S-au nascut sau au crescut la Cluj. Aici au facut scoala. Aici s-au specializat in diverse domenii. Puteau ramine „acasa" si sa-si faca o cariera, dar au ales Bucurestiul. Mirajul Capitalei i-a atras si nu i-au putut rezista. Sint multumiti, lucreaza mai mult, dar si cistiga mai bine, s-au descurcat. Sint clujenii de Capitala.

Rar, ii cuprinde dorul de casa, si atunci ar da orice sa fie, macar pentru un ceas, la Cluj.

Valuri la patru ani

Primul val al clujenilor „de Capitala" a fost imediat dupa alegerile din 1996, cind mai multi demnitari ai puterii din Cluj au fost numiti in posturi in Bucuresti. Andrei Marga la Ministerul Invatamintului sau Radu Sirbu la FPS au dus cunoscuti la Bucuresti, sa ii ajute. Consilieri, secretare, simpli functionari au luat drumul Bucurestiului. Si acolo au ramas.

Dupa 2000, si reprezentantii Guvernului PSD au contat pe experienta clujenilor. Nu mai putin de trei ministri, Ioan Rus la Interne, Vasile Dincu la Informatii Publice si Vasile Puscas, negociator-sef cu Uniunea Europeana, s-au inconjurat de specialisti clujeni. Si acestia au ramas in Bucuresti. Situatia s-a perpetuat si dupa alegerile din 2004. Clujenii au ocupat Capitala.

„N-am avut timp sa vad cum arata Bucurestiul"

Rares Niculescu a lucrat in presa si a fost, pentru o scurta perioada, director in Primaria Cluj-Napoca. Acum lucreaza ca si consilier la cabinetul ministrului Administratiei si Internelor, Vasile Blaga. Dupa cum recunoaste, lucreaza in minister si 12 ore pe zi, asa ca nu prea a avut timp sa vada cum arata Bucurestiul, „cu exceptia sarbatorilor".

„Cam o treime din fiecare luna sint plecat in strainatate, mai ales la Bruxelles si Luxemburg, dar si in alte tari europene. Parte din activitatea mea de care ma simt cel mai apropiat este cea legata de integrarea europeana, care este un domeniu absolut fascinant.

Cel mai interesant aspect este faptul ca provocarea in privinta integrarii va incepe de-abia dupa data aderarii, cind Romania va trebui sa fie foarte performanta pentru a putea beneficia de toate avantajele pe care le presupune statutul de membru al Uniunii Europene", ne-a spus Rares Niculescu.

Locuieste intr-un apartament al ministerului, vizavi cu Stadionul „Dinamo". Cei mai multi prieteni cu care mai iese in putinul timp liber sint colegii de la minister. „Cel mai mult timp il petrec cu un subofiter din MAI, care ma insoteste peste tot si despre care imi place sa spun ca este «ingerul meu pazitor».

In MAI exista citiva clujeni, dar si foarte multi ardeleni, cei mai multi dintre ei in pozitii cheie", adauga consilierul ministrului. La Cluj ajunge mai rar, din motive de timp. Totusi, pastreaza legatura telefonic cu toti prietenii si fostii colaboratori si abia asteapta sa ii intilneasca daca acestia apar prin Bucuresti.

„I-am obisnuit pe bucuresteni sa salute cu «Servus»"

Sefa de cabinet a ministrului Educatiei si Cercetarii, Laura Marusca, s-a acomodat foarte repede la ritmul Capitalei. „Sint alte provocari decit la Cluj. Din pacate, oamenii sint ceva mai reci", spune Laura Marusca, exprimindu-si regretul ca a lasat acasa familie, prieteni, colegi de care ii e dor, „ceea ce inseamna ca lipseste in fiecare moment cite un pic de Cluj".

Adaptarea si lipsa problemelor de comunicare a facut ca, imediat dupa sosirea in Bucuresti, sa-si faca un cerculet de prieteni, fapt care o ajuta sa nu se simta atit de departe de casa. „In plus, o parte dintre cei mai buni prieteni ai mei sint bucuresteni, asa ca e ceva mai usor.

Surprinzator sau nu, in minister si in Bucuresti, in general, sint foarte multi clujeni, asa ca mutarea e un pic mai usoara si face bine sa mai auzi in jurul tau accentul de acasa. Oricum, deja i-am obisnuit si pe oamenii de aici sa salute cu «Servus»", mai spune sefa de cabinet a ministrului Hardau.

