De 42 de ani, o maramureseanca se judeca in aceeasi cauza. Procesul a inceput pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, de atunci perindandu-se la putere patru presedinti, schimbandu-se regimuri, aliante politice, tratate militare, legi si Constitutii. Insa femeii tot nu i s-a facut dreptate.

Anuta Dunca, zisa Anuta lui Petrau, locuitoare a comunei maramuresene Ieud, in casa cu numarul 524 („pe nou”), bate toate recordurile imaginabile in materie de justitie.

Femeia se judeca pentru aceeasi cauza inca din anul 1964, adica de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu -Dej! Anii au trecut, peste patruzeci la numar, la putere s-au perindat Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, din nou Iliescu, apoi Traian Basescu… Intre timp s-au schimbat regimuri, aliante politice si tratate militare, legi si Constitutii, dar problema femeii n-a putut fi

rezolvata de nici o instanta din Romania democrata, si nici cu steguletele rosii ale Justitiei anulate de europarlamentari. O tara dreapta, asadar. Sau „dreapta”? Satul proceselor Ieud - comuna mare, cu copii multi si terenuri putine. Ma aflu in locul in care fiecare palma de teren este mai pretuita decat un pumn de diamante.

Cei cinci mii de sateni ai asezarii isi impart doar cateva zeci de hectare. Iar imparteala se face in sala de judecata. Apuse sunt vremurile cand Ieud era centrul rezistentei anticomuniste, cand muntii misunau de partizani antistalinisti, cand greco-catolicii de aici refuzau sa se supuna noii oranduiri bisericesti, sau cand divorturile erau necunoscute.

Prin anii ’70, uniformizarea comunista era deja realizata, iar azi, influentele balcanice sau occidentale sunt tot mai persistente. Daca pe vremuri judecarea pricinilor pentru pamant era rezolvata „loco”, de catre preot si sfatul batranilor, azi nu mai ajung nici toate tribunalele tarii...

E suficient sa vizitezi centrul asezarii, pentru a intelege miza unei palme de teren: acolo, in fiecare curte, se intind doua-trei case, randuite una in spatele alteia, apartinand urmasilor primului proprietar. Practic, casele au urcat pe terenul altadata arabil, in incercarea oamenilor de a locui „in centru”.

„Deputatul de la judet” Desi satul n-a fost colectivizat, a resimtit influenta comunistilor. Cel mai putenic argument este cazul Anuta Dunca vs. Ion Ivascu. Un proces pentru pamant, cum altfel.

Ivascu, prin influentele exercitate datorita apartenentei sale la mica nomenclatura comunista (personajul fiind „deputat la judet”, echivalentul consilierului judetean de astazi, si medic veterinar - ceea ce avea o mare greutate in vremea dictaturii), a reusit, conform spusei femeii, sa masluiasca actele din arhiva primariei in favoarea sa, facand disparut un act cheie (cel de partaj

al pamantului in etern litigiu, document incheiat in 1937). Si asa, o marsavie facuta cu cateva decenii in urma, a ajuns sa aiba efect pervers pana in ziua de azi, blocand practic procesul de revendicare intentat de Anuta Dunca. GPS-ul functionarilor In sat, oamenii nu se mira foarte tare de patania Anutei Dunca.

Intrebati despre cazul care treneaza de peste patruzeci de ani, angajatii primariei Ieud nici nu au stiut sa ne indrume precis, declarand ca exista mai multe cazuri asemanatoare! „D-apoi ca nu stiu cine e femeia ceea, daca nu ne dati numele precis. Ca in sat mai sunt vreo cativa cu procese incepute cu multi ani in urma.

Iar un cetatean are peste 40 de procese, ca ii place sa se judece, asa ca nimic nu-i de mirare”, spune un functionar ieudean. Pana la urma, femeia a fost identificata, dar la plecare am primit si un sfat surprinzator: „mergeti, si dincolo de biserica, pa partea stanga, iti da de poarta ei.

Da’ vedeti sa nu cumva sa intrebati de ea pe vecini, pentru ca exact cu aceia se judeca, si apoi a iesi urat”, ne-au petrecut, incurajator, pana la usa functionarii. „Dumnezau v-o trimis!” „Oh, Dumnezau v-o trimis aici!” a exclamat fericita o babuta, cand am intrat pe poarta potrivita si am intrebat-o de Anuta Dunca.

