Valurile aduc in fiecare an la mal ramasitele legendelor despre lupii marilor. Oameni pentru care marea este loc de munca, mod de trai sau mormant, marinarii formeaza o tagma inconjurata de fabuloase povesti despre aventuri, incercari si drame.

Cei de rand privesc spre orizontul scaldat in valuri cu dorinta dar si o oarecare spaima in a-i cauta marginile. Exista persoane care o fac in fiecare zi. Pentru ei, teritoriul de dincolo de geamanduri este doar inceputul unei cotidiene aventuri si necontenite provocari.

Pasiune letala

Odata intrat "in sange", microbul calatoriilor pe mare nu mai dispare. A fost si cazul oradeanului Mihaiu Hava, care dupa pensionare, nu a rezistat prea mult pe uscat si a simtit nevoia sa navigheze din nou. Mai intai, a facut-o pe gratis, timp de 9 luni, in perioada 1998-1999.

Pentru un fiu de fost securist care si-a falimentat intentionat firma. Dupa care nu si-a mai platit angajatii, printre care si pe Hava, care era comandant de nava si caruia i-a ramas dator cu 21 de mii de dolari. "Suntem si acum in proces cu fostul patron al firmei la care a lucrat sotul meu.

Avand in vedere ca este fiu de fost securist cu influenta in Constanta, nu cred ca mai sunt sanse sa recuperam banii. Mai ales ca, acum, Mihaiu nu mai este", spune cu lacrimi in ochi Maria Hava, sotia batranului lup de mare. Comandantul Hava a aflat ca trebuie sa renunte la nava tocmai in Panama.

"Au ramas fara bani si fara provizii. Au trebuit sa apeleze la mila statului panamez pentru a se putea reintoarce in tara", mai spune Maria. Doi ani, a ramas acasa. A lucrat ca inspector de asigurari la o firma. Prietenii ii spuneau ca nu il recunosc. "Se simtea ca locul lui nu este la asigurari.

Isi dorea sa faca ceea ce a facut o viata intreaga. Sa navigheze din nou", isi aminteste sotia marinarului. Dorinta i-a fost pana la urma indeplinita si, dupa trista experienta traita in Panama, lui Mihaiu Hava i s-a oferit sansa sa calatoreasca din nou pe mare.

Dupa anul 2000, a fost angajat pe vaporul unui sirian. "Cu sirianul s-a inteles foarte bine. A facut cateva voiaje. Avand in vedere varsta si experienta pe care o avea, patronul a vrut sa-l puna manager", povesteste Maria.

13 iulie 2005. "L-am dus cu masina la vapor", spune Maria. "Mi-a spus ca pleaca in acea seara, dar ca nu stie cand se intoarce. Cand a plecat, parca m-a privit altfel, nu ca in alte dati. Era o unda de tristete in ochii lui. A doua zi le-a sunat pe fete.

M-a sunat si pe mine sa ma roage sa cumpar neaparat ceva medicamente care intaresc corpul. Mi-a mai spus ca in aceea seara a fost aproape sa se intoarca inapoi acasa. Nu mi-a mai spus si de ce". Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-au auzit din gura sotului ei.

Nava "Corona Z" transporta 2.700 de tone de fier vechi, iar membrii echipajului erau patru romani si cinci sirieni. Vasul era construit in 1974 si avea o lungime de 73 metri. Potrivit unor date oficiale, nava care parasise Portul Constanta in dimineata de 14 iulie s-a scufundat a doua zi, in zona Kilyos, la intrarea in nordul stramtorii Bosfor.

De murit a murit, insa, doar capitanul navei care, ca un adevarat strateg de razboi, a avut grija mai intai ca membrii echipajului sa fie salvati.

"Dupa ce a depasit Capul Caliacra, vasul a fost surprins de o furtuna deosebit de violenta, in apele bulgaresti", a fost varianta oficiala a Autoritatii Navale Constanta. "Ancheta cu privire la imprejurarile mortii sotului meu nu s-a terminat inca.

