Bordelurile muresene in vizorul "luptei de clasa"

de Nicolae Balint     Ziarul de Mures
Luni, 29 mai 2006, 0:00


Gheorghe Opris
(Foto: )

Are 95 de ani, dar nu arata. La fel de sprinten la minte si la trup ca un "tanar" de 60 de ani, Gheorghe Opris este o istorie vie a orasului. A fost coleg de scoala cu artistul emerit George Calboreanu, cel care a facut un rol de referinta in "Apus de Soare", cu sculptorul Ion Vlasiu cu care a legat o stransa prietenie.



A fost si functionar in Primaria orasului Targu Mures pe timpul primarului Dandea…Ar putea sa povesteasca ore in sir si sa te surprinda mereu cu fapte si oameni pe care noi, cei ce apartinem altor generatii, i-am cunoscut doar din carti, din ziare sau din filme documentare.



O poveste interesanta ne-a spus si despre bordelurile muresene, pe care in anii '50, viceprimar fiind, a primit dispozitie de la partid sa le desfiinteze.



Scoala de arta din Palatul Culturii



Prin anii '25-'26, Gheorghe Opris era un tanar elev care urma o scoala de meserii. Atunci l-a cunoscut pe George Calboreanu care, gratie unui doctor inimos - actor in timpul sau liber - desfasura cursuri gratuite in Palatul Culturii cu tinerii mureseni amatori de teatru. Dintre ei se detasa tanarul Calboreanu care insa din pacate nu prea era luat in serios de colegi.



Ba mai era si sicanat pe deasupra. Poate si datorita fizicului sau, "implinit" in mod prematur in raport cu cel colegilor de aceeasi varsta. Cu toate acestea, baiatul profesorului Calboreanu - director de scoala in Targu Mures - persevera. O facea cu tenacitate si incredere in steaua sa.



"In '40, la cedarea Ardealului, ne-a relatat Gheorghe Opris, familia Calboreanu s-a refugiat in vechiul Regat al Romaniei. Nu s-au mai intors niciodata in aceste locuri. Nici chiar cand timpurile s-au schimbat si ar fi putut sa o faca. Cu siguranta ca nu erau de pe aici si probabil ca nu ii lega nimic de aceste locuri. De atunci nu l-am mai vazut in carne si oase pe George Calboreanu.



Doar pe pelicula. Devenise intr-adevar actor si nu unul oarecare. Se tinuse domnule de cuvant si ajunsese cineva! Stefan cel Mare, rolul sau din "Apus de Soare" a fost unul de referinta". "Coleg am fost si cu Vlasiu, ne-a mai spus Opris. Era un om foarte serios. Tot ceea ce facea, facea temeinic.



Am legat o prietenie stransa inca de atunci si care n-a incetat nici dupa ce a ajuns un mare artist. Ma vizita deseori acasa la Sangeorgiu de Mures. De multe ori cand pleca la Deda, locul unde lucra el de preferinta, trecea pe la mine pe acasa. Mai stateam de vorba, il mai aprovizionam cu legume, cu zarzavaturi…la noi se gaseau intotdeauna de toate.



Era un om bun la suflet… uneori poate cam insingurat si care trecea destul de repede de la o stare la alta. Eu cred ca din pacate, Vlasiu si-a risipit din talentul cu care l-a daruit Dumnezeu in momentul in care s-a apucat si de pictura…"



Subordonatul lui Dandea



Incepand din 1930 a lucrat in Primaria Targu Mures. Era electrician, iar la vremea aceea, toti angajatii Primariei erau considerati functionari. "Pe Emil Dandea, a declarat Gheorghe Opris, l-am intalnit de putine ori. Strict probleme de serviciu si pe care de regula le rezolva prin seful de compartiment, inginerul Cioran.



In treacat fie spus, inginerul Cioran, care era si seful meu, era ruda cu marele filosof de mai tarziu, Emil Cioran. A plecat si el in '40 si nu s-a mai intors prin aceste locuri. N-am mai aflat nimic despre inginerul Cioran dupa aceea. Cat despre Dandea ce sa va spun? Imi facea impresia unui om corect, dar foarte rigid. Poate e numai o parere.



Oricum, eu din pozitia mea nu l-am cunoscut foarte bine… Din acele vremuri mai pastrez o legitimatie cu semnatura lui Dandea". In 1939 a plecat din Primarie. Razboiul era doar o chestiune de timp, iar Gheorghe Opris a fost mobilizat cu regimentul sau de infanterie, pe granita de vest a tarii.



"Cedarea partii de nord-vest a Ardealului, m-a prins pe granita, la Mediesul Aurit, ne-a spus Opris. Toti soldatii ardeleni am trait atunci o mare drama. Pe masura ce armata romana - si cu ea si regimentul meu - se retragea din teritoriul cedat, conform prevederilor de la Viena, armata maghiara inainta.



