Am urmarit, la fel ca orice microbist din tara asta, un campionat care se enunta cu totul altfel decat precedentele. Sunt doar un simplu microbist, nu un specialist al fenomenului fotbalistic, dar am sansa de a fi alaturi, zi de zi, de o excelenta echipa de jurnalisti sportivi, care traiesc si mananca fotbal pe paine.
Am observat pasiunile dezlantuite, atunci cand inca exista speranta accederii in Divizia A a "Sepcilor rosii" si deznadejdea si dezamagirea intiparite pe ochii si fetele a zeci, sute, mii si, poate, zeci de mii de suporteri ai Universitatii Cluj.
Am asistat la explozii de bucurie, la fantana din Avram Iancu, manifestari ale atasamentului clujenilor pentru echipele romanesti ajunse in fazele superioare ale Cupei UEFA, Steaua si Rapid, unde, inainte de a fi "stelisti" sau "rapidisti", majoritatea celor prezenti erau si "U"-isti din frageda pruncie.
Am cerut si am obtinut echidistanta, analiza impartiala si obiectivitate din partea celor care au dat viata celui mai bun supliment sportiv care apare pe piata clujeana.
Ne-am intrebat si apoi am incercat sa intelegem cati bani ar trebui, cati bani s-au obtinut, cati bani s-au folosit si cati bani s-au aruncat, in cele din urma, pe Apa Sambetei pentru ca, in continuare, o parte din microbistii Clujului sa vada fotbalul la aceeasi ora cu spectacolele de la Teatrul de Papusi.
Echipa de suflet a celor mai multi dintre clujeni a beneficiat, in acest campionat, de un buget care a depasit sumele alocate multora dintre echipele de prima divizie.
Si, ce s-a obtinut? O noua amanare, pentru a vedea un derby clujean in Divizia A? Sau, poate, s-a consolidat certitudinea ca, acolo unde nu exista un stapan (proprietar) clar si responsabil, nu vom avea niciodata nici succese, nici realizari? Conducerile colective aduc cu un cioban dirijat de turma sa si creeaza amintiri din alta epoca.
Atunci cand conducerile sunt mai mult colective decat reprezentative, nimeni nu-si asuma raspunderea, iar banii sunt aspirati in directii obscure.
Am intrebat, in acest an, cativa oameni de afaceri reprezentativi, unii de Top 300, altii care se incalzesc pe banca de rezerve, de ce nu investesc la "U"? Raspunsurile s-au impartit intre "Daca investim acolo, trebuie sa avem controlul modului in care ni se cheltuiesc banii si acest lucru nu se poate cand actionarul majoritar este Consiliul Local", sau foarte multi se raportau, de la
distanta si cu sila, la o lume a fotbalului in care doar inimile suporterilor au ramas imaculate.
De altfel, atunci cand fotbalul romanesc este reprezentat de prea multi indivizi de teapa lui Mitica, Borcica sau MeMelica, sau cand "investitorii" in fotbal sunt mai usor de gasit pe holurile DNA decat in tribunele stadioanelor, Iancu, Copos, Staicu, Sechelariu, Nicolae sau Becali fiind doar cativa, ce-i drept notorii, posibilii finantatori onesti privesc cu maxima suspiciune aceasta lume.
Sunt putini cei care au curajul, sau poate nebunia de a se arunca in groapa cu hiene, in care "calitatile manageriale" sunt considerate a fi tupeul, agresivitatea, mitocania si, eventual, "driblingul" pe langa lege.
M-am intrebat de ce la marile echipe din Occident, si nu numai, sunt onorate sa-si puna brand-ul pe tricouri companii de renume ca Siemens, Vodafone, Carlsberg, Opel, Fly Emirates, sau Pirelli, iar la noi sponsorii mari se impart intre Rafo, Balkan Petroleum si Casa de Vinuri Husi, sau Darimex.
Sunt putine companiile puternice, care, in acest moment, isi permit o alaturare de Mititelu, Vama, Pinalti, Tata Jean, Simota, Turcu sau Netoiu, riscurile de imagine fiind considerabile.
Ne intoarcem la suporterii in alb-negru si la intrebarea daca supararea lor nu este prea mare atunci cand tristetea este cauzata de neaccederea echipei favorite in Divizia mocirloasa, patronata de nea Mitica de la Liga si supervizata de Sandu, prietenul gazoanelor de nisip (vezi Romania - Danemarca), sau ingropate in noroi (Romania - Norvegia). (Trebuie sa ne amintim de gropari, daca tot incepe Campionatul Mondial astazi).
Poate, pana la urma, nici nu-i chiar atat de rau in Divizia B!
