Are doar sase ani si se pregateste deja sa ia prima pensie. De handicap. In urma mai multor interventii chirurgicale nereusite, Paul Andrei are piciorul drept mai scurt cu doi centimetri si acum se deplaseaza doar cu cirje si carucior. Familia ii acuza pe medicii de la Spitalul de Copii „Sf. Maria" de culpa medicala si este decisa sa-si caute dreptatea pina in instanta.

Colegiul Medicilor a declansat o ancheta in acest caz, dar, ca de obicei, lucrurile se misca cu viteza melcului.

Un accident la sanius si greselile unor chirurgi

l-au transformat dintr-un copil ager, care nu avea astimpar toata ziulica, intr-o persoana cu un grav handicap. Viata lui Paul Andrei Badarau (6 ani, din satul Minzatesti) s-a schimbat in luna ianuarie acestui an, cind si-a prins piciorul drept intre un copac si sanie. „Am intrat cu sania intr-un copac si baietii m-au ajutat sa ajung acasa", isi aminteste micutul inceputul cosmarului.

Blondut, cu nas obraznic, pe care si-au facut loc citiva pistrui, copilul se chinuieste sa faca citiva pasi pentru a ajunge la un scaun. Din piciorul drept creste, de sub pantalonul de trening, un dispozitiv ciudat. Asa ceva am vazut doar in filmele SF. „Este un dispozitiv hidraulic de fixare si alungire a osului.

El va fi tinut cam un an, pina se prinde si se mai ingroasa osul", ne explica tatal micutului. Dar pina sa ajunga aici copilul a trecut prin niste interventii chinuitoare, care l-au mutilat, lasindu-i piciorul mai scurt cu doi centimetri.

Imediat dupa accident, familia a chemat ambulanta, dar au asteptat-o in zadar pina la doua noaptea, „la intersectie, asa cum ni s-a spus". A doua zi l-au dus la Spitalul de Copii „Sf. Maria", unde a fost diagnosticat cu fractura femur drept deplasata. Medicii i-au pus piciorul in ghips, dar la citeva ore au trebuit sa-l scoata, intrucit piciorul se umflase foarte tare. A fost operat de dr.

Mihai Anton de la Chirurgie, care i-a prins osul fracturat cu o tija, dar dupa o luna si o saptamina de la externare, copilul a revenit la spital. Piciorul i se infectase. „Ne-au spus ca totul este bine, dar n-a fost asa. Operatia a pocnit dintr-o data. L-am dus din nou la spital, unde i-au pus doua tuburi de drenaj", a povestit mama.

De cinci ori in spital in noua luni

Dupa trei saptamini de spitalizare, copilul a fost externat cu diagnosticul osteita secundara fistulizata – boala care se manifesta prin inflamatia tesutului osos. Practic, copilul avea o infectie in zona operata si inainte de a-l externa medicii l-au imobilizat in ghips pina sub piept. In luna mai a revenit la spital, iar tratamentul s-a repetat. Drenaj, antibiotice, timp de trei saptamini.

In iulie, pentru a patra oara, copilul este adus mai mult mort decit viu. „Infectia reaparea de fiecare data. Cit statea in spital si i se facea tratament, se oprea si nu mai curgea, o saptamina, doua, trei. Dupa aceea, pocnea operatia si curgea puroiul. A stat sase luni in ghips pina la subsuori", a continuat mama. Pe 25 iulie, dupa alte doua saptamini in spital, copilul a fost externat.

Specialistii ortopezi spun ca boala se vindeca foarte greu. „Este o infectie cronica a osului, data de un stafilococ si care se vindeca foarte rar, aproape niciodata. Odata stabilizata in os, este greu de vindecat", a spus prof. dr. Paul Botez, medic ortoped. Vazind ca medicii de la Iasi nu reusesc sa-l puna pe picioare, parintii au decis sa-l duca la Bucuresti, in luna septembrie.

Au aflat ca la Spitalul „Marie S. Curie" (Budimex) sint cei mai buni specialisti si au ajuns la conf. dr. Gheorghe Burnei, seful sectiei de Ortopedie, un „pionier" in chirurgia ortopedica a copilului. In acea perioada, micutul slabise foarte mult, ajungind sa cintareasca 15 kilograme cu tot cu ghips. „Cei de la Bucuresti au spus ca nu au mai vazut asa ceva.

Stiti ca nici in Basarabia nu se mai pun copiii in ghips? Daca nu-l duceam la Bucuresti, copilul raminea fara picior din cauza infectiei. Dr. Burnei a fost impresionat in sensul rau, pentru ca s-a operat gresit si s-a speriat si el de ce a gasit. S-a exprimat cam asa: «Ce strica altul eu trebuie sa repar»", a adaugat mama. Copilul a fost din nou operat, iar acum se simte mai bine.

„Cind cresc mare am sa conduc un tir"

Acum reinvata sa mearga, cu ajutorul cirjelor. Culoarea i-a revenit in obraji, iar ochii si-au regasit stralucirea de alta data. Maninca mai ales brinzeturi si lapte, iar imunitatea i-a salvat-o propolisul. De altfel, in fiecare dimineata ia citeva linguri dintr-o combinatie de unt, lamiie si miere.

