Cu o saptamana in urma, Radio France International isi inaugura bransa clujeana – asadar, transilvana – printr-o dezbatere pe tema regionalizarii si a centralismului in Romania actuala.

Cand, cu vreo patru ani in urma, membrii Grupului Provincia, redactori si colaboratori, lansau in discutia publica proiectul unei eventuale reformari a statului roman pe baze nationale, un val urias de indignare, atatat de politicienii de la putere, insa sustinut si de unele voci ale societatii civile, ingropa subiectul, coplesindu-i pe "provinciali" cu un val de injurii.

Intre timp, s-a schimbat insa guvernul, Romania a facut inca vreo cateva piruete, mai stranse, in jurul Uniunii Europene, iar politicienii si societatea civila au realizat ca tara va intra, probabil destul de curand, intr-o… federatie supranationala.

Daca ar fi citit Agenda 2000, actele convorbirilor de la Nisa si ale altor summit-uri internationale, vocile noastre sonore, omologate politic sau ba, s-ar fi putut scuti din vreme de ridicolul crizelor de isterie, formuland opinii la tema, chiar si sub forma de obiectii, insa argumentat si cu stil, nu ca la obor.

Dupa patru ani, iata-i adunati intr-o cafenea sic din centrul Clujului pe politicienii care infierau odinioara cu asprime tendinta pe care o socoteau ca fiind una de disolutie a statului, impreuna cu cei care atunci alcatuiau opozitia, dar care au ajuns intre timp sa fie insasi Puterea.

Si, alaturi de ei, personaje socotite extravagante si intolerabile, precum autorul pamfletului "M-am saturat de Romania!", cativa dintre redactorii si prietenii Provinciei (inghetata, din lipsa de fonduri, prin 2002), universitari, ziaristi, anonimi din public.

Discutia nu a fost una memorabila, ea insumand mai degraba solilocvii paralele si asortandu-se cu tinuta de gala a invitatilor. Nimic dintr-o intalnire de lucru, ci mai degraba atmosfera unui eveniment monden, intr-un loc sic, cu multa lume buna.

Totusi, Radio France International a realizat nemairealizatul: a izbutit sa-i adune si sa-i provoace la clarificari pe protagonistii principali ai scandalului de odinioara, facilitandu-le, macar in principiu, un contact colegial, camaraderesc si potential profitabil.

Aceasta a si fost, de altfel, principala concluzie ce s-a desprins din intalnire: ca pasul urmator ar trebui sa fie elaborarea in comun, de catre toti cei interesati, a unor scenarii vizand regionalizarea care, miracol, nici nu mai apare acum ca un pericol de netrecut cu vederea, al viitorului nostru statal, ci mai degraba o modalitate de a accede la programele si banii Comunitatii Europene.

Au trebuit sa treaca mai bine de o mie de zile pentru a iesi din impasul noncomunicabilitatii si ostilitatii de pana mai ieri. Este drept, s-au petrecut intre timp si cateva interesante metamorfoze politice: Iliescu a plecat, UDMR e acum la guvernare, Opozitia a devenit Puterea si Puterea dinainte s-a preschimbat in opozitie.

S au petrecut si alte mutatii, chiar in societatea civila. Alina Mungiu-Pippidi, presedinta Societatii Academice Romane, care seconda centralismul guvernamental cu propriile sale opinii centraliste, vazand in dezbaterea pusa pe tapet de provinciali o posibila sursa de dezordini sociale, s-a dovedit, in ultima perioada, o sursa de erori in estimarile sociologice pe care le propune.

Tot in ultimele zile, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj a intervenit mai apasat decat in trecut in dezbaterea publica, atragand atentia printr-un comunicat oficial tuturor celor care ar dori sa ia aminte ca obiectivul continuarii autostrazii Transilvania nu este nici unul facultativ, nici unul ce poate astepta indeterminat, fara a atrage consecinte ingrijoratoare cu privire la dezvoltarea intregii regiuni si la integrarea acesteia in UE.

Odata in plus, initiativele societatii civile se dovedesc pretioase, macar prin crearea cadrelor de discutie atat de necesare deblocarii unor procese evolutive ramase suspendate si prin impulsionarea urgentarii adevaratelor prioritati.