Pe drum, cei care erau din zona cedata si doreau sa ramana in respectivul teritoriu, erau demobilizati din armata romana, si li se intocmeau acte de lasare la vatra. Printre ei si eu…Nu stiam ce ne va astepta. Oricum eu nu puteam sa-mi las familia, pentru ca nu aveam pe nimeni nicaieri in alta parte.



Si dupa aceea, mi-am pus de multe ori problema, oare ce altceva as fi putut sa fac, de vreme ce altii hotarasera in numele nostru sa cedam fara niciun foc de arma?".



Disponibilizat pe criteriu etnic



Proaspat demobilizat din armata romana, Gheorghe Opris, s-a reintors la Primaria din Targu Mures, vechiul sau loc de munca. S-a trezit disponibilizat si aici. A mai lucrat doar o luna si jumatate. Intre timp devenise un indezirabil etnic si ca el toti romanii din Primarie. "Am mai apucat, ne-a spus el, sa-l primim pe 16 septembrie 1940, pe regentul Horthy la Targu Mures.



Ca salariat al Primariei, am contribuit si eu la instalarea tribunei oficiale de unde acesta a privit defilarea trupelor si apoi le-a vorbit muresenilor… adica unei parti dintre mureseni. Apoi, in dimineata zilei de 3 octombrie 1940, am fost adunati intr-o sala a Primariei un lot de circa treizeci de oameni.



Ni s-a spus in limba maghiara ca am fost disponibilizati, dar fara a ni se comunica motivul. Am protestat timid, prin vorbe, dar nu ni s-a mai dat nicio lamurire in plus. N-am fost nici primul si nici ultimul lot. Dupa noi au mai urmat si altii. Mai tragic a fost pentru cei care aveau locuinte de la Primarie. Lor li s-a spus ca trebuie sa elibereze respectivele spatii in 48 de ore.



Pentru ceilalti dintre noi a fost ceva mai simplu. Am predat ceea ce am avut in primire in aceeasi zi. Am primit o hartie de la administratie in limba maghiara - o pastrez si azi - si am plecat. Incepuse "curatenia" de toamna… pe criteriu etnic. Pana la sfarsitul lui octombrie, "curatenia" era gata".



Cand "lupta de clasa" se ascute



Toata viata, Gheorghe Opris, a fost un om de stanga, un socialist cum ii place sa se autodefineasca.



A fost un simpatizant al lui Constantin Titel Petrescu, iar in 1948, cand a avut loc fuziunea PSDR cu Partidul Comunist, fuziune din care s-a nascut Partidul Muncitoresc Roman - de fapt aceeasi Marie (comunista) cu alta palarie (una muncitoreasca) - Gheorghe Opris chiar a crezut cu sinceritate ca o coabitare cu comunistii este posibila. Cand s-a convins de tristul adevar era prea tarziu.



Oricum nu putea face nimic. Fusese reprimit in serviciu la Primarie, se nascusera copii… ar fi avut foarte mult de pierdut daca ar fi avut o atitudine de fronda. "Am acceptat. Nu eram un rezistent, a declarat Gheorghe Opris. In 1949, am fost numit viceprimar al orasului Targu Mures. Daca n-am reusit sa fac bine oamenilor, am cautat insa sa nu le fac rau.



A fost unul dintre principiile mele de viata. Nu cred ca s-a putut plange cineva de mine. Chiar daca uneori a trebuit sa fac si lucruri mai putin placute. Pentru mine s-au pentru cei din jur". Uneori a primit si sarcini ingrate, dar n-a avut ce face. Trebuia sa le rezolve. Asa a trebuit sa procedez in 1950.



"Am primit atunci sarcina de la partid, ne-a mai spus Gheorghe Opris, sa desfiintez bordelurile din Targu Mures, iar pe "fetite" sa le incadrez in munca. Erau doua bordeluri in oras. Ma refer la cele oficiale. Unul pe strada Stelelor si unul pe Morilor.



Le-am adunat pe fete in salon si le-am explicat ca timpurile s-au schimbat, ca acum vor avea cu toate un loc de munca, cinstit, ca nu mai trebuie sa se lase exploatate… Sa nu va spun ce poveste a fost… Multe dintre ele nu vroiau sa se lase de meserie, iar la fabricile unde le-am repartizat nu vroiau sa le primeasca, ca vezi Doamne, le strica "atmosfera"… La Fabrica de conserve a fost chiar o greva a femeilor care nu le primeau in fabrica pe noile angajate cu trecut atat de tulbure. A trebuit sa merg acolo, sa duc munca de lamurire si cu grevistele... Pana la urma le-am convins sI le-au primit. Peste un an de zile cand am mers la o sedinta de partid la Fabrica de conserve, o tanara din prezidiu, pe care eu nu o cunosteam, m-a oprit dupa sedinta si mi-a multumit.



Reusise, spunea ea. Trecutul ramasese in urma. Devenise acum fruntasa in munca… O altfel de munca, bineinteles".






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.















.*.


206 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by