In vara anului 1994, calugaritele carmelite plecate in lume pentru gasirea locului perfect de rugaciune, au ajuns pe valea paraului Gudea, in comuna Stanceni. Platoul, prin mijlocul caruia curgea un paraias, marginit de culmi incarcate de brazi uriasi, le-a facut sa se opreasca din cautare, pentru ca un loc mai frumos era imposibil de gasit.
Intr-adevar, locul ales pentru ridicarea Schitului Sfanta Cruce si a bisericutei cu Hramul Schimbarea la Fata, s-a dovedit a fi unul binecuvantat. La inceput, preotii locului le-au privit cu reticenta pe maicutele carmelite, crezand ca acestea le vor lua enoriasii.
In timp insa, toata lumea s-a convins ca locul este doar unul de rugaciune, portile fiind deschise tuturor, indiferent de confesiune. Maica Stareta Eliana ne spune ca intr-un loc unde principalul scop este rugaciunea, nu se poate pune problema limitarilor. "La noi in manastire suntem trei maicute carmelite si un preot greco-catolic din Oradea.
Pentru ca toti, catolici si ortodocsi, suntem crestini, ne rugam impreuna. Bisericuta pe care am inaltat-o cu multa dragoste are un iconostas, cum au toate bisericile ortodoxe, iar icoanele care il impodobesc, le-am pictat noi maicutele.
Pentru peretii bisericutei insa, am apelat la specialisti, care intr-un stil pur bizantin, drag noua, au pictat scene biblice, cu sfinti si arhangheli proveniti din amandoua riturile crestine. Inclusiv scena biblica a inaltarii la cer este reprezentata si cu nor si cu o scara", ne spune intr-o limba romaneasca frumoasa, presarata cu accente frantuzesti, Maica Stareta Eliana.
Singuratate si comunitate
Viata acestor trei calugarite este impartita intre slujbe, rugaciune si meditatie. Pentru ca fiecare aspect necesita o atmosfera aparte, cele 24 de ore ale zilei au fost impartite in doua: viata in singuratate si in comunitate. Asta inseamna ca indatoririle vietii monahale, lucrul in incinta schitului, bucataritul, cititul in biblioteca, se fac in comun.
Pentru singuratate, atunci cand fiecare e fata in fata cu divinitatea, exista camerele. O maicuta, o camera. "In aceste spatii intime, in afara de maicuta care locuieste acolo, nu are voie sa patrunda, nimeni, niciodata, indiferent de motive. Doar eu si doar cu acceptul maicutei locatare.
Se pastreaza astfel un echilibru permanent intre cele doua dimensiuni ale vietii noastre", am aflat de la Maica Stareta, Eliana.
Pentru cei care vin dinafara, portile schitului sunt in permanenta deschise, pentru ca asa trebuie sa fie o casa a Domnului: primitoare pentru fiecare, oricand. Dar aceste precepte au facut ca la Schit, sa apara si hotii, deghizati in credinciosi.
Acestia au profitat de activitatea maicutelor si cand au fost siguri ca nu risca sa fie prinsi, au furat potirul cu "Trupul lui Hristos" de pe piedestalul lui. Pierderea suferita a fost imensa, dar jaful, nu le-a descurajat pe cele trei carmelite, ele continuand sa aiba incredere in oameni.
Dumnezeu a clipit
Dupa 11 ani de realizari, atunci cand totul era pus la punct, Biserica terminata, casele de oaspeti mobilate, in primavara lui 2005, Dumnezeu a clipit. Si in acea strafulgerare de timp, apele paraului Gudea au navalit peste maicute. Apa a patruns in patru casute, straturile cu flori si cu capsuni au disparut. "In schimb am castigat foarte mult balast.
Dar in cateva zile, cu ajutorul voluntarilor si a oficialitatilor am reusit sa depasim greutatile", ne-a spus senina Maica Stareta Eliana. Zilnic, zeci de turisti trec pragul lacasului de cult, nu pentru ca apartine unui anume rit, ci pentru ca acolo este casa Domnului.
In Franta exista 100 de manastiri Carmelite. In Spania, peste 200. Dar schituri, de felul celui de la Stanceni sunt doar cinci in intreaga lume. Cate unul in Franta, Bulgaria, Liban si Pensylvannia. Ordinul calugaritelor Carmelite apartine de Episcopia Dijon, Franta. In Romania, maicutele sunt luate sub aripa Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj.
