La fiecare inceput de an, discursurile politicienilor din Valea Jiului debordeaza de optimism. Intotdeauna anul care incepe este caracterizat ca fiind cel mai bun din istoria localitatii. Insa problemele Vaii Jiului si faptul ca se afla intr-o zona cel putin gri a Romaniei pleaca de la lipsa concursului de idei, lipsa dezbaterilor adevarate dintre lideri adevarati ai comunitatii.

Aici este, de fapt, explicatia principala a marasmului politic in care se gaseste acesta zona. Orasele duc lipsa de lideri. De oameni care sa stie, sa vrea si sa poata gasi si comunica solutii care sa modifice aceasta stare care se prelungeste mult prea mult. La alegerile locale de anul trecut am inteles ca de fapt Valea Jiului se zbate intr-o criza de lideri.

In multe orase lupta s-a dat doar intre doi lideri (si aici ma refer la lupta pentru fotoliul de primar) din care unul fie era compromis de mandatul pe care il avusese, fie nu era un lider in adevaratul sens al cuvantului pentru ca nu avea nici notorietate si nici credibilitate.

Prin urmare criza de lideri era atat de evidenta incat s-a stiut in unele cazuri chiar inainte de primul tur de scrutin cine va fi alesul. Daca neaparitia liderilor in anii electorali este considerata o cauza a timpului scurt de ajungere in prim-plan, nu apar lideri nici cu un an inainte, nici cu doi.

De altfel, Valea Jiului n-a mai "scos" de mult un lider adevarat, ci doar parveniti si oameni care au plecat din functii care le asigurau notorietate si au coborat pe plan local. Neaparitia liderilor este data de un mecanism care s-a perpetuat de la mandat la mandat, indiferent de cine l-a exercitat.

In aproape toate orasele orice coalizare a catorva persoane, in special a tinerilor, este privita cu maxima suspiciune si suprimata foarte repede. Orice forma de asociere este ucisa din fasa de catre liderii potenti ai zilei pentru ca aceasta forma sa nu poate ajunge ca la un moment dat sa poata genera un lider.

Daca in formele asociative nepolitice lucrurile stau asa cum am explicat, nici in organizatiile politice lucrurile nu stau mai bine. Aici promovarea are loc doar pe criterii oligarhice. Un tanar lipsit de apartenenta la un sistem oligarhic nu va putea niciodat sa ajunga la un nivel de decizie, ascensiunea lui fiind suprimata de la primele semne ale dorintei puterii.

Daca insa prin cine stie ce minune se naste un lider adevarat, el va disparea din zona fie voit fie nevoit pentru ca nimeni nu-si doreste ca el sa ajunga suficient de cunoscut si de priceput incat sa poata genera un program si un curent de opinie favorabil lui. Nimeni nu-si doreste un lider care sa aiba o viziune. Nimeni nu-si doreste un lider tanar.

Pana cand cetateanul nu va avea minim trei lideri credibili si cunoscuti care sa se prezinte in dezbateri si sa se dueleze in idei, situatia Vaii Jiului nu se va imbunatatii in nici un fel. Iar asta ar trebui sa ne puna pe ganduri pe toti. Din pacate, criza de lideri a continuat in 2005, va continua si in 2006, dupa toate cele care se arta pana acum si probabil ca va continua si in 2007.

Dar nu poate continua la nesfarsit. Iar asta poate fi una din faramele optimism de care ne putem agata in acest inceput de an.