Cazul jefuirii masinii postei va ramane in „istorie" ca un exemplu despre cum sa nu se faca ancheta in Romania

Octavian Floruta a fost „executat" mediatic si prezentat opiniei publice ca vinovat inaintea procesului

„Al Capone de Oradea" a fost trimis, apoi, in judecata pe baza unor „rationamente", printr-un rechizitoriu plin de greseli

Incet-incet, se contureaza un nou proces pe care Statul Roman il va pierde la CEDO

Un complice misterios

Extrem de grav este faptul ca, in baza declaratiilor sforaitoare ale anchetatorilor, presa locala, fara sa verifice respectivele afirmatii si asa-zisele probe ale acuzarii, l-au „executat" din punct de vedere mediatic pe Octavian Floruta, pe care l-au prezentat opiniei publice ca vinovat chiar inaintea procesului.

In urma unor investigatii amanuntite, reporterii nostri au descoperit, cu surprindere, ca procurorul care a intocmit rechizitoriul si comisarul Popa au facut declaratii gratuite, cu scopul de a-l incrimina din start pe Floruta, in ciuda faptului ca probele acuzarii sunt extrem de discutabile.

Pentru inceput, ne vom opri asupra unor aspecte controversate din Rechizitoriul dosarului nr. 378/P/2005, intocmit de procurorul Sebastian Valean impotriva lui Octavian Floruta si Bimbo Miklos, cercetati si trimisi in judecata pentru talharie.

Pe baza actelor premergatoare, politistii au stabilit ca, in seara zilei de 22 august 2005, cand o masina a Companiei Nationale Posta Romana a fost jefuita in apropierea Oficiului Postal nr. 9 din cartierul Rogerius de doi indivizi necunoscuti, acestia „au fost imbracati cu haine de culoare inchisa, impermeabile (geci de fas)", ca unul dintre ei este mai corpolent si purta o casca de motocicleta cu vizeta, greutate circa 100-110 kg, avand inaltimea de 1,80-1,85 m, iar celalalt „se afla intr-o vadita disproportie cu primul, avand o inaltime de 1,65-1,75 m si avea o gluga cu care si-a acoperit extremitatea cefalica pentru a-si ascunde fizionomia, avand o alura atletica".

In baza unor probe misterioase, pe care anchetatorii nu le-au precizat pana in ziua de azi, a fost arestat intai Octavian Floruta, in data de 1 septembrie, iar cateva zile mai tarziu a fost introdus in arest si Bimbo Miklos. Acesta a recunoscut ca el a comis jaful. Dar nu se putea stabili cine i-a fost complice.

Initial, el a declarat ca ar fi pas la cale si infaptuit talharia impreuna cu Floruta, pentru ca, ulterior, sa sustina ca a fost supus la presiuni si santaj de catre anchetatori si ca, de fapt, complicele sau a fost Nicolae Burdescu, care apare in dosar ca martor al acuzarii.

Din pacate, atat politistii, procurorul, cat si judecatorii par a avea „ochelari de cal" si refuza cu o indaratnicie greu de explicat sa ia in considerare si aceasta ipoteza.

Octavian Floruta, care are un alibi inatacabil si caruia i s-a refuzat, in mod inadmisibil, confruntarea cu martorii acuzarii, Nicolae Burdescu si Mircea Bere, niste indivizi cu un trecut dubios, in care au mai avut probleme penale, credibilitatea lor fiind extrem de indoielnica, este mentinut in stare de arest, in mod abuziv, de mai bine de patru luni.

Cat valoreaza „puterea de certitudine"

Astfel, la pagina 2 a documentului intocmit de procurorul Valean se consemneaza: „In data de 26.08.2005, un echipaj al Politiei Municipiului Oradea, la orele 15.00, efectuand patrularea pe strada Vasile Conta, in dreptul imobilului cu nr. 10, au depistat un autoturism acoperit cu o prelata impermeabila de culoare albastru inchis, sub care a fost identificat un autoturism marca BMW 318 de culoare visiniu metalizat, fara numere de inmatriculare, cu geamul etrier dreapta spate lipsa, avand in portbagaj un motor dezasamblat.

