Personalitatea sa este supusa unei eclipse totale, atata timp cat partidul respecta cu sfintenie indicatiile de la Cotroceni. In toate domeniile. De politica interna sau externa.
De raportare in interiorul Coalitiei sau Aliantei. Sau de atitudine fata de cele doua partide, PSD si PRM, ramase in opozitie. In plan parlamentar sau extra-parlamentar. Vrea, nu vrea, Boc joaca rolul unui om de paie. Si de ce a fost ales tocmai el pentru aceasta distributie? Fiindca Videanu ar fi fost mult prea periculos.
Mai ales dupa ce a devenit primar general al Capitalei, fiind persoana, dupa presedinte, pentru care au votat cei mai multi romani.
Este si puternic. Dar si versatil. E dispus sa negocieze. Nu face gesturi de intransigenta de parada. E politician. Destul de greu de manevrat. Si mai este Vasile Blaga. Om versat in conducerea Partidului Democrat. Chiar prea versat. Iar acum, la pupitrul de comanda al Internelor, dispune de o forta considerabila. Dar exista dubii ca este manevrat de chestorul Virgil Ardeleanu, zis "Vulpea".
Se poate si de alte grupuri de presiune din interiorul ministerului. Pe Berceanu nu-l pun la socoteala. E prea periculos pentru ca Basescu sa-l lase sa conduca partidul, pana una-alta, prezidential. Asa ca sortii au cazut pe Boc. Dar Boc pleaca. De doua ori. Si de la carma PD, si din Alianta D.A.
Acest du-te-vino aproape rostogolit pe deasupra Carpatilor, intre Cluj si Bucuresti, face din presedintele PD o minge de ping-pong. Mai devreme sau mai tarziu, se va izbi de fileu. Sau va zbura in out. Indiferent cat de eficient ar putea fi ca primar, el nu-si poate face treaba din deplasare.
Dar intr-o continua deplasare se afla si in calitate de presedinte PD, partid national cu sediul la Bucuresti. Si unde mai pui ca trebuie sa mai dea si pe la Alianta si, mai ales, toata ziua buna ziua, pe la Cotroceni. Momentul in care va fi silit sa aleaga se apropie vertiginos. Poate chiar cei care si-au facut treaba, pana acum, cu el, il vor lepada. Dar nu inainte de a-l mai folosi o data, ca piesa de sacrificiu.
Probabil inainte de a renunta, in mod voluntar ori involuntar, la sefia PD, Boc va rupe guvernarea. Va raspunde unei comenzi, dar si unei necesitati, provocand o criza politica si tragand partidul in opozitie. Fiindca PD, cu sau fara Boc pe post de sef, nu mai poate sta mult la putere.
Basescu, pentru a-si mentine o cota ridicata a popularitatii, va lovi din ce in ce mai naprasnic Executivul, in general, si Coalitia, in special. Ceea ce ar putea, in timp, depuncta Partidul Democrat. Si care este, de fapt, situatia PD? Cand a intrat in combinatia politica alaturi de PNL, sondajele aratau ca se bucura, in raport cu liberalii, de o treime din increderea electoratului dreptei. Asa ca are mai putine locuri in Parlament decat PNL.
Dar astazi, tractat de Basescu, PD - asa rezulta, cel putin, din cercetarile de piata - sta mai bine decat PNL. Avantaj care se poate deteriora mai tarziu, daca democratii raman la putere. Sansa lor este sa treaca in opozitie, astfel incat electoratul erodat de liberali sa poata fi preluat de PD. Partidul prezidential ar putea, astfel, aspira la un scor bun in alegerile din 2008. Un an mai tarziu, si Basescu ar putea trage foloase de aici.
De aceea, mai devreme sau mai tarziu, Emil Boc se va retrage. Sau va fi aruncat peste bord. Dar, probabil, nu inainte ca PD sa o taie din Coalitie. Blaga va putea deveni atunci presedintele partidului. Ca o compensatie pentru pierderea ciolanului guvernamental.