Si ea lucreaza peste 12 ore, pe proiecte, pe strategii, pentru ca „sint multe lucruri de facut daca vrei sa muncesti si, mai ales, daca vrei sa iti faci treaba bine". Acum incearca sa gaseasca macar o sala de sport deschisa non-stop, la care sa ajunga la ora 10 seara, sa faca „un pic de miscare".

Din cauza programului incarcat, n-a mai ajuns la Cluj de o luna si jumatate si nici nu stie cind va mai ajunge. „Incerc sa indulcesc departarea cu gindul, foarte caldut, ca ma asteapta cineva drag acasa", adauga Laura.

„Bucurestiul e legat in mod esential de cariera"

Mihaela Orban a ajuns in Bucuresti in urma cu sase ani. Dupa ce a lucrat in Ministerul Educatiei, in cel al Informatiilor Publice, transformat ulterior in Agentia pentru Strategii Guvernamentale, s-a orientat spre sectorul privat. Isi desfasoara activitatea ca „strategic planner" la o agentie de publicitate afiliata la o retea internationala.

„Nu am venit in Bucuresti ca sa ma imbogatesc si nici ca sa ajung «cineva». Motivul a fost ca doream o provocare in plan profesional. Initial, urma sa ramin cel mult noua luni, dupa care am prelungit aceasta perioada, pentru ca imi placea munca pe care o faceam", ne-a povestit Mihaela Orban.

A inceput sa se acomodeze cu orasul, sa afle ce inseamna un oras mare in care este ceva de descoperit in fiecare zi, lucruri bune sau mai putin bune, „dar care se concretizeaza in tot atitea experiente". „De acum sase ani, am schimbat doua locuri de munca, o locuinta, dar mi-am gasit prieteni – foarte putini din Cluj.

Prejudecatile cu care ajung, de cele mai multe ori, ardelenii in Bucuresti nu au avut corespondent in realitate in cazul meu. La fel ca in orice alta parte de lume, si in Bucuresti sint locuri frumoase, altele urite, oameni calzi si de incredere, altii mai putin seriosi.

Pentru mine, Bucurestiul nu inseamna altceva decit o experienta de viata legata in mod esential de cariera", sustine Mihaela Orban. Va ramine in Bucuresti, pentru ca, in opinia ei, cel putin deocamdata, „Clujul nu este un oras cu oportunitati profesionale".

„Totul se misca intr-un ritm infiorator de rapid"

Ioana Muresan a venit la Bucuresti in 2001, cu sotul sau, Marin, cind fetita lor, Mara, avea doar un an. „Nu ne era foarte clar la inceput ce-o sa facem, daca raminem sau nu in Capitala, daca ne adaptam sau nu. Visam la Canada, la Noua Zeelanda. Intre timp, ne-a trecut", isi aminteste Ioana Muresan. Primul an a fost foarte greu.

Stateau in chirie, Bucurestiul ii naucea, nu prea aveau prieteni, le era dor de Cluj. Dar, incet-incet, s-au adaptat si pentru ca nu aveau de ales. „Aici totul se misca intr-un ritm infiorator de rapid, daca nu iei pe loc decizia, pierzi ocazia. Financiar, a fost o alegere foarte buna.

Ne-am cumparat apartament, ne-am schimbat masina, iar munca in TVR e interesanta, esti tot timpul in centrul problemelor", spune Ioana Muresan, producator la TVR pe Jurnalele de week-end. Fetita a crescut, s-a „bucurestenizat", au o multime de prieteni. „Din cind in cind, mai ajungem prin cluburi, la teatru, la concerte, dar, in general, slujba ne consuma tot timpul.

Ne mai intilnim citeodata cu alti clujeni mutati aici si ne apuca nostalgia pentru Ardeal. Poate, cind ne vom plictisi de tot iuresul asta si cind vom obosi, ne vom intoarce la Cluj. Cine stie...", completeaza Ioana.

„Nu conteaza locul, conteaza locul de munca"

Carmen Valica facea radio la Cluj de mai bine de patru ani, cind, in aprilie 2004, a primit o oferta de nerefuzat din partea biroului BBC Bucuresti. „M-au invitat sa lucrez la BBC pentru doua luni. Urma un concurs si mi s-a spus ca daca particip si-l iau pot sa ramin la ei. N-am mai stat. Nu mi-am pus niciodata problema daca e bine ce fac sau nu.