In acest sens a fost intocmit procesul verbal de cercetare la fata locului… In data de 26.08.2005, organele de politie judiciare au solicitat martorului Vidican Vlad sa examineze autoturismul identificat de politie, iar acesta, in prezenta a doi martori asistenti, a recunoscut autoturismul ca fiind cel care, in perioada 15-21.08.2005, in mod repetat, a stationat pe strada Aluminei".

Deci, dupa cum reiese clar din cele de mai sus, in 26 august 2005, masina era in custodia Politiei.

Cu toate acestea, „profesionistul" procuror Valean, care ar merita un premiu pentru sarguinta cu care s-a straduit sa-l infunde cu orice pret pe Octavian Floruta, nu sa afle adevarul, a consemnat, in acelasi Rechizitoriu, scris cu manuta lui, la pagina 7: „S-a mai stabilit cu putere de certitudine ca, in perioada dinaintea comiterii infractiunii de talharie, in data de 16.08.2005, inculpatul Floruta Octavian Adrian a condus autoturismul BMW 318, cu seria de identificare WBAAC11070AB02857, avand numere provizorii de Brasov, apoi, in data de 28.08.2005, a condus acelasi autoturism cu numarul de inmatriculare CJ-99-BMW, despre care s-a stabilit ca este un numar declarat furat, iar in cursul lunii august, cu numerele AB-03-ESV".

Deci, in 26 august 2005, BMW-ul era in curtea Politiei, iar in 28 august 2005, Octavian Floruta il conducea prin oras! Cum a reusit acest lucru, stabilit „cu putere de certitudine" de anchetatori, ne-ar putea explica doar procurorul Valean si politistii care au „fabricat" asa zisele probe.

Insa, pe baza unor astfel de „probe" ridicole, Floruta a fost trimis in judecata, in acelasi dosar si in baza aceluiasi rechizitoriu, si pentru „punerea in circulatie si conducerea fara permis a unui autoturism neinmatriculat si cu numar fals de inmatriculare".

Asta, in ciuda faptului ca nu exista nici o proba in acest sens, cu exceptia declaratiilor dubioase ale martorilor acuzarii.

Alt aspect interesant este acela ca barbatul a condus masina postei, cea jefuita in 15 august 2995, Teodor Vladica, nu a fost cercetat in mod serios, anchetatorii luand de buna declaratia acestuia, desi chiar Bimbo Miklos sustine ca jaful a fost pus la cale cu complicitatea acestuia, iar faptul ca - in ciuda masurilor de siguranta pe care era obligat sa le respecte - portierele erau deschise, iar sacul cu bani, in loc sa fie pastrat in compartimentul securizat al masinii, era pe scaunul din dreapta, langa el, ridica serioase semne de intrebare asupra bunei credinte a anchetatorilor.

Tratat de „fabricare" a unui „infractor periculos"

La finalul Rechizitoriului, se mentioneaza ca „temeiul arestarii a fost articolul 148, litera h, Cod de Procedura Penala".

Care articol stipuleaza clar ca „masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt indeplinite conditiile articolului 143 (daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, respectiv daca sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta), iar litera h, la care face trimitere procurorul Valean, prevede ca acesta putea fi arestat „doar daca inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica".

Demn de retinut este faptul ca urmarirea penala impotriva lui Floruta a inceput, conform aceluiasi rechizitoriu, in ziua de 1 septembrie 2005. In aceeasi zi, el a fost retinut, dar apararea nu a reusit sa afle inca in baza caror probe.

Iar despre faptul ca el ar fi reprezentat un pericol pentru ordinea publica, aceasta pretentie este de-a dreptul ridicola, in conditiile in care acesta era absolvent de Stiinte Juridice, nu avea antecedente penale si nu a opus rezistenta la arestare.

Bimbo Miklos a fost prins abia in 3 septembrie si a declarat cateva zile mai tarziu ca ar fi comis jaful impreuna cu Floruta.

