"Casa mea este aici, la spital". Barbatul vorbeste linistit si nimic din calmul aparent nu-i tradeaza viata tumultuoasa de zi cu zi. Ritli mananca stresul pe paine. In scurta pauza pe care si-a permis-o pentru interviul GAZETEI, telefonul in zbarnaie-ntr-una.

Bombardat cu apeluri ba de-o mama ingrijorata, ba de primar, ba de-un reporter insistent. La un moment dat vrea sa inchida telefonul, dar se razgandeste: "nu e bine, daca ma mai suna primarul sau prefectul...".

Seful Sanatatii bihorene a ajuns medic din intamplare. Povesteste lin, cufundat in amintirile care i-au schimbat definitiv viata liceanului de atunci Ritli Ladislau, un tanar pasionat de istoria artei.

Cu toate ca a terminat Scoala de Arte din Oradea, calea care a urmat-o a insemnat o ireversibila concesie cu planurile ce si le incropise. Iar pentru meseria pe care a ales-o ii multumeste si acum fostului sau dascal de biologie, omul care i-a descoperit inclinatiile spre medicina si l-a indrumat pentru admiterea la facultate.

Unde a intrat din prima. Pasiunea pentru istoria artei l-a urmarit toata viata iar putinul timp liber si-l dramuieste intre familie si citit.

Omul Ritli se contopeste cu doctorul, profesia dominandu-l categoric. "Practic, casa mea este aici, la Spitalul de Copii", spune sigur pe sine. Si fara parere de rau, pentru ca familia este cea care intotdeauna i-a fost alaturi, indiferent de deciziile pe care le-a luat.

GAZETA: Care a fost momentul ce v-a propulsat pe scena vietii publice bihorene?

Ritli Ladislau: Momentul in care, in 1992, un prieten m-a invitat sa accept sa candidez ca si consilier. Sub culorile UDMR, binenteles. Pana atunci am fost director de spital, dar nu am avut functii publice. Eu cred ca acesta este momentul in care am intrat pe scena vietii publice bihorene.

GAZETA: Care credeti ca este imaginea pe care oradenii o au despre dumneavoastra?

Ritli Ladislau: Interesant, niciodata nu m-am gandit la asta. Eu cred ca, din partea cetatenilor sunt semnale pozitive, sau cel putin, poate ca persoanele publice intotdeauna incearca sa gandeasca asa. Eu asa simt, dar nu este o regula. De la oameni, in general, si de la pacienti eu vad ca am un feed-back pozitiv.

In ceea ce priveste oncologia, parintii sunt foarte multumiti. Acesta este poate rezultatul faptului ca stau foarte mult in spital cu pacientii si colegii.

GAZETA: Ati avut momente de cumpana in cariera si in viata?

Ritli Ladislau: Un moment foarte dificil a fost in 1998, cand am fost propus pentru functia de ministru al sanatatii. Nu m-am dus la minister pentru ca situatia a fost de asa natura incat nu am putut pleca din Oradea.

Trebuie sa recunosc ca vreo trei, patru zile a durat perioada de gandire, perioada in care m-am consultat cu familia si cu prietenii. Pot sa spun ca sunt norocos, deoarece cariera profesionala a mers fara prea multe dificultati. Am avut momente de cumpana dupa ce am terminat facultatea si am ramas in Timisoara.

In acea perioada nu am avut unde sa locuiesc si am locuit in spital. A trebuit sa decid daca raman acolo sau vin aici. Am venit in Bihor iar prima mea locuinta a fost in Beius. Cu toate acestea, am ajuns universitar la Oradea. Aici imi place foarte mult, intotdeauna m-a atras acest spital, mai ales ca pediatru.

GAZETA: Care ste visul doctorului Ritli si poate omul Ritli sa-si mai permita vise?

Ritli Ladislau: Visul meu, ca doctor, a fost sa practic o pediatrie decenta. Am mai facut doua specialitati, oarecum fortat de circumstante, mai ales pe partea de management, o parte din doctoratul meu este pe sanatate publica si in plus oncologia are acest profil, si m-am simtit obligat sa ma specializez.

Cam acelasi lucru l-am visat si ca si om, insa cel mai important si pe care mi l-am implinit a fost sa imi intemeiez o familie. Norocul meu e ca nevasta-mea este si a fost intotdeauna intelegatoare. Pentru ca omul din mine nu se poate detasa de calitatea de medic.

GAZETA: De ce credeti ca romanii au o anumita reticenta atunci cand trebuie sa apeleze la serviciile medicale?