Varianta cea mai plauzibila este insa aceea ca s-a blocat usa compartimentului unde statea", spune Maria. Lucian Mihaiu Hava a murit ca un erou, preferand sa salveze vietile camarazilor sai. A respectat legile marinaresti pana in ultima clipa.

"M-a facut marinar"

Vasile Crisan, fostul cumnat al marinarului, a fost pentru Mihaiu ca si un frate. Locotenent colonel in rezerva, omul povesteste cum a devenit din ofiter de uscat marinar pe nava. Ajutat si invatat de Mihaiu. "Sotiile noastre sunt surori. Eu m-am casatorit in ’69, iar ei s-au luat in ’70", spune Crisan.

Slujbasul Armatei isi dorea sa intre in marina dupa ce s-a pensionat. Isi dorea sa vada lumea, dar sistemul nu i-a permis. "Contrainformatiile militare si-au spus cuvantul. Faptul ca nu am vrut sa fiu sub nici un chip membru de partid m-a afectat mult", isi aminteste Vasile Crisan.

Pana la urma, ofiterul si-a vazut visul cu ochii. "El a intervenit pana la urma pentru mine si a garantat ca nu voi ramane in strainatate", zice Crisan. A fost angajat asadar ca timonier pe vas in 1982 in cadrul societatii Navlomar, unde cumnatul era director.

"Am fost imbarcat impreuna cu el pe nava MN-Alba, fiind martorul celebrei furtuni din golful Biscaya. Atunci am crezut ca vom muri, dar Mihaiu a ramas calm si a reusit sa ne redreseze", comenteaza cumnatul unul dintre cele mai critice momente traite impreuna.

A calatorit asadar in urmatoarele sase luni cat nu a facut-o niciodata. Doar jumatate de an, nu pentru ca intamplarea din golful Biscaya l-a speriat, ci pentru ca nevasta l-a trezit din vis si i-a "ordonat" sa revina acasa. "Au fost cele mai frumoase luni din viata mea.

Viata de armata nu se compara cu cea de pe mare", concluzioneaza Crisan. Poate ca e unul dintre foarte putinii apropiati ai fostului capitan de vas care au inteles pe deplin ce insemna marea pentru el.

Impotriva lui Basescu

De numele batranului marinar nascut in urbea de pe Cris se leaga si cateva intamplari in care apare ca si personaj actualul presedinte al Romaniei.

Insa in doua dintre ele, Basescu apare in ipostaze diferite, prima de personaj aproape insignifiant pentru Hava, care era atunci comandant de nava pe vasul unde tanarul marinar Traian Basescu facea practica.

"Inainte de a ajunge capitan de nava, Traian Basescu a facut practica pe vaporul unde comandant era Mihaiu", spune Vasile Crisan, cumnatul marinarului. Cea de- a doua intamplare, insa, l-a pus pe oradean piept in piept cu Basescu, devenit intre timp un personaj important.

In prima parte a anului 1990, s-a pus problema gasirii unei solutii pentru eficientizarea activitatii flotei maritime comerciale care numara pe atunci 270 de nave. In prima faza, flota a fost divizata in trei companii maritime: Navrom, Romline si Petromin.

Administratia lipsita de profesionalism a noilor companii de transport maritim, la care s-au adaugat starea slaba de intretinere a flotei si drastica scadere in volum a importurilor si exporturilor, au dus repede la agravarea starii lucrurilor si la acumularea unor datorii uriase a acestor societati.

Episodul cel mai nefericit din drama flotei l-a reprezentat acordurile cu diversi parteneri romani si straini. La asociere, compania de stat participa cu nave, iar partea straina urma sa obtina credite bancare pentru repararea, intretinerea si exploatarea navelor. Agentii economici straini luau credite si garantau cu navele noastre.