Desi toti martorii propusi de acesta din urma (Romocea Pavel, Romocea Andreea, Simoca Diana, Muresan Remus, Bruder Gabriel, Bere Cristian Romeo, Bruder Carla, Dascal Viviana si Lazar Ramona) confirma faptul ca, in data si la ora comiterii jafului, 22 august 2005, in jurul orei 20.15 si pana seara tarziu, acesta s-a aflat la receptia Hotelului „Terra", din motive cunoscute doar de el, bravul procuror Valean consemneaza, in mod fals si scandalos, ca „declaratiile martorilor nu confirma aspectele pentru care au fost propusi".

Ca atare, si cererea de suplimentare a probatiunii formulata de Floruta a fost respinsa „motivat" de magistrat. O alta gafa de neiertat a procurorului Valean o reprezinta un pasaj din pagina 13 a Rechizitoriului, in care se spune: „Inculpatul Floruta Octavian nu poate fi declarat ca fiind cunoscut cu antecedente penale, insa trebuie tinut seama de faptul ca, in data de 11.03.2005, a fost arestat pentru comiterea infractiunilor prevazute de articolele 208-209, literele e si i (furtul unei masini - n.n.), fiind eliberat in 18.04.2005, cauza ce se afla la organele de urmarire penala.

Pentru a lamuri lucrurile, trebuie facute urmatoarele precizari: in 11 martie 2005, Octavian Floruta se afla la volanul unei masini pe care o cumparase cu acte in regula de la un ins pe care il cunoscuse intr-un bar din Oradea si care se oferise sa i-o vanda.

Un politist l-a oprit in trafic si verificand seria motorului masinii, a constatat ca aceasta fusese furata din fata casei unui cunoscut medic oradean.

Presupunand ca tanarul ar fi furat masina, o „Alfa Romeo", ar fi fost el chiar atat de prost sa o conduca ziua in amiaza mare chiar prin orasul din care fusese furata?! Dupa ce a petrecut cateva zile in arestul politiei, rastimp in care anchetatorii s-au convins ca acesta nu are nici un amestec in furtul masinii, a fost pus in libertate, autorul infractiunii nefiind inca retinut nici la aceasta data. Dar, cu o rea credinta antologica, procurorul Valean a consemnat cele de mai sus, doar pentru a arata ca Floruta a mai avut probleme cu politia.

„Executie" mediatica

Dar sa ne ocupam putin si de modul „profesionist" in care a reflectat presa locala jaful asupra masinii postei.

Iata ce consemna „Jurnalul de dimineata" in 6 septembrie 2005, sub titlul „Al Capone de Oradea", in urma declaratiilor facute de comandantul Politiei bihorene in conferinta de presa convocata special in acest scop: „…Desi initial politia nu a avut nici o pista de la care sa demareze cercetarile (ha-ha!), dupa ce sute de persoane au fost interogate si au fost verificate peste 150 de masini, in cele din urma, un politist aflat in concediu a reusit sa depisteze masina cu care talharii au fugit dupa ce au furat sacii cu bani… Ce doi si-au curatat urmele atat de bine, incat in masina si pe aceasta nu s-a gasit nici macar vreo amprenta sau un fir de par" - recunostea seful IJP Bihor, comisarul Liviu Popa… «Creierul» actiunii, cel care a pus totul la punct, este F.O.A. (Floruta Octavian Adrian - n.n.), fiul patronului unui hotel…

Chiar daca tatal sau i-a acordat alibiul perfect, sustinand ca, in seara comiterii jafului, fiul sau se afla impreuna cu el, anchetatorii au adunat suficiente probe care sa-l plaseze la locul faptei".

Poate ne spune si noua autorul materialului care erau acele probe ale anchetatorilor, care-l plasau pe Floruta la locul faptei, in conditiile in care existau cel putin 8 martori care sustineau ca la ora si data respectiva, el era la 6-7 km distanta.

Un alt ziarist a publicat, in aceeasi data, in cotidianul „Jurnal bihorean", un articol intitulat „Tradati de BMW-ul folosit la jaf", in care consemneaza ca „cea mai solida proba a ramas declaratia martorilor". «Au fost vazuti in timp ce fugeau cu sacul cu bani.

