In conditiile in care taranii, asociatiile familiale si anumite categorii de societati comerciale sunt complet neglijate de oferta actuala a bancilor (pe de o parte din cauza infrastructurii bancare inexistente in mediul rural, pe de alta parte pentru ca bancherii nu au incredere in tarani si in capacitatea lor de rambursare), recent, si-a extins oferta financiara spre piata bistriteana CAPA

Finance (Fundatia pentru Credit, Asistenta si Pregatire pentru Afaceri). Oferta lor financiara pare rezonabila, insa are si unele neajunsuri. Mai interesant este ce se afla in spatele acestui organism de microfinantare cu un portofoliu de microcredite, in Romania, de circa 13 milioane de dolari.

CAPA, institutie de creditare care functioneaza in Romania din 1996, finantata de Fondul Romano-American pentru Investitii, Agentia de Dezvoltare Internationala a Canadei si World Vision International, a fost infiintata cu scopul de a sprijini dezvoltarea economica si a mediului de afaceri din Romania cu ajutorul asistentei tehnice MEDA (Mennonite Economic Development Associates).

Microcreditare mondiala prin vizite la domiciliu

Compania are aproximativ cinci birouri in mediul urban si 12 in mediul rural si intentiona, la sfarsitul anului trecut, sa-si dubleze numarul de birouri si, mai ales, volumul portofoliului de credite.

Nu are inca un birou la Bistrita, cele mai apropiate puncte fiind cele de la Cluj si Baia Mare, iar pentru a accesa oferta CAPA, bistritenii obtin informatii de la un angajat al fundatiei care face vizite la domiciliu. Societatea nebancara ofera credite cuprinse intre 2500 si 20.000 USD si se lauda cu rapiditate la acordare, birocratie redusa si dobanzi avantajoase.

Prin reclama pe care si-o fac, cei de la CAPA se adreseza asociatiilor “familiare” (speram ca si celor mai putin familiare), firmelor si persoanelor fizice din Bistrita, Nasaud si Beclean, asa ca am incercat sa aflam cat de avantajoase sunt aceste credite.

Trebuie spus la bun inceput ca in spatele acestei societati nebancare sta Fondul Romano-American pentru Investitii (FRAI) care a pus umarul si la dezvoltarea afacerilor celui dintai marmurar al tarii, Adriean Videanu.

FRAI este o corporatie americana a carei misiune declarata este “sa promoveze libera initiativa si spiritul antreprenorial in Romania prin investitii si imprumuturi destinate intreprinderilor mici si mijlocii”.

Fondul a fost infiintat de Presedintele si de Congresul Statelor Unite ale Americii in 1994 si a fost capitalizat cu peste 60 de milioane USD, alocati de Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala.

Rai fiscal pentru americani

Din anul 1995, printr-o Ordonanta de Guvern, FRAI, sucursalele, reprezentantele si birourile acestuia beneficiaza, pe durata existentei sale si in conformitate cu actul de constituire, de scutire de la plata impozitelor si taxelor instituite de legislatia fiscala romana”.

Totodata, in baza aceluiasi act normativ, “personalul permanent de cetatenie SUA, rezident in Romania, angajat al persoanei juridice prevazute la art.

1 (FRAI, n.r.), beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe salarii, a contributiei pentru asigurari sociale si a celei la Fondul pentru plata ajutorului de somaj, de la plata altor contributii legate de activitatea salarizata, precum si de scutire de la plata obligatiilor fiscale aferente bunurilor de uz personal de orice natura, aduse in Romania”.

Motivatia sprijinului acordat americanilor de catre Guvernul condus atunci de Nicolae Vacaroiu rezida in “caracterul nonprofit” al FRAI, “persoana juridica americana de drept privat”, tinand seama de faptul ca aceasta persoana juridica sprijina sectorul privat din Romania prin alocarea unui fond de 50 de milioane dolari acordat Romaniei de catre Guvernul SUA, in baza

acordului financiar incheiat de Agentia pentru Dezvoltare Internationala a SUA cu “Fondul Romano-American de Investitii”. Insa, dupa cum a relatat pe larg anul trecut presa regionala, lucrurile nu par sa stea chiar asa, cel putin in privinta caraterului nonprofit al fondului.

Si asta pentru ca, de la aparitia pe piata romaneasca, FRAI a creditat mai multe societati romanesti, printre care si Titan Mar, devenind actionar la societatile creditoare. De asemenea, la momentul potrivit, FRAI si-a si vandut actiunile. In 2003 si-a vandut pachetul de actiuni detinut la Reiffeisen Bank in favoarea Raiffeisen Zentralbank Oesterreich.

