Traian Basescu a fost de acord - Petre Roman nu! - ca Statul Roman sa dea 683.000 dolari (curs 60 lei/dolar) pentru a acoperi „incompetenta si hotia". Pe atunci Ministru al Finantelor, Theodor Stolojan a fost si el de acord. Theodor Stolojan este acum consilier al lui Traian Basescu.

Ca orice jurnalist care se respecta cat de cat, am cautat si eu prin lada de gunoi a realitatii. Printre alte nenumarate „minunatii" am gasit si adresa nr. 997/DP/28.03.1991 facuta catre Prim-Ministrul de atunci, Petre Roman. Ea era a Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Amenajarii Teritoriului, si a fost inregistrata la Guvernul Romaniei sub nr. 189715/03.04.1991.

Adresa cu pricina, desi era teribil de prafuita, mi-a retinut din prima atentia. Macar pentru faptul ca pe ea apar nume grele rau de tot ale politichiei noastre de azi si din totdeauna:

Petre Roman, fost ministru, fost prim-ministru, fost presedinte de partid si de Senat; Traian Basescu, fost ministru, fost presedinte de partid – la rindul lui – fost copresedinte al Aliantei D.A. – care Dreptate, care Adevar?! – acum si presedinte al Romaniei; Theodor Stolojan, fost ministru, fost prim-ministru si fostul ministru Doru Pana.

Dupa ce-am cetit cu atentie marita si cu nespus de multa mirare ADRESA in cauza, si dupa ce-am mai raportat-o si la ceea ce stie deja toata tara si lumea, m-am mai minunat olecuta.

Ea face referire la „situatia ivita prin arestarea in Suez a remorcherului romanesc Hercules de 6700 CP, proprietatea Grupului de Interventii si Salvare Navala Constanta" – unitate bugetara pe atunci.

Prin adresa in cauza, ministrul Doru Pana – desi in locul lui parca semneaza altcineva, dar stampila e cea pe care numai el o putea aplica! – ii cere prim-ministrului Petre Roman sa aprobe „acordarea sumei de 683.000 de dolari din fondul valutar al statului".

Suma in cauza era formata din „ garantia bancara solicitata de Tribunalul Suez si din 45.000 de dolari cheltuieli portuare si tranzitare Canal Suez", ea fiind necesara „pentru crearea depozitului bancar in vederea eliberarii de catre Banca Nationala a Romaniei a echivalentului in valuta la cursul de revenire de 60 lei/dolar" .

Coincidenta sau nu, dupa cum ati ghicit deja, Guvernator era (tot) fostul si actualul Mugur Isarescu, fost si el, la rindul lui, premier al Romaniei.

Ca sa-i fie clar Dlui prim-ministru Petre Roman ce se va intimpla cu banii in cauza, adresa respectiva precizeaza: „Garantia se va depune in contul Bancii Lloyd’s Londra care va elibera scrisoarea de garantie catre Tribunalul Suez", totul urmind a avea ca finalitate „eliberarea navei".

Adresa cu pricina era urmata / completata / sustinuta si de o informare a „Subsecretariatului de Stat pentru Transporturi Navale privind cursul evenimentelor care au condus la prezenta solicitare a sumelor necesare eliberarii de sub arest a navei".

Informare pe care noi, din nefericire, n-am mai gasit-o in acelasi… cos de gunoi al realitatii! Dar, pentru ca tot sunt la moda cercetarile de tot felul, poate o s-o gaseasca oarescine!

Sau, daca va da Dumnezeu sa le vie mintea – de pe urma? – la cap celor aici nominalizati, poate ca isi vor aminti ce au semnat cindva. Ca de sters de prin arhive, cind avem o Lege a Arhivelor – si ea buna de incalcat! – sper sa n-o fi „sters-o" cineva. Grijuliu.

Cert este, insa, faptul ca Petre Roman, destinatar al adresei in cauza, a taiat peste avizul dat de Theodor Stolojan in data de 01.04.1991 si a pus semnul intrebarii in dreptul semnaturii acestuia.

Mai mult chiar, cu acelasi stilou a scris in partea superioara a paginii urmatoarele:„Dle Basescu, cei vinovati sa fie judecati! Dumneata esti direct implicat! Nu statul repara incompetenta si hotia! Petre Roman". No comment!

Intr-un asemenea context, ne intrebam noi: ce s-a intimplat pina la urma cu remorcherul Hercules si ce a facut actualul presedinte Traian Basescu pentru a drege busuiocul? Daca l-a dres vreodata!

Cine a platit pina la urma paguba enorma facuta statului roman, pe cine a tras acelasi Traian Basescu la raspundere? Daca o fi tras pe cineva la raspundere! In plus, intr-un asemenea context, cum e, pina la urma, cu „Dosarul Flota"?

Si de ce o tot da el cu nevinovatia? Oare numai pentru ca intr-un caz in care anumite lucruri sunt chiar evidente, nimeni nu face nimic de teama numelor - mult prea mari – care sunt implicate?

Pentru ca si noua, ca bieti muritori ce suntem, ne este clar faptul ca daca s-ar face dreptate si lumina si in cazul „Flota" am avea sanse mari sa se imputineze substantial actuala clasa politica si financiara care ne conduce. Pina atunci, insa, mai e mult pina departe!

Adevaratii corupti si infractori ai tarii nu sunt decit cei ce dau o ciocolata si o cafea functionarei de la ghiseu, functionara in sine si badea Gheorghe care a taiat trei copaci – imprejur!? – din padurea neamului sau, retrocedata cu acte in regula, dar administrata „in regim silvic".