Numele lui este Biro Istvan, are 19 ani si este student la Universitatea "Petru Maior" sectia Management din Targu Mures. Cand avea doar doi ani jumate fiind in atelierul de tamplarie al tatalui sau intr-un moment de neatentie, circula i-a taiat antebratul stang.
De atunci, pana in 2003 nimeni nu le-a spus parintilor ca acest adolescent ar fi avut dreptul la o indemnizatie de invaliditate, asa ca doar in anul 2004 Comisia de stabilire a handicapului i-a acordat gradul II, pentru ca anul trecut sa fie anuntat ca aceeasi comisie a decis ca tanatul nu mai prezinta nici un fel de
dizabilitate. Tanarul frumos, inteligent si sensibil nu se plange, nu cere nimic: "Nu sunt timid, doar ca nu-mi place sa vorbesc prea mult!" Dar faptele vorbesc pentru el. A, nu aveti de unde sa-l cunoasteti, pentru ca este mult prea tanar, mult prea modest, mult prea talentat, mult prea ocolit de bani si mult prea necajit.
Face parte din acea categorie de tineri care lupta cu toate puterile lor pentru a putea demonstra unei societati injuste si inguste ca mentalitate ca dizabilitatile fizice nu inseamna o lipsa totala a abilitatilor.
Ca atunci cand vrei sa faci sport de performanta nu te poate impiedica nimic, nici macar lipsa echipamentului, nici nepasarea celor din jur, nici macar comisia medicala care iti retrage gradul de invaliditate in care esti incadrat.
Ca atunci cand esti tanar si sti ce vrei, poti realiza totul, impotriva prejudecatilor celor care te considera "altfel."
Miercurea Nirajului
ne da campionii
Biro Istvan vrea sa participe la Paraolimpiada de la Beijing China in 2008, ca reprezentant al echipei Romaniei la biciclism. Acum se antreneaza acasa la el, in Miercurea Nirajului, cu Novak Eduard din aceeasi localitate, care, acum doi ani, la Paraolimpiada de la Atena a ocupat locul III la acest sport.
Rezultatul obtinut de antrenor il motiveaza atat de mult pe Istvan incat nici frigul cumplit de afara nu il impiedica sa se antreneze zilnic peste doua ore pe bicicleta personala ridicata pe un suport special care permite antrenamentul in interior.
Alearga cate o ora de doua ori pe saptamana, isi cumpara singur vitaminele si suplimentii nutritivi de care are nevoie, face toate celelalte antrenamente necesare ciclismului.
Incepand din acest an are obligatia de a participa la o serie de concursuri internationale cu caracter eliminator pentru a se putea califica la paraolimpiada. Primele competitii vor fi in Austria, Elvetia si Germania, unde doreste cu ardoare sa se califice in primii 15 pentru a avea un punctaj cat mai bun.
Antrenamentele cu bicicleta de concurs, care este proprietatea clubului "Intersporting", le va face doar cu putin timp inaintea concursurilor. Antrenorul sau a reusit comandarea unor costume pentru ciclism profesionist direct din Italia. Celelalte componente ale echipamentului, pantofii speciali, casti, cotiere, genunchiere sunt doar un vis frumos.
La o bicicleta personala de concurs nici nu indrazneste sa viseze.
La nume noi, oameni noi
Parafraza isi gaseste aici locul perfect. In afara de increderea care se investeste intr-un sportiv, mai trebuie sa existe si o investitie de ordin financiar. A intrat deja in banalitate goana sponsorilor dupa cineva care a obtinut un rezultat bun intr-o ramura sportiva.
Ar fi cazul ca lumea sa redevina spontana si cineva sa demonstreze ca poate investi si inainte de competitii, neconditionat. Se ofera cineva?
Despre persoanele cu dizabilitati se vorbeste putin, sau de preferinta deloc. Asta pentru ca subiectul este unul foarte delicat, iar oamenii afectati de diferite boli neiertaoare, prefera de cele mai multe ori sa isi petreaca viata intr-un anonimat absolut.
Dar cifrele in sine, statistica bruta, arata ca anonimatul este daunator. La nivel de judet, peste 12.000 de persoane sunt afectate de diferite forme de handicap.
"Sunt presedintele Asociatiei persoanelor cu dizabilitati locomotorii din judetul Mures, asociatie care numara peste 2.000 de membrii. Aproape ca nu exista localitate in judet in care sa nu locuiasca un numar oarecare de persoane lovite intr-un fel sau altul de dizabilitati.
Pot sa va spun in cifre exacte ca in Targu Mures sunt 488 de locuitori cu dizabilitati locomotorii, in Sovata 46, iar in Reghin 140. Problemele de care ne lovim sunt cele de perceptie a handicapului nostru, cat si de neputinta ori nepasarea oficialitatilor, atunci cand e vorba de puterea noastra de a ne rezolva problemele.
Dar printre noi sunt si din aceia care indraznesc sa viseze ca pot face mai multe decat le permite statutul de persoana cu dizabilitati",
Jancso Istvan
