Revolutia?! Bata-i ciuma, sa-i bata! Uite ce-am ajuns!
Motto :
In 21-22 ati tras in noi, si-ti ramas tot voi!
Vom mari alocatiile pentru copii cu cate o suta de lei! Uraa! uuRA! UUU! Stati linistiti la locurile voastre! Stati linistiti!! Privesc tinta! Nu-mi vine a crede! Huiduieli!
Imaginea cu tovarasul Ceausescu se clatina! El mai da un pic din mana! Poporul din fata balconului de la Comitetul Central huduie!!
Pe 22 decembrie eram deja in drum spre turci prin vama de la Giurgiu!, spune barbatul de langa mine iar eu imi revin din transa!
Este o alta zi de decembrie 2005.
Nu 1989! Sunt intr-o crasma pe o strada unde alta data pe 23 august treceau coloanele de oameni ai muncii cu pancarte, steaguri si chipul conducatorului mult iubit si stimat!
Strada Victoriei!
Nu am idee a cui victorie O FI FOST. A lor, a mea, a altora! Priveam de fapt la televiziunea nationala. De azi! O zi insorita si acum ca si atunci! Imaginile se succed cu repeziciune crainica vorbeste despre presedintele Traian Basescu.
Abia atunci realizez pe deplin ca au trecut deja 16 ani de la ceea ce a fost decembrie 1989 intitulata sugestiv REVOLUTIE! Barbatul nu mai continua despre plecarea lui la acea vreme peste hotare. Probabil printre primii plecati sa munceasca afara.
Nu reusesc sa imi dau seama daca i-a folosit la ceva ca a iesit din tara in iuresul evenimentelor din acel 22 decembrie in loc sa ramana pe baricadele din capitala printre cei care incepusera sa cada sub gloantele nu se stie nici acum ale cui anume.
Dupa cum vad are o problema. Bea paharul pana la ultima picatura! Nu indraznesc sa-l mai intreb despre ce parere are el. Daca este mai bine acum decat atunci pana in 1989. Si bine fac. Nu cred sa aiba peste 35 de ani dar pleaca destul de suparat. In nici un caz ametit Pe el, poate pe altii, poate numai Dumnezeu stie pe cine.
Cum sa fie mai bine?! Nu mai am siguranta locului de munca!!
Suntem in decembrie. Altul. 2005!
Dana nu stie ce sa spuna daca este mai bine acum fata de pana la acel decembrie. Avea numai trei ani! Eram prea mica. Nu am nici o idee. De la parinti de la bunici stiu ca erau bani dar nu aveai ce cumpara! Astazi sunt de toate, ai ce lua, dar nu ai bani. Nu stiu daca este mai bine acum fata de atunci, imi spune ea. Dar unde lucrau parintii tai la acea vreme?, o intreb. La Alimentara amandoi!, imi raspunde.
O tanara imparte calendare la cateva strazi distanta de prima. Primite de la o firma pentru a-i face reclama. In centrul civic al orasului. Acelasi raspuns. Tot trei ani avea in decembrie 1989. De la parinti cam aceleasi lucruri a aflat. Era mai bine pe vremea aceea.
Cristina insa abia trecuse de majorat in 1989. Nu lucra dar, cum sa fie mai bine acum?! Erai sigur pe locul de munca. Azi daca vrei o zi libera de la patron te poti trezi ca te da afara! spune Cristina.
Bata-i ciuma sa-i bata. Cum sa fie mai bine. Da nu vezi ce am ajuns?!
Trec printre blocurile din spatele unui luxos Café - Bar. In acelasi Centru. Containere. Doi barbati. Amarati, da bucurosi. Unul are in mana un robinet de inox. Cutii de carton si ele pline. Ei stiu cu ce, eu nu, si nici nu as vrea sa aflu. Vorbesc spre ei.
Stiti ce zi este astazi?! intreb gandindu-ma la cine stie ce reactie. Mirare doar din partea lor. Prind curaj.
As vrea sa va intreb. Ce parere aveti: era cumva mai bine pe vremea lui nea Nicu ?!
Da bine, mai intrebi?!imi raspunde cel cu inoxul. Continua sa-l priveasca si probabil sa-i gaseasca rostul. Dar acum ?!
Bata-i ciuma sa-i bata cu Revolutia lor cu tot. Cum sa fie mai bine pentru mine. Da nu vezi ce am ajuns cu c-ii spui mata Revolutie?! Aveam casa, masa, servici, familie. Tate s-au dus!, imi raspunde celalalt care tacuse pana adineauri.
Palatul Prefecturii. Azi! Judeteana de partid! Ieri!
Intru. Pe holuri lume cu treaba. Alta treaba decat pe 22 decembrie 1989.La parter Asociatia Veteranilor de razboi. Coada. Pe doua scaune un batran si o batrana.
Cine sa vina sa ne vada cum stam aici si asteptam?! Ceausescu?! Poate Basescu. Am auzit ca el a fost pe aici in toamna asta, spune ea celorlalti care asteapta ca si ea tichetele gratuite de calatorie pe tren. Date de noii guvernati care au venit dupa 1989. Batranul sprijinit intr-un bat isi da cu parerea.
Cel mai smecher a fost Constantinescu. Cu tigareta lui doi, cum i-or spus unii, s-a aranjat pe viata", apreciaza ferm convins de adevarul spuselor lui. Alti doi batrani, dar mai tinerei decat primul isi explica cum e treaba cu Parlamentul. De ce nu a mai fost si pentru parlamentari inca un rand de alegeri ca pentru presedinte.
Au fost alesi de prima data dom-le, de asta! raspunde savant unul cu fular rosu la gat. Pe chipurile lor nu prea se vede bucurie chiar daca statul le da ceva gratuit. Mai degraba sunt resemnati. La etaj unii se perinda cu treburi pe la diverse usi. Un grup de colindatori, elevi si eleve de liceu, asteapta sa vina oficialitatile pentru a-si spune colindele. Mai marii de acum ai zilei din Consiliul Judetean si Prefectura intarzie.
Nu mai am rabdare. Ies. Pe un stalp o placa comemorativa.
O coroana agatata peste. O esarfa tricolora.
Glorie eroilor nostri cazuti in 22 decembrie 1989!
Patru batranele frumos aliniate
In piata centrala lume peste lume. Cumparatori de orice. Si vanzatori. Unul tinerel. Hai ca dau un telefon mobil! 800 de mii marca ..!
Nu stiu domle!
Scurt raspuns la intrebarea mea. Mai incolo pe o bordura patru batranele frumos aliniate. Vand ciorapi si hainute impletite din lana. Ultima are si un guler mare de vulpe. Sigur ca da. Poate daca nu se schimba nimic atunci nu vindeam asta acum aici, imi spune cea din urma. Celelalte nu dau semne ca ar vrea sa vorbeasca despre prezentul de care se vede ca le este rusine. Si mie parca mi se face rusine de saracia lor.
Ma indrept spre sediul Asociatiei Revolutionarilor 22-25 Decembrie 1989 din Centrul Istoric. Usa inchisa. Pe un geam programe si afise.
Strada Victoriei Si ce-i cu asta?!
Urc treptele crasmei. Strada Victoriei. In urma mea un BMW cat o limuzina de mare. Opreste brusc. Nu iese nimeni. Pe langa el trece un caine schiop. Deschid usa. Incaperea plina. Taverna mohorata. Plina. Fum.
Cinzeci de tuica cere fiecare. Si cate un pahar de suc. Dan are vreo 32 de ani. Si au trecut atitia ani de atunci ! Si cei cu asta?!
