In cautarea traditiilor, ritualurilor si obiceiurilor stramosesti, pastratoarele de identitate nationala, culturala, cel mai bun loc de explorat este satul. Spatiul rural romanesc a reusit multa vreme sa protejeze si sa pastreze traditia, dar acum, mai mult ca niciodata, fragilitatea acesteia este scoasa in evidenta de exodul tinerilor.

In multe parti ale judetului, ulitele satelor ofera imaginea unui sanatoriu de geriatrie, doar ici colo facandu-se vazuta cate o fata mai tanara. Satele romanesti se depopuleaza. Traditiile care, si asa, au cazut in desuet, dispar. Viata se schimba.

Albesti 2005. Sasii au plecat demult de aici, lasand in urma munca lor de o viata: case parca supradimensionate pentru ceea ce inseamna sat traditional romanesc, acareturi la fel de impresionante, biserici gotice a caror piatra mai pastreaza ecoul liedurilor intonate de comunitatea luterana si amintirea care inca mai dainuie in evocarile satenilor.

Cei care astazi locuiesc in casele sasilor, tinerii mai ales, au acelasi dor de duca, de parca peretii caselor i-ar goni. Dar daca sasii plecau la ei acasa, romanii pleaca de acasa. "Din sat au plecat foarte multi tineri, majoritatea dintre ei in Spania. Mai putini, dar totusi destul de multi, sunt in Italia si Germania.

I-a manat de acasa lipsa banilor. Noi, tinerii, suntem plini de idealuri. Daca nu putem sa ne realizam acasa, macar o parte a planurilor pentru viata pe care o avem in fata noastra, ne fortam destinul si plecam prin lume. Banii sunt cei care ne mana afara din tara.

Daca am putea aici, acasa, sa castigam bani, pentru a avea o viata decenta credeti ca am mai pleca? Nici acolo departe nu e usor, dar gandul ca dupa o perioada poti sa-ti realizezi planurile, iti da tarie.

Gandul asta invinge si dorul de casa si de cei lasati in urma, fie familie, fie copil", ne-a spus Rodica Sabau, o tanara mamica din Albesti.

Rodica este angajata a unei fabrici din Sighisoara, dar acum se afla in concediu de maternitate pentru cresterea copilului pana la doi ani. Sotul ei a plecat de acasa la lucru in Spania la inceputul anului, asa ca pentru a-l vedea a facut si ea un drum pana acolo.

S-a intors acasa de doua saptamani, pentru a participa la pregatirile de stare civila ale fratelui antepenultim.

Cinci frati, patru tari

"Atunci cand ne-am mutat in casa asta, eram mici si evadarea din spatiul stramt al apartamentului din Sighisoara, in imensitatea casei asteia, ne-a dat posibilitatea sa ne manifestam. Alergam ca bezmeticii dintr-o camera in alta pana ne goneau parintii afara din casa. Acum, din cinci frati, am ramas acasa doi.

Unul dintre frati a plecat in Germania la lucru, pentru ca ne trebuiau bani sa cumparam casa in care locuim", isi retraieste Rodica amintirile. Banii au venit repede, casa a fost cumparata, dar el a ramas acolo. Una dintre surori, dupa ce s-a casatorit, a plecat cu sotul ei in Italia, iar cei din familie stiu ca decizia a fost una corecta.

Cealalta sora s-a casatorit si locuieste in Albesti, la casa ei, dar gandul la posibila realizare "dincolo', exista. Acum, la sfarsit de saptamana, singurul frate, ramas acasa, va avea si el starea civila. Daca va ramane acasa sau daca va pleca pe urmele fratilor prin Europa, nimeni nu stie inca.

Mai exista meniul traditional

In Albesti exista toata facilitatile necesare unui trai urban. Apa curenta, electricitate, gaz metan. Inclusiv mijloacele de transport in comun le dau localnicilor sentimentul de urbanism.

Diferenta dintre viata la tara si cea de la oras incepe si se termina la poarta ce da in gradina de zarzavat sau la bicicleta, tractorul ori caruta care te poarta la camp. Atat. Ca si la oras nu mai exista traditii, costumele populare sunt la muzeu, viata are un ritm trepidant.

Totusi, peste toate acestea s-a pastrat dorinta oamenilor de a avea curtile pline de animale. Gaini, porci, rate, vite, intr-un numar de neimaginat, isi fac simtita prezenta prin cotcodaceli, grohaituri, mugete si mac-macuri. "Exista curtea din fata casei si curtea de animale. Poate asta e una dintre putinele traditii pastrate.

Si datorita ei se mai poate vorbi despre masa traditionala de sarbatoare", ne spune Rodica, in timp ce purcelusii de doar doua saptamani au tresarit din somn, deranjati de aparitia noastra pe domeniul lor...

Si pentru ca in casa si curtea familiei au inceput pregatirile pentru sarbatoarea de sambata, am plecat mai departe, nu inainte de a le ura celor doi tineri ca alegerea facuta sa fie intr-un ceas bun, si traditionalul "casa de piatra".

Pentru ca, in ceea ce priveste meniul, traditionalul este prezent mai intai prin obligatoriul taiat al porcului, care deja s-a intamplat. In farfurii se va revarsa aburinda supa de gaina cu taitei, apoi copane de pui inabusite in piureul pufos de cartofi.

Salata de varza murata, sarmale din carne "proaspata de casa", cu un vag miros de afumatura si parfumate cu manunchiuri de plante, plus acel ceva dat de "secretul casei', gratare, chiflete, aperitive, stropite din belsug cu bere, vin si nelipsitul, ardelenescul, rachiu de cazan.

Sa fie intr-un ceas bun si pentru tinerii sarbatoriti si pentru satul romanesc. Si, da Doamne, pentru pastrarea valorilor si traditiilor noastre!