„D-apoi da, ca aicea sede, si nu mai stie unde sa se indrepte, ca de atata amar de ani se judeca, si nimic n-o rezolvat. Ioi, ce s-a bucura ca ati zinit tomna’ de la Baia Mare! Poate ase s-a face orice, cand or videa domnii ca ’i pusa in ziar”, si-a exprimat speranta cumnata si vecina de curte a Anutai.

In curtea respectiva locuieste un neam intreg, in cazul nostru fiind vorba de Anuta Dunca, mama sa, cumnata, si, parca, un nepot. In total, in ograda sunt trei case, lipsa de confort si intimitate fiind evidenta. Anuta Dunca si-a inceput povestea, repetata cine stie de cate ori in fata „giudelui”, ca un gramofon trist ca are o singura placa.

Aceeasi… „O fo’ tri’ frati din mostenire, bunica si doi unchi. Unu din unchi, Dancus Vasile, n-o avut copii si mi-o testat (donat, n.red.) averea, in 1964. In acelasi an am inceput procesele. Timp de sase luni mi-o facut succesiunea, dar amu’ nu-mi mai gasasc actele (probabil mi le-o furat de la primarie, desi avem act de partaj, facut prin notariat).

Posesia me’ s-o trecut in 1973, de pa mine, pa Ivascu Ion, care mi-i var. Acesta o fo’ deputat la judet pa vremea comunistilor, si mare om, medic veterinar. O invartit atunci ce o vrut el, cu Sfatu’ Popular, cu tati.

Io mi-am facut autorizatia de casa, el o construit casa pa autorizatia si terenu’ meu! Amu nu pot nici macar a pune piciorul in livada me’, pa care o luat-o el.” Miza: trei hectare Procesele le-a inceput in 1964 la Judecatoria Viseu de Sus. Dupa decembrie ’89, cauza s-a stramutat la noua judecatorie din Dragomiresti.

„Am umblat cu recursuri si apeluri si pa la Baia Mare si Cluj, am luat si avocati, da’ degeaba. Tat terenu de care i vorba, arabil si fanata, i de vreo 74 de darabe pa acte, deci cam 10 hectare, ce ar veni impartat in tri. Si asa, ma bat pantru tri hectare si ceva.

Ultimu’ proces l-am avut amu’ doi ani si ceva, cu Gheorghe Chindris, care s-o intabulat si el pa pamantu’ tatii si a mamii. De atunci m-am oprit, ca nu mai stiu ce sa ma fac! Daca as sti ce sa fac, as deschide din nou proces! Si politia nici n-o vrut sa ancheteze cazul. Dupa urma tuturor daravelelor aieste, m-am ales cu o lada plina de hartii.

Io is fata, vaduvoaie, ca nu m-o luat nime de nevasta, pantru ca n-am avut pamant, avere… Mi le-o luat Ivascu Ion. Ase am ramas sangura, la 65 de ai, cu mama care are 87 de ani”, spune Anuta Dunca. „M-or facut sora cu tata!” Ce-ar trebui facut, in opinia nedescurajatei Anuta? „1.

Ar trabui refacut mai intai arborele genealogic pa baza de stare civila, sa vedem cine sant mostenitorii bunicilor. Ase de bine m-o invartit, ca am ajuns la un moment dat sa fiu, in actele de la tribunal, sora cu tata! Paste tat mi-o respins judecatorii reconstituirea arborelui. 2.

Ne trebe actu’ de partaj din 1937, care o fost, da’ o disparut din Sfatu’ Popular, sa putem vede clar cine i in drept de mostenire. Cu aceste acte as putea dovedi ca io am dreptate si nu Ivascu Ion. Ase, uite ca ma judec de 42 de ani si tat nu mi s-o facut dreptate”, e convinsa femeia. Intre timp s-au schimbat… multe, numai nedreptatea, nu.

Primarul comunei: „Un record incredibil!”

Primarul comunei Ieud, Nicolae David: „Da, este un record incredibil, ceva ce nu s-a mai auzit, demn probabil de Cartea Recordurilor. Situatia femeii respective este foarte complicata. Am incercat sa o ajutam, dar lipsesc acte la dosar, ceea ce face imposibila reconstituirea starii de fapt.

Probabil voi, presa, daca veti prezenta opiniei publice acest caz, veti reusi sa dati lucrurilor o noua turnura.”