Un alt martor i-a surprins cu camera de luat vederi in timp ce filma intoarcerea din concediu»" - a declarat, fara sa clipeasca, comisarul Liviu Popa. Problema e ca presupusa caseta lipseste din dosar si, in ciuda insistentelor avocatilor apararii, nu a fost pana acum prezentata.

Drept pentru care, in numele aflarii adevarului, prin intermediul ziarului nostru, familia Floruta ii cere imperios comisarului Popa sa prezinte inregistrarea cu filmul in care se sustine ca a fost surprins Octavian Floruta, in caz contrar parintii acestuia fiind decisi sa-l acuze pe seful IJP Bihor de rea credinta, defaimare, declaratii mincinoase, facute cu scopul de a influenta ancheta si abuz in serviciu.

O alta gafa a sefului politiei bihorene, cea mai gogonata fiind etichetarea tanarului, inainte de a fi judecat, „Al Capone de Oradea" (unde e prezumtia de nevinovatie, dle Popa?! - n.n.), a fost fanfaronada cu care a prezentat ca un mare succes jalnica ancheta in cazul jafului masinii postei. „A fost o munca titanica.

O parte din ofiteri au lucrat zi si noapte. Au fost felicitati de chestorul Dan Fatuloiu, seful Politiei Romane, care a promis sa-i premieze pentru munca depusa" – a declarat comisarul Liviu Popa, in „Jurnal bihorean", la scurt timp dupa arestarea lui Floruta si Bimbo.

„Munca titanica" a politistilor a avut insa ca rezultat doar niste declaratii indoielnice si nici o proba directa impotriva lui „Al Capone". Suntem curiosi ce explicatii va da dl Popa daca acesta va fi gasit nevinovat de instanta.

Prezumtia de vinovatie

Demn de mentionat este si faptul ca, dupa arestarea tanarului, dna Floruta a solicitat sa-i fie restituite obiectele personale ale acestuia, respectiv doua telefoane mobile, hainele si permisul de conducere.

A primit doar hainele si unul dintre telefoane, celalalt, „ratacit" de politisti, fiindu-i inmanat cateva zile mai tarziu. Cat despre permis, acesta a fost facut „pierdut" de anchetatori, nefiind gasit pana la ora actuala.

Desi la ultimul termen de judecata avocatii apararii au ridiculizat pur si simplu acuzarea, aratand ca nu exista nici o proba directa impotriva lui Octavian Floruta, ca martorii acuzarii nu s-au prezentat pentru a fi audiati, ca tanarul avea un alibi de nezdruncinat si ca nu exista motive pentru ca acesta sa fie judecat in stare de arest, controversata judecatoare Cristina Totu a decis mentinerea acestuia in penitenciar. Desi decizia a fost luata inca de vineri, familia Floruta si avocatii apararii au aflat-o abia luni, 30 ianuarie.

Pana vineri, 3 februarie, ei au asteptat in zadar motivarea deciziei, pentru a o ataca in recurs. Insa, in mod curios, reporterul de la cotidianul „Jurnal bihorean" stia inca de vineri decizia judecatoarei Totu, care era consemnata in articolul publicat sambata, 28 ianuarie. Asta, da, transparenta a Justitiei!

Iar motivarea deciziei de a-l mentine in stare de arest pe Octavian Floruta este de-a dreptul ridicola.

Judecatoarea Totu o justifica „avand in vedere gravitatea infractiunii comise, exista probe certe ca lasarea acestora (inculpatilor - n.n.) in libertate ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publica (ha-ha!)" si ca „instanta considera ca o singura proba administrata pana in prezent nu este de natura a infirma, prin ea insasi, un intreg ansamblu de rationamente si concluzii ,,chiar intemeiate pe probe indirecte".

Deci, toate probele acuzarii consta in „rationamente si concluzii"! Iar pe baza acestor probe „solide", Floruta este tinut in stare de arest de mai bine de patru luni! Bravo, dna Totu! Ai auzit de prezumtia de nevinovatie?

Avocatii apararii considera ca, pe baza probelor „subtiri" ale acuzarii, Octavian Floruta nu poate fi condamnat si vor ataca cu recurs ridicola decizie a judecatoarei Totu. Vom reveni.