Dorinta lui este sa ajunga sofer, iar in camera, undeva, sub o masa, stau aliniate zeci de masinute, care de care mai colorata. „Cind am sa cresc mare am sa conduc un tir", viseaza cu ochii deschisi copilul. Inainte de accident, parintii vroiau sa-l dea la gradinita, dar acum se mai gindesc. Handicapul il impiedica sa se joace ca alta data, sa alerge, sa se duca la fotbal. Si copiii il ocolesc.

„Inainte era plina curtea de copii. Acum nu mai vine nici unul. Vor sa se joace, dar Andrei nu poate", a completat mama, care sta si acum cu frica. Femeia se teme ca operatia s-ar putea „sparge". Recuperarea va fi lunga si va dura cel putin patru ani, iar dupa aceasta perioada, daca piciorul este tot scurt, va fi supus unei noi interventii de alungire.

Deocamdata, mama ii maseaza zilnic piciorul, ca sa impiedice „moartea" muschilor.

„La Colegiul Medicilor, parca am fost anchetat"

Chiar daca nu au bani, sotii Badarau sint decisi sa-si caute dreptatea, fiind convinsi ca baiatul lor a fost infectat in spital. Nu au stat prea mult pe ginduri si au reclamat cazul la Colegiul Medicilor (CM). La inceputul lunii noiembrie, tatal a fost chemat la Colegiu, dar intilnirea, in care a fost supus unui adevarat interogatoriu, i-a lasat un gust amar. „M-am simtit tare prost.

Parca eram anchetat. M-au intrebat ce s-a intimplat in spital, in sala de operatie, de parca eu as fi fost acolo. Mi s-a cerut fisa lui de la medicul de familie si copie dupa dosarul lui de handicap", a povestit tatal prima intilnire. La mijlocul saptaminii trecute a batut din nou drumul la Colegiu, fara nici o sansa.

Dupa doua ore de asteptare, secretara i-a comunicat sa mearga acasa, urmind sa fie stabilita o noua intilnire. „O sa facem tot posibilul sa i se faca dreptate, pentru ca de la o simpla fractura la handicap grav este un drum mare. S-a gresit si trebuia sa ni se spuna de prima data sa ducem copilul la alt spital. Am fost si la directorul spitalului «Sf. Maria».

Mi-a spus ca am dreptate si ca avem dreptul sa cerem despagubiri. Mi-a adus copilul la handicap. Asa necajiti cum sintem, nu putem sa-l lasam", a spus revoltat tatal.

Medicul Anton: Parintii pot sa spuna orice

Contactat telefonic, dr. Mihai Anton a sarit ca ars. „Am fost la Colegiu, am dat o declaratie si nu am ce sa vorbesc cu dumneavoastra. Parintii pot sa spuna ce vor, dar deocamdata nu sint acuzat de nimic si nu am de ce sa ma disculp in fata voastra", a spus raspicat medicul, inchizind telefonul in nas.

Fiecare caz de culpa medicala este analizat intii de Departamentul de Jurisdictie al CM, care face analiza preliminara. Se da un verdict – vinovat/nevinovat –, dupa care cazul este preluat de Comisia de Disciplina. „Pregatirea unui dosar dureaza cam 90 de zile si, indiferent de decizie, toate dosarele ajung apoi la Comisie, care cheama la judecata ambele parti", explica prof. dr.

Vasile Astarastoae, presedintele CM Iasi, stufoasa procedura. Sotii Badarau nu au de gind sa astepte atit. Ei sustin ca in ianuarie, cind vor merge la un nou control la Bucuresti, vor lasa un dosar si la Ministerul Sanatatii. Vor despagubiri, ca sa-si duca copilul in cel mai bun centru de recuperare din tara. „Ne-am gindit sa-l dam si in judecata. Eu nu-l iert.

A fost un copil sanatos si nu vreau sa fie handicapat pe viata. Mare lucru ca un medic sa-si recunoasca greseala. Probabil e orgoliul asta al meseriei. Hotii daca sint prinsi sint trasi la raspundere. Medicii nu pot fi?", a incheiat mama.

Parinti saraci, dar decisi sa-si faca dreptate

Familia Badarau este foarte saraca. Cei doi soti au parasit Iasul in urma cu opt ani si s-au mutat la Minzatesti. Primaria le-a dat un petic de pamint si si-au ridicat o casa cu trei incaperi. De fapt, doar una este finalizata si aici se string patru suflete. Inundatiile le-au facut o gaura in tavan, asa ca la primii stropi patul este invadat de vase in care se scurge apa.

Fac focul cu lemne, iar lumina vine de la luminare sau lampa. Fintina nu au. Cu chiu, cu vai au strins in acest an citeva milioane pentru a trage curent, dar toti banutii s-au dus pe tratamentele medicale si pe drumurile pina la Iasi si Bucuresti. Pentru a-l repune cit de cit pe picioare, familia a cheltuit cam 50 de milioane de lei. „Numai pe medicamente dadeam saptaminal doua milioane.

Banii pentru curent s-au dus pe doctori, dar nu-mi pare rau. Pentru copil facem totul", spune capul familiei. Cele patru persoane traiesc din ajutorul social, alocatiile copiilor, dar si din comertul cu zarzavaturi, rasaduri, plante medicinale. De la anul, bugetul familiei va mai creste cu inca 3,7 milioane – pensia de handicap a lui Andrei.