Ritli Ladislau: Nu stiu daca au sau nu au incredere. Populatia noastra e centrata pe serviciile spitalicesti si nu utilizeaza reteaua de medicina de familie. Omul sare direct in spital unde, mai ales daca nu are trimitere de la medicul de familie, serviciile de specilitate sunt mai scumpe.

Medicul de familie ar trebui sa rezolve 85% dintre problemele pacientilor.

GAZETA: Care sunt cele mai frumoase amintiri din copilarie si se leaga acestea de ceea ce sunteti acum?

Ritli Ladislau: Sunt oradean, am copilarit aici si sa stiti ca ma jucam de-a doctorul. Ceva foarte interesant, maica-mea a fost bolnavicioasa si mergeam impreuna la medic, acest lucru a avut o influenta mare asupra mea.

Imi aduc aminte ca atunci cand ma jucam de-a doctorul foloseam tot felul de papusi, broaste vii, asa ca am inceput sa exersez chirurgia.

GAZETA: Care este, pentru dumneavoastra, cel mai placut mod de relaxare?

Ritli Ladislau: Aproape zilnic fac sport, cateodata inot, jogging, imi place sa fac miscare, iar pentru artele plastice voi avea intotdeauna o pasiune si din cand in cand citesc din istoria artei.

Din pacate, nu mai am timp liber dar daca as dispune de mai mult timp liber mi-ar placea sa fac mai mult sport, sa citesc si sa calatoresc. Un loc in care nu am fost si as vrea sa merg este Orientul Indepartat.

GAZETA: Aveti superstitii? Va influenteaza acestea viata?

Ritli Ladislau: Da, am superstitii, dar care nu imi influentaza viata in mod decisiv. In principal, nu imi place sa ma intorc din drum.

GAZETA: Aveti un principiu sau o persoana, ca model in viata?

Ritli Ladislau: Exemple pentru mine au fost persoane din lumea medicala, si asta pentru ca, asa cum am mai spus, sunt dominat de profesie si am subordonat absolut acestui element.

Am avut un model in profesorul meu de pictura de la Scoala de Arta din Oradea, in profesorul de pediatrie de la Timisoara si in profesorul de sanatate publica de la Bucuresti.

GAZETA: Cum se simte doctorul Ritli atunci cand pierde un pacient?

Ritli Ladislau: Mai ales in prima faza a meseriei, m-am simtit ca orice laic in fata mortii. Incerci, in primul rand, sa vezi unde ai gresit si sa accepti tot ceea ce se intampla, numai daca tu ti-ai facut datoria.

Pentru ca maica-mea era bolnava, am vazut ce inseamna comportamentul unui medic, am incercat sa invat tot ca sa nu gresesc, dar e imposibil sa acumulez tot ceea ce as vrea eu. Daca descopar ca am gresit e foarte dificil sa trec peste acel moment.

GAZETA: Ce va propuneti pentru anul 2006, pe plan profesional si personal?

Ritli Ladislau: Trebuie sa scriu mai mult, pentru ca in ultimii ani nu am scris suficient, din lipsa de timp, iar sanatatea publica imi rapeste tot timpul. Desi nu se vede o scadere a intensitatii muncii mele, sper sa scriu mai multe lucrari si articole de specialitate.

Ritli Ladislau s-a nascut la Oradea, in 8 iunie 1948.

In 1973 cand a absolvit Facultatea de Pediatrie a Institutului de Medicina Timisoara.

In 1975 sustine concursul de medic secundar si obtine post la Clinica de Pediatrie Timisoara si Spitalul Teritorial Beius.

In 1978 devine medic specialist si se muta la Stei unde ramane pana in 1986 ca si director la Spitalul Teritorial.

In perioada 1986–1990 ocupa functia de medic inspector la Directia Sanitara din Bihor, din 1990 devenind director adjunct la Spitalul Clinic de Copii Oradea.

In 1992 devine sef de sectie la Spitalul Clinic de Copii Oradea.

Din mai 1997 si pana in prezent devine director si director executiv al Directiei pentru sanatate Publica Bihor.

Din luna mai 2002 este director al Spitalului Clinic de Copii Oradea.

In 2003 obtine titlul de conferentiar universitar la Universitatea Oradea.

Pana in prezent, Ritli a scris 35 de lucrari stiintifice, publicate in reviste de specialitate si a sustinut 138 de lucrari comunicate la consfatuiri si simpozioane.

Ritli Ladislau este membru al Societatii Romane de Pediatrie, Asociatiei Romane de Sanatate Publica si Management Sanitar, Asociatiei Romane de Mucoviscidoza si al Societatii Romane de Gastroenterologie Pediatrica. Este vicepresedinte al Societatii Romane de Oncohematologie Pediatrica.