Opinia publica a fost oripilata de abominabila crima comisa la Arad la sfarsitul saptamanii trecute. Corpul neinsufletit al tinerei a fost adus in casa parinteasca duminica dupa- amiaza. Durerea familiei este aproape de nedescris in cuvinte. Cristina a lasat in urma ei parinti pe veci nemangaiati, o sora, bunici, rude si prieteni, precum si pe logodnicul sau.

Luni, in ziua inmormantarii, in Tebea a fost forfota mare. Zeci de masini ocupau strazile satului, circulatia desfasurandu-se anevoios. Sute de oameni, rude, prieteni, cunoscuti, vecini, colegi sau chiar si necunoscuti, se indreptau tacuti si indurerati spre casa de unde tanara disparuta avea sa plece pe ultimul ei drum.

Toata lumea vorbea despre terifianta crima care a pus capat unei vieti la o varsta atat de frageda. „Nu pot sa-l inteleg pe criminal. De unde atata cruzime in el? Ce i-o fi facut fata asta? Era un inger", spunea, printre lacrimi, un unchi al Cristinei.

„Trebuia sa fie nunta..."

Oamenii continuau sa soseasca valuri, valuri la casa unde a crescut Cristina. Nenumarate coroane erau agatate pe garduri. Toata lumea era cu ochii in lacrimi. Printre hohote de plans, Mariana Cristea, mama decedatei, ne spune: „ Am vorbit ultima oara cu ea joi. Vroia sa vina acasa pentru cateva zile. I-am spus sa mai stea la Arad, pana se mai potoleste cu ninsoarea.

Simteam parca ceva, nu stiu ce, dar nu era de bine. Si a venit. Dar a venit in sicriu!". „Puteai sa iei pe oricine, dar nu pe ea! Cu ce am gresit noi, Doamne, de ne-ai luat lumina ochilor nostri?", se intreba retoric o matusa de-a Cristinei. Apropiatii fetei erau cu inimile sfasiate de durere. Cu voci stinse, toti aminteau de Cristina.

Colegi de scoala si fosti profesori spuneau despre ea ca fusese o eleva eminenta. Dupa ce ajunsese studenta la o facultate de limbi straine din Arad, Cristina Cristea a continuat cu obtinerea calificativelor foarte bune la invatamant. „Luase numai note de 10, doar la un singur examen a primit un opt. A fost tare necajita.

Degeaba i-am spus sa nu se mai amareasca, vroia sa mearga la marire de nota. Avea bursa… Numai noi stim cum ne-am crescut fetele, din doua salarii amarate. Dumnezeu ii cheama la El pe cei mai buni", mai spunea mama fetei, rapusa de durere. Ni se pune un nod in gat cand o auzim suspinand pe bunica Cristinei: „A vrut sa se faca si ea ziarista.

Cine-l poate pedepsi pe criminal? Mai merita, oare, sa traiasca? Unul ca el nu e om!". Un unchi al fetei, venit de la ceva distanta de Tebea, murmura ca pentru sine: „ Trebuia sa ne vedem in vara, la nunta, sa o vad mireasa la altar, nu in sicriu".

De ce?

Printre cei mai afectati de moartea tinerei, daca se poate face un asemenea grad de comparatie la o asa tragedie, era logodnicul decedatei, Cristian Cristescu. „Nu stiu ce sa va spun. Nu am cuvinte. Nu pot sa il inteleg pe faptas. Ce i-o fi facut Cristina? Putea sa ia orice din casa, fara sa-i faca nimic.

De ce? De ce?", repeta intr-una tanarul indurerat de pierderea celei ce ar fi trebuit sa ii devina sotie. „Asa de bine se potriveau. Pana si numele parca le erau sortite ca ei sa fie impreuna: Cristina si Cristian. Acum el a ramas singur...", spune mama fetei. Sosesc trei preoti pentru a savarsi slujba de inmormantare.

Unul dintre ei, calugar la Manastirea Crisan, spunea, cu vocea gatuita de emotie: „Nu stiu ce pedeapsa poate primi cel ce ia viata unui semen de-al sau. Nu stiu care pedeapsa poate fi mai mare, cea umana sau cea divina. Dar Dumnezeu, in marea Lui bunatate, va sti ce va face". Rudele fetei trebuie sprijinite, pentru ca abia se mai tineau pe picioare.

Slujba de ingropaciune este, parca, mai trista ca oricand. Alaiul funebru porneste cu greu spre cimitirul unde fata isi va dormi somnul de veci. Clopotele bisericii anunta ca a mai plecat cineva dintre noi. De aceasta data o tanara abia trecuta de 20 de ani, ucisa cu bestialitate de o fiara cu chip de om.

„Ar fi trebuit sa fie rastignit in fata bisericii", „Nu mai merita sa traiasca nenorocitul", „Cum a putut sa scoata asa vorbe urate despre ea dupa ce a omorat-o?". Acestea sunt numai cateva vorbe ce razbateau din tristul alai. Linistea apasatoare mai este strabatuta, din cand in cand, de strigatele deznadajduite de durere si disperare ale celor prezenti.

Spre amurg sicriul cu corpul fetei este coborat in groapa rece. Nici lacrimile, nici implorarile catre divinitate nu mai pot sa o intoarca pe Cristina Adriana Cristea de pe drumul fara de intoarcere. Ne rasunau in urechi in continuare vorbele preotilor care au slujit la tristul eveniment: „Din tarana ne-am nascut, in tarana ne intoarcem".

Pamantul cade greu peste sicriu si il acopera incetul cu incetul. Coroanele nu incap toate pe mormant. Multi dintre apropiatii fetei nu mai au nici lacrimi ca sa o mai planga. Priviri pierdute se indreapta catre cer. Cristina a lasat in urma ei multa jale. Cunoscutii o vor purta vesnic in amintirea lor. Nimic nu este mai tragic pentru un parinte decat sa isi ingroape copilul.

Cu o moarte toti suntem datori, dar de pe urma acestei tragedii va ramane o intrebare ce cu greu isi va primi raspunsul: „ De ce a trebuit sa moara atat de tanara"?

Suspectul depus in arestul IPJ Arad

Principalul suspect in acest caz de crima este Dumitru Lungu, de 36 de ani, unul dintre zugravii care lucrau la renovarea apartamentului din Arad in care locuia Cristina cu logodnicul ei. Acesta si-a recunoscut fapta, spunand ca, initial, a sugrumat victima si mai apoi i-a aplicat mai multe lovituri de cutit.

Arma crimei nu a fost gasita inca, banuindu-se ca ar fi fost aruncata undeva pe drumul dintre Arad si Curtici. Lungu mai sustine ca ar fi avut o relatie amoroasa cu Cristina Cristea, lucru infirmat, insa, de toti cunoscutii victimei. De altfel agresorul nu a putut identifica nici un semn particular de pe corpul fetei. Se pare ca fapta fusese premeditata, Lungu urmarind jefuirea casei initial.

Pentru fapta comisa, Dumitru Lungu risca sa primeasca pedeapsa cu inchisoarea pe viata. El este depus in arestul politiei aradene.

„Numai noi stim cum ne-am crescut fetele, din doua salarii amarate. Dumnezeu ii cheama la El pe cei mai buni" (Mariana Cristea - mama victimei)