Ratele nu au fost rambursate, astfel ca navele au fost arestate in diferite colturi ale lumii. Asa a ajuns Romania fara flota. Cumnatul batranului lup de mare isi aminteste ca Mihaiu a avut dispute cu Basescu, pus pe instrainarea flotei. "Nu a fost niciodata de acord cu vanzarea flotei", isi aminteste Crisan.

"Au fost cateva discutii contradicorii cu actualul presedinte al tarii. Mihaiu credea ca s-ar fi putut salva cel putin 50 de vapoare. El stia cum, insa nimeni nu l-a ascultat si lucrurile s-au intamplat asa cum a vrut Basescu", mai spune Crisan.

Acum, dintr-o viata de marinar nu a ramas mai nimic, decat amintirile care-i bantuie pe cei ce i-au fost dragi. Si un purcoi de fotografii din care un barbat spatos si bine infipt pe picioare, cu fata aspra reliefata frumos de o barba parca cioplita-n piatra de anticii greci, priveste taios in zare.

Lucian Mihaiu a trait o viata in pericol. Si a murit la fel. Cei care-l cunosc, spun ca, daca ar fi fost ca batranul lup de mare sa-si fi ales moartea, asta ar fi ales. Sa moara impreuna cu vaporul lui.

Mihaiu Hava s-a nascut la 16 aprilie 1942, la Osant, in judetul Bihor. Parintii lui au fost profesori in satul Roit. Pe sotia Maria a cunoscut-o in comuna Brusturi, acolo unde mama sa i-a fost profesoara. Liceul l-a absolvit la "Emanoil Gojdu", iar Institutul de Marina l-a terminat in 1969. Ulterior a mai facut Facultatea de Drept din Bucuresti.

Mihaiu si Maria s-au casatorit la 31 octombrie 1970. Au locuit in Constanta. "El a vrut sa-si ia o sotie de pe meleaguri bihorene. Mi-a spus ca trebuie sa fiu si femeie si barbat in casa", spune Maria.

Impreuna, au avut doua fete, Mihaela si Magdalena, care in ceea ce priveste profesia, si-au urmat parintii. Mihaela lucreaza la Administratie Portuara din Constanta, iar Magdalena este profesoara, asemeni mamei sale.

Cand isi lua concediu, familia Hava venea de fiecare data la locurile natale, unde se simteau cel mai impliniti. In rest, in putinele zile cat statea vaporul in port, Mihaiu isi aduna fetele.

"Cand venea acasa, ne aduna pe toate trei, ne dadea daruri si ne atragea atentia ca numele Hava nu trebuia sa fie patat", spune cu melancolie sotia.

Sacrificii pentru o viata de pericol

Intrarea lui Mihaiu in randul marinarilor nu a fost simpla. Primul inconvenient a fost acela ca la Institutul de Marina nu era acceptati decat voluntari din localitatile apropiate de Constanta. Mai intai a fost ofiter debutant, apoi ofiter, iar mai apoi a ajuns capitan de nava.

In anul 1982 s-a imbarcat pe puntea de comanda a navei Alba, parte insemnata a fostei flote comerciale romanesti. Pe atunci, in timp ce Mihaiu Hava era comandant de nava, Traian Basescu era un simplu ofiter debutant. In acelasi an, datorita abilitatilor manageriale, a fost numit director coordonator al companiei Navlomar.

Totodata, a fost si capitanul vaporului "Libertatea", care prin dimensiuni si realizare tehnica a reprezentat mandria flotei romanesti, care a fost accidental incendiat in octombrie 1984, din cauza unor grave deficiente de ordin tehnic.

A privit neputincios cum mandria flotei comerciale romane a fost abandonata, pana s-a gasit un cumparator strain. Batranul lup de mare a fost martor la poate cea mai zbuciumata perioada din viata flotei romane. La fel ca si ea, Mihaiu Hava este de acum doar o amintire...