Mama peste noapte

In noapte zilei de 16 martie, la ora 3,30, se interneaza la Sectia Obstetrica-Ginecologie, a Spitalului Municipal Lugoj, tanara B. R., de 15 ani, eleva in clasa a VIII-a, cu sarcina la termen (40 de saptamani). O sarcina cu probleme, pentru ca fatul era pozitionat diferit, din care cauza se impunea o nastere de urgenta prin cezariana.

Fara nici o urmarire medicala din partea medicului de familie si a unui ginecolog, fara analize, era o sarcina tinuta ascunsa, neluata in evidenta. Cu toate acestea, se naste un fat normal, sanatos (o fetita), de 3400 grame, stare generala buna. Mama este iarasi in stare buna, desi la varsta aceasta organismul unei fete nu este intr-un stadiu de maturitate care sa evite aparitia complicatiilor.

Prezenta in (regim de) urgenta a unor asemenea cazuri , cind personalul medical este total lipsit de datele clinice necesare pentru diagnostic si tratament implica multe probleme si situatii neprevazute. Din cauza faptului ca lipsesc datele minime necesare, acestea se pot solda cu complicatii care pot pune in pericol viata mamei si a fatului.

Medicul, mereu la datorie

Fiind un caz iesit din comun, medicul de garda (dr. Ioan Petrescu) a convocat colectivul medical, iar rezolvarea s-a produs in timp optim, cu o evolutie favorabila a mamei si a fatului.

Cu toate ca, asa cum spuneam, aceasta nastere n-a fost una usoara, obisnuita, in primul rand datorita varstei fragede a mamei, a lipsei datelor elementare legate de evolutia sarcinei, dar si a situatiei inedite in care a fost pus medicul Ioan Petrescu.

In urma analizelor urgente, s-a constatat ca mama are o grupa sanguina mai rara, iar in spital se gasea acest sange pentru transfuzie, dar in cantitate insuficienta. (O cezariana nu se poate incepe daca in sala de operatie nu sunt create conditii pentru situatii de urgenta, si mai cu seama sange de rezerva, din grupa sanguina a pacientului).

Trecand, acum, peste dificultatea deosebita a cazului prezentat, sa revenim, in ordine, la responsabilitatile lui.

Cine poarta raspunderea?

Suntem de parere ca prima mare responsabilitate a unei sarcini neprevazute este a familiei, mai cu seama a mamei. Nu este posibil ca intre mama si fiica sa nu existe aceasta minima comunicare si afectiune, astfel incat fata sa nu ii marturiseasca mamai problemele ei.

Or, in cazul fetei de 15 ani, care a nascut de curand, atat mama cat si fata sustineau ca n-au cunostinta de sarcina! Apoi este responsabilitatea care revine scolii: nici dirigintele, nici profesorii, nici colegii fetei nu s-au sesizat de sarcina fetei (este absurd sa se spuna ca n-au sesizat-o), ca ea sa poata fi trimisa la medici si sa fie luata in evidenta de organele/institutiile medicale.

Exista apoi raspunderea medicului de familie pentru care pacientii arondati trebuie sa fie cam ca o « turma » a unei parohii: Preotul se intereseaza de sanatatea morala, spirituala a enoriasilor, iar medicul de familie vegheaza la sanatatea lor fizica. Realitate valabila si in cazul de fata (este vorba, dupa cate am aflat, despre cabinetul medical de pe strada Cernei).

Tragem nadejde ca aceste foruri vor lua aminte pentru viitor, cu toate ca noi le-am vizat in general, nu in mod concret. Dar ne asteptam, cum se intampla uneori, si la reactia romanului de a-i sari in cap celui care-i arata o greseala, punand degetul pe rana.

Concluzionand, insistam asupra acestor cazuri inedite, neprevazute, de extrema urgenta, care, daca nu sunt cunoscute de familie, nu sunt prinse in evidenta organelor medicale, se pot termina tragic, atat pentru mama, cat si pentru copil.

Si ne intrebam: e posibil sa se mai intample asa ceva intr-o tara civilizata (in prag de a intra in Uniunea Europeana), la inceput de secol XXI ?? In multe din asemenea cazuri, medicii sunt desconsiderati, defaimati, calomniati prin presa, fara motive intemeiate. De multe ori, in urma sesizarilor pripite ale unor familii care sufera din cauza urmarilor propriilor neglijente si nepasari.

Multe mame tinere fumeaza in timpul sarcinii, consuma bauturi alcoolice, sau se drogheaza, iar apoi asteapta sa aiba un copil sanatos si o nastere normala. In alte cazuri copilul e mai mult sau mai putin dorit, fiindca apare in mod neprevazut, din parinti neinstare sa-si asume responsabilitatile de rigoare.

(In cazul fetei din clasa a VIII-a, fetita va fi preluata de un asistent maternal, pentru ca ea sa-si poata termina scoala. Baiatul de 19 ani, care este tatal copilului, nu vrea sa-si asume nici o raspundere, desi, din punct de vedere legal, poate fi obligat s-o faca !)

Medicul, soldat al vietii

Si in cazul de fata se poate remarca intreaga diligenta a medicului care a preluat cazul, care a depus un efort iesit din comun spre a rezolva o situatie aproape disperata.

Si atunci, nu este strigator la cer sa aruncam cu noroi in oameni cu halate albe, care isi petrec cea mai mare parte a vietii in spital, la dispozitia bolnavilor, in slujba vietii? Un medic ginecolog (care face, inerent si chirurgie ginecologica) pe langa serviciul zilnic face cate 8 - 10 garzi pe luna, in plus raspunde la chemarea colegilor oridecateori este solicitat sa ajute intr-un caz

deosebit; este chemat de pacientele cunoscute si urmarite in timp in legatura cu evolutia sarcinii sa asiste la nastere. Si atunci se trezesc tot soiul de inculti si neaveniti sa judece profesionalismul sau daruirea unor oameni (care, la o adica, au si ei – la rigoare – dreptul la un minim coeficient de eroare !).

Dar in cele mai multe cazuri isi fac datoria cu toata daruirea unei vieti dedicate acestei profesii care este in primul rand o vocatie. Mai este, dupa aceea, problema retributiei. Un ginecolog-chirurg este platit cu cca 10 milioane de lei vechi, la care se adauga inca 10 pentru garzi.

Pe cand un medic de familie este retribuit dupa numarul de «abonati» arondati (spre comparatie, la cca 2500 de bolnavi poate avea un salariu al carui cuantum ajunge si la 40 de milioane).

Si sa nu uitam prestigiul pe care l-a avut candva aceasta institutie de sanatate care este Spitalului Municipal Lugoj, spital care era la infiintare, in 1919, cel mai mare din Banat, cu o capacitate de 1300 de paturi.

La ora actuala, desi se confrunta cu o seama de probleme, reducerea drastica a paturilor si a personalului, desfiintare de sectii, isi pastreaza nealterata o mare parte din prestigiul de odinioara si nu este cazul sa gandim despre spitale si medici numai in termeni negativi.

La urma urmei, avem nevoie de ele (de ei) si, la fel ca sotul/ sotia, sunt «un rau necesar»… Cazul relatat mai sus este pe deplin edificator in toate privintele si, probabil, va fi urmat de relatarea altora, mai speciale - unele de-a dreptul disperate – cand interventia medicului nu este doar benefica si necesara, ci efectiv salutara.