Timp de o luna si jumatate, nu am stiut daca voi putea ramine la Bucuresti. A fost riscant, pentru ca imi pierdusem deja locul de munca de la Cluj, dar asa simteam ca trebuie sa fac", isi aminteste fostul stirist de la CD Radio. „Nu conteaza locul; conteaza locul de munca. La Bucuresti mi-e mai bine din toate punctele de vedere, asta in primul rind pentru ca imi place ce fac.

Plus ca salariul e mai bun, casa e mai buna... Astfel, trecerea peste socul Capitalei a fost, pentru mine, foarte simpla si foarte frumoasa", spune Carmen. Recunoaste ca-i e dor de Cluj foarte rar: „Desigur, ma intereseaza Clujul mai mult decit alte orase. Cind vad sau cind citesc o stire despre Cluj ma afecteaza mai mult.

Am lasat prieteni buni la Cluj – de ei mi-e dor, si de unele locuri: de «Matei», de Catedrala... Locuri frumoase si oameni frumosi sint, insa, si la Bucuresti". Ce o tine in Bucuresti? „Provocarea profesionala. E o diferenta intre o conferinta de presa la Consiliul Judetean si una la Guvern. Nu e o diferenta de calitate sau de cantitate a informatiei filtrate, dar e o diferenta de viziune.

Stai o zi intreaga la Cotroceni, vorbesti «off-the-record» cu premierul la Guvern, sint lucruri care se simt. Plus ca, fiind multa presa la Bucuresti, si competitia e mai acerba", crede Carmen. S-ar intoarce cu mare drag la Cluj daca n-ar mai lucra la BCC, insa are indoieli ca ar gasi un post la fel de bine platit, asta si pentru ca variantele Clujului pe piata de radio sint relativ putine. Pina una-alta, ramine la Bucuresti si, in putinele momente libere ale unei zile de lucru, viseaza la concertul din iunie al lui Depeche Mode. „Concertul va fi, desigur, la Bucuresti, nu la Cluj", zimbeste Carmen Valica.

„La Bucuresti, esti in proximitatea lucrurilor mari"

Era la Cluj, „bine mersi", om de baza la Monitorul... S-a indragostit si s-a dus la Bucuresti. Pur si simplu. „N-am ajuns la Bucuresti ca altii, programat, cu idei de cariera, insa raminerea in Capitala s-a decis, pina la urma, tot pe criterii de cariera. Sotia mea avea o pozitie de top intr-o multinationala, iar la Cluj nici vorba sa fi putut gasi un post similar", explica publicistul Emanuel Ciocu. Nu i-a fost usor sa ramina la Bucuresti, dar s-a gindit tot timpul ca „omul sfinteste locul. Aveam omul, mergea si locul".

„Bucurestiul inseamna, inainte de toate, oportunitati. La Bucuresti, esti in proximitatea lucrurilor mari. Aici e centrul a tot", spune Ciocu, proprietar al unui restaurant „chic" in Cotroceni. „Lucrez acum la un scenariu de film. Scenariul puteam sa-l scriu oriunde, desigur, dar numai la Bucuresti vine cineva la tine sa-ti zica: «Hai sa facem un film!».

Ce film sa faci la Cluj?", intareste Ciocu ideea diferentei de potential dintre Cluj si Capitala.

Nu toate-s „roz-bombon", iar reporterul din Ciocu coloreaza ca nimeni altul cealalta fata a Bucurestiului. „In Bucuresti, mai mult ca oriunde in Romania, strada e plina de oameni grabiti din motive gresite. Multa agitatie inutila, multa mirlanie.

Ma enerveaza multe in Bucuresti: copacul cu sosete si chiloti din spatele blocului, pungile de gunoi aruncate de pe balcon direct in curte, claxoanele, spagile si gratarul facut de vecinul de la III pe balconul de la ghena de gunoi. E un mare anonimat si fiecare face ce vrea", decreteaza „corespondentul" la Bucuresti al Monitorului de Cluj.

