fabrica de sticla din Padurea neagra timp de 40 de ani. Era unul din cei mai vestiti mestri.

A fost singurul ales sa picteze obiecte din sticla si pentru primul ministru al Romaniei din perioda comunista, Ion Gheorghe Maurer. Cea mai renumita piesa dedicata ciracului lui Ceausescu este o vaza care si azi ii poarta numele.

Glastra imensa este decorata cu o fresca din razboiul daco-roman iar stativul acesteia este slefuit in 16 parti. Decoratiunea vazei e o adevarata opera de arta. Razboinicii daci si romani sunt pictati cu poleiala din aur. Vaza este unicat in tara.

Ca, dealtfel, cam toate obiectele care umplu casa batranului. Cuiere din lemn, ornamentate dupa bunul lui plac cu frunze si ramuri intrupate de dalta meseriasului, pereti tapetati cu tablouri, decoratiuni sculptate in lemn. Vitrinele gem si ele de greutate, tixite cu obiecte din sticla pictate de mana batranului.

Traditie pastrata

"N-am facut eu scoala de arta plastica, dar am invatat de la tata meu sa pictez" zice batranul, demn. "Am facut tablouri in ulei, am pictat pe sticla, pe abajoare, servicii de sticla, ceramica ori cristal si vaze.

Am pictat si icoane pentru biserica catolica d’aci din sat" mai spune pictorul lui Maurer. "In urma cu 30 de ani m-am apucat sa sculptez si in lemn. Asta nu mi-a aratat nimeni. N-am avut de la cine invata. Am inceput sa sculptez in lemn mai mult din curiozitate si dintr-un pic de ambitie.

Dupa multa truda, am reusit. Am sculptat lemn panouri pentru trofee de cerb, tablouri cu peisaje de vanatoare si rame de tablouri. Sa aiba si nepotii mei o amintire!", povesteste cu pasiune batranul, mandru ca va lasa ceva pentru posteritate. „Nepotii sunt sufletul meu!" mai zice nea Stefi.

Cunoscut in lume

"In afara de cele pentru nepotii mei, tablourile le fac la comanda, in special pentru straini" zice Korch Stefan. Vestea ca lucrarile lui Korch Stefan sunt adevarate opere de arta circula din om in om, ajungand si la urechile strainilor.

Multi turisti din Germania, Ungaria, Slovacia, chiar si Spania cauta lucrarile batranelului. Tablourile sale au o mare valoare, dar batranul nu cere mult, le vinde la bani putini. Sa mai aiba din ce-si duce traiul modest. Ce-i prisoseste le da tot nepotilor.

"Imi place mult munca mea" zice batranul. "Chiar daca am 78 de ani, vin in fiecare dimineata in atelier si muncesc toata ziua. Ma duc acasa doar sa mananc, apoi imi vad in continuare de treaba" se destanuie mesterul. "Sculptez in lemn de tei si stejar.

Dupa ce sculptez, vopsesc cu bait, ca sa dau culoare, iar dup’aia, dau cu lac ca sa luceasca. Pentru o sculptura lucrez aproape o saptamana. E foarte migalos. Daca lucrarea e mai mare atunci lucrez si o saptamana si jumatate. Cere multa migala".

Nea Stefi e amarat doar ca nimeni nu vrea sa-i invete deprinderile. I-a fost greu sa accepte, insa s-a obisnuit cu gandul ca, o data cu el, se va stinge si mestesugul sticlarilor din Padurea Neagra.