O calatorie cu autoturismul in perimetrul Stadionului CFR reprezinta o aventura in sine. "Nu insistati, ca nu va duc acolo. Mi-am spart odata baia de ulei si nu mai am chef sa o mai patesc inca o data. Puteti sa imi faceti cate reclamatii vreti!", mi-a replicat un taximetrist de la Diesel-946, care statea in parcare in gara.
Strada Migdalului, artera care da perpendicular pe poarta stadionului, a intrat in reparatie de asta toamna. Muncitorii au sosit, si-au luat adus utilajele, au sapat vartos, au asternut un nou strat de pamant. Intr-o saptamana, cu o viteza demna de constructorii europeni.
Cum diriguitorii santierului nu au vizionat buletinul meteo la TV, au venit ploile, care au gonit masinariile, cu oameni cu tot. Timp de doua luni, in afara de faptul ca au aparut niste pietre pentru trotuar, nu s-a mai intamplat nimic.
Singurele indicii ca lucrarea e neterminata au fost toaleta pentru muncitori (lasata pentru orice eventualitate la fata locului) si semnele de circulatie ruginite. Oricum, reparatia s-a facut doar pe jumatate din strada, pentru ca, dincolo, niste muncitori au bagat excavatorul si au lasat nivelarea locului pentru minti ceva mai luminate.
Show-ul gunoaielor
In fiecare dimineata, locuitorii din preajma stadionului asista la un ritual deja cunoscut: spectacolul gunoaielor. De cu seara, indivizii aciuati prin fostele camine muncitoresti transporta la pubela felurite deseuri, ace, brice si carice. Pe la 9, cand maldarul devine consistent, apare prima trupa de "intreprinzatori", care deschide capacele si selecteaza ce ii convine.
A doua formatiune o reprezinta pisicile vagaboande, urmate de doua feluri de caini comunitari: unii mai slabanogi, care se multumesc cu "pescuitul" de prin preajma cutiilor, iar altii mai inzestrati, care le darama. Lotul e completat de gainile expulzate de stapanii lor prin Gruia, in cautarea gripei aviare.
Peisajul e mirific: chilotii se bronzeaza pe sarme in fata blocurilor, manelele se revarsa din garsoniere, iar noroaiele iti agreseaza pantofii. Din cand in cand, pe strazi trec carute cu indivizi care vand oale, maturi sau preiau mobila sau fiare ruginite.
Din doua in doua saptamani, in cartier e sarbatoare: CFR joaca acasa! Atunci, la doar zece metri de baza sportiva, se deschid larg portile unei bodegi plasate in curtea omului unde se bea alcool la greu (spre disperarea Legii Sportului), fumul micilor ineaca tot cartierul, iar samantarii isi revarsa recolta peste trotuarele Clujului.
Lucrari cu sarg si spor
In Gruia se face si turism. In apropierea stadionului, a rasarit o pensiune cu o terasa de trei mese pe doua randuri, iar mai jos, catre centrul orasului, se itesc doua viitoare hoteluri.
Deja integrate in ambient sunt alte doua asezaminte, cu denumiri exotice, gata sa preia surplusul de patroni italieni veniti la Cluj pentru a amesteca afacerile cu placerea: Vila "Casa Alba" si Pensiunea "Piccola Italia". Pentru ca zona e si una rezidentiala, casele rasar ca dupa ploaie. Fiecare isi face locuinta dupa chipul si asemanarea lui.
De obicei, dupa cum ii sta bine unui cartier din apropierea depoului, cu angajati de la calea ferata. Pe strada Masinistilor, in fata portii, "apropitarul" si-a pus o placa, cine-stie-de-unde-luata, pe care scrie "No Parking!". Ca sa fie si mai convingator, a plantat pe trotuar o stiva de nisip si o betoniera. Ca sa nu iti cada vreo caramida in cap, preferi sa faci slalom pe sosea.
Trotuarul de pe Masinistilor e extrem de variat, fiind confectionat din piatra, nisip, asfalt sau ce s-o mai gasi pe parcurs. La o "butica" se executa o renovare, iar nea patronul a plantat, artistic, bolovanii de constructie pe trotuar.
Metamorfoza locativa
Racovita este o alta strada cu povestea ei. "Sa dispara toate vilele chiaburilor din Cluj!", striga dictatorul Nicolae Ceausescu, pe cand se dadea cu elicopterul pe deasupra Dealului Cetatuii. Noroc ca i-a intarziat avionul, din cauza fumului de la gunoaiele din Pata Rat. Acum, conacele de pe Racovita se transforma, din ce in ce mai mult, in case impunatoare.
Cum scopul scuza mijloacele, utilajele sunt plantate pe mijlocul strazii, iar, in echipele de constructori, minorii ocupa un loc de cinste. Imi amintesc ca, mai demult, am putut vedea cu stupoare cum, inainte de sosirea lui Traian Basescu la Hotelul Belvedere, pe vremea cand acesta era ministru al Transporturilor, cei de la Drumuri s-au apucat sa asfalteze soseaua de acces. Nea Traian urma sa vina seara, iar asfaltarea a inceput dupa-amiaza!