Parinti clujeni, copil bucurestean

Daniel Diviricean si sotia sa, Mihaela, stau de cinci ani in Bucuresti si sint pe cale de a avea cea mai mare realizare in plan personal: vor deveni, luna viitoare, parinti. „Parca, totusi, avem o mica nemultumire ca baiatul nostru nu se va naste in Cluj, dar o sa aducem Clujul la el – mama mea va veni la Bucuresti sa se ocupe de el un timp.

Cel mai trist va fi prietenul nostru, Sabin Gherman, care oricum a avut o urare absolut originala cind a auzit ca voi fi tata: «Sa te bucuri ca si cum ar fi al tau»", subliniaza Daniel Diviricean.

Din punct de vedere profesional, sint un cuplu realizat. Dupa patru ani petrecuti la Guvern, Daniel a pornit o firma de branding, la inceput de unul singur, iar acum s-a afiliat unei retele mondiale. Este managerul pe Romania al firmei.

„A fost destul de grea revenirea de la stat la privat, dar, cind ai o echipa de oameni entuziasti, printre care si clujeni, treci rapid peste perioada respectiva. De altfel, avem citiva clienti importanti si in Cluj, ceea ce ne face munca mai placuta si ne prilejuieste vizite regulate la Cluj", spune Daniel.

Sotia sa, Mihaela, si-a continuat munca in televiziune, la TVR. Acomodarea cu Bucurestiul a fost foarte complicata, mai ales la inceput. „Daca pentru mine a fost mai usor, pentru Mihaela primul an a fost destul de greu. Mergeam in fiecare week-end la Cluj, iar revenirea in Bucuresti nu era prea placuta.

Avem multi prieteni aici, dar a trebuit sa treaca ceva vreme pina sa renuntam la prejudecatile cu care am plecat de la Cluj in ceea ce-i priveste pe bucuresteni. Evident, am pastrat legatura si cu prietenii de la Cluj", mai spune proaspatul manager.

In opinia acestuia, Bucurestiul ofera multe avantaje din punct de vedere profesional, dar parca in Cluj era mai linistit in plan personal, mai avea timp si pentru familie. „De asemenea, aici am descoperit o sala pentru sport extraordinara, capitol la care, din pacate, Clujul nu sta prea bine", sustine Daniel Diviricean. (Vasile MAGRADEAN, Ciprian RUS)

Tibi Balan, „U"-istul echipei Sportul Stdentesc

Tiberiu Balan, ex-jucator al echipei Universitatea Cluj, este unul dintre cei mai cunoscuti fotbalisti clujeni care activeaza la un club din Bucuresti •

Tiberiu Balan a jucat pentru Universitatea Cluj pina in iarna anului 2000, cind, la numai 19 ani, Mircea Lucescu l-a luat la Rapid Bucuresti. Dupa un an la echipa din Giulesti, au urmat doua peripluri de cite o jumatate de an la Gaz Metan Medias si mai apoi la Electomagnetica Bucuresti.

De la inceputul anului 2002, Tibi Balan este jucatorul echipei Sportul Studentesc, fiind in aceste zile plecat in Turcia pentru un cantonament de pregatire. Tibi Balan considera ca plecarea la Rapid Bucuresti a fost unul dintre principalele evenimente care i-au marcat in mod serios cariera de fotbalist.

„In iarna anului 2000, am primit acceptul clubului Universitatea de a pleca la Rapid Bucuresti. Cred ca este unul dintre cele mai importante evenimente din cariera mea de fotbalist, tinind cont ca am avut ocazia sa revin in Divizia A. Daca as fi ramas la Universitatea, as fi retrogradat in Divizia C", spune Tibi Balan.

El zice ca Bucurestiul i-a deschis foarte multe orizonturi in cariera de fotbalist. „Trebuie sa recunosc ca orice fotbalist isi doreste sa ajunga la o echipa din Bucuresti, fie ca e Dinamo, Rapid, Steaua sau – de ce nu? – chiar si Sportul.

Este o diferenta, incepind de la salariile si primele de joc, continuind cu infrastructura, conditiile de pregatire si, nu in ultimul rind, cu faptul ca esti permanent in centrul atentiei", spune Tibi Balan. El a debutat pe 9 februarie 2005 la echipa nationala, in meciul amical cu Slovacia, fiind de atunci, in mod constant, in lotul echipei nationale pregatite de selectionerul Victor Piturca.