Decit sa te insori la Brebu mai bine ramii burlac. La aceasta concluzie au ajuns mai multi nuntasi care au avut ocazia sa fie invitati la oficierea unei casatorii in comuna cu pricina. Brebu este poate singura comuna din judet unde traditiile ancestrale sint inca pastrate cu strictete.

Daca pentru mireasa, "gateala" dinaintea marelui eveniment nu iese din tipare. Pentru ginere, ultima zi de burlacie inseamna chin si umilinta. In preziua nuntii, prietenii si rudele apropiate se string la casa ginerelui si pun la cale supliciul. Mai intii viitorul mire este imbracat in haine de gala apoi alergat prin ograda, huiduit si udat cu furtunul.

Dupa o goana nebuna pe ulite, barbatul este prins, legat fedeles fie de o scara fie de un gard, i se sfisie hainele de pe el pina la piele. Apoi incepe supliciul. Tartorul petrecerii aduce un buchet imens de urzici sau de ciulini imbibat in apa cu faina, lapte acru si tot felul de "mirodenii" urit mirositoare, de la usturoi pina la leustean sau marar. Cu acest somoioc, gienerele imobilizat este batut minute in sir.

Dupa "botezul" cu urzici, se aduc oua crude pe care petrecaretii le sparg direct pe fata mirelui. Ca sa fie tacimul complet, uneori nuntasii aduc chiar si fulgi de gaina sau puf de gisca pe care il lipesc peste fata murdara si lipicioasa din cauza albusului de ou. Barbatul scapa de chin abia tirziu, dupa ce promite nuntasilor damigenele pline cu vin sau tuica. Cind apare bautura, ginerele este eliberat, spalat dupa care incepe si petrecerea burlacilor.