In acelasi timp, fondul era actionar si la alte societati romanesti - Policolor, Rolast si Marmosim. Este, asadar, destul de greu de crezut ca aceste operatiuni au fost facute fara vreun profit. Insa paradoxul este altul.

In ciuda caracterului non-profit declarat, Fondul beneficiaza, in baza unui alt act normativ, de dreptul de a dobandi si instraina participari la capitalul social al unor societati romanesti si acordarea de imprumuturi in lei si in valuta, din fonduri proprii, unor persoane fizice si juridice romane.

In opinia “legiuitorului” Vacaroiu, caracterul non-profit este dat de obligatia ca “profiturile obtinute din activitatile filialei” sa fie reinvestite in Rom\nia. Cel putin asa se in-telege din corpul actului normativ.

Exista, evident, o contradictie flagranta intre cele doua acte normative (HG 270/1995 privind aprobarea prealabila, in vederea recunoasterii filialei din Romania a Corporatiei ROMANIAN-AMERICAN ENTERPRISE FUND (FRAI) si Ordonanta 28/1995 privind acordarea facilitatilor fiscale pentru functionarea “Fondului Romano - American de Investitii”.

Si asta pentru ca, in timp ce primul normativ ii acorda dreptul de a avea profit prin dobandirea si mai apoi instrainarea participarii la capital unor societati romanesti, al doilea ii acorda mai toate beneficiile fiscale posibile, in baza caracterului “non-profit”.

Ne crediteaza datornicii

Din investigatiile facute anul trecut, reiesea ca Fundatia CAPA din Cluj, care oferea credite, este de fapt un punct de lucru al societatii mama inregistrata in Bucuresti si care se afla in executare silita pentru datoriile cumulate la bugetul de stat, cifrate la peste sase miliarde de lei.

Pentru a-si continua activitatea, s-a recurs la o schema clasica& Fundatia CAPA a devenit actionar majoritar la o societate pe actiuni, infiintata recent si cu acelasi domeniu de activitate& CAPA Finance Institutie Financiara Nebancara SA, adica chiar cei care ii oferteaza acum pe bistriteni.

Inregistrata in 11 februarie 2004 la Registrul Comertului (J12/464/2004), cum-necum, institutia nebancara a ajuns in aceeasi situatie ca si fundatia ruda, regasindu-se la sfarsitul lui martie pe aceeasi lista a datornicilor de pe site-ul Ministerului Finantelor.

Pentru ca nu s-a deranjat sa-si plateasca datoriile la bugetele romanesti (in spiritul americanilor care le stau in spate), noua “CAPA” avea la data mentionata obligatii catre bugetul de stat (constituite in perioada precedenta in care s-au inregistrat obligatii restante) de 111.237 RON, obligatii totale restante la bugetul de stat de 57.519 RON, din care TVA in cuantum de 49.856 RON,

impozit pe venit din salarii de 6.094, alte impozite si taxe - 1.569 RON. Toate aceste obligatii restante au provocat o reactie naturala, Finantele declansand procedura de executare silita.

Din nefericire, institutia nu sta mai bine nici la capitolul “obligatii catre bugetul asigurarilor sociale de stat, constituite in perioada precedenta in care s-au inregistrat obligatii restante” unde figureaza cu o datorie de 226.875 RON, nici in ce priveste obligatiile restante la bugetul asigurarilor sociale de stat in perioada aferenta, care se cifreaza in total la 26.409 RON.

Scenariul se repeta in ce priveste obligatiile restante la bugetul asigurarilor pentru somaj. Nu este exclus ca situatia precara a societatii sa fie unul dintre motivele care au determinat impunerea garantiilor (inclusiv a celor imobiliare) solicitate creditorilor.

In acelasi timp, garantiile executate de societate pentru rau-platnici intra in patrimoniul CAPA si pot fi, astfel, evaluate de autoritati in vederea recuperarii datoriilor. Garantiile oferite de client sunt ipoteca si gajul, a caror valoare trebuie sa acopere pentru bunuri imobile 125% din valoarea imprumutului, iar pentru bunuri mobile valoarea se ridica la 150%.

Astfel, daca o intreprindere solicita un credit in valoare de 10.000 de dolari, valoarea bunului oferit drept garantie va trebui sa fie de 15.000 de dolari.

Altfel spus, schema de operare prezentata mai sus nu este deloc straina societatilor care pagubesc bugetul de stat - aflate in stadiul de executare silita. Acestea infiinteaza o societate pe actiuni (cu acelasi domeniu de activitate) la care devin actionari majoritari. Isi pastreaza astfel sursa de profit, atragand in noua societate si capital privat strain.