Fenomenalul succes al romanului “Codul lui Da Vinci” si al versiunii sale cinematografice este unul din cele mai puternice “semne ale vremurilor” care atesta decesul Europei crestine.

Teza fundamentala a cartii - negarea divinitatii lui Hristos - a gasit o larga audienta in societatea occidentala, secularizata si hedonista, ghidata dupa principiul “nu adevarul conteaza, ci ceea ce crezi despre realitate”.

O vorba de duh atribuita scriitorului englez G.K. Chesterton spune ca “a inceta sa crezi in Dumnezeu nu inseamna in mod automat ca nu mai crezi in nimic$ in loc de asta, sfarsesti prin a fi dispus sa crezi orice”. Asertiunea lui Chesterton caracterizeaza fidel spiritul epocii noastre, acuzata unanim ca sufera de o “criza a adevarului”.

Aceasta veritabila maladie a modernitatii se prezinta sub forma unui relativism care, potrivit filosofului Simon Blackburn, le permite contemporanilor nostri “sa creada ceea ce le place cu tot atata convingere si forta cata le place.

Astrologia, profetiile, homeopatia, Feng Shui, teorii conspirationiste, farfurii zburatoare, mingi de cristal, vizite ale ingerilor, rapiri facute de extraterestri, pilule magice si o mie de alte credinte si convingeri domina mintile oamenilor”.

De curand, pe aceasta cuprinzatoare lista s-a adaugat veritabilul cult starnit de “Codul lui Da Vinci”, opera scriitorului Dan Brown, devenita best-seller mondial. Descrisa de autor ca fiind o fictiune, cartea pretinde totusi ca dezvaluie secretul cel mai bine pazit al omenirii: acela ca religia crestina ar fi fost fondata pe baza unei minciuni - divinitatea lui Iisus.

Pe scurt, romanul sustine ca Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena si ca cei doi au avut urmasi care au fost la originea uneia din dinastiile regale franceze, cea a Merovingienilor.

Aceasta taina a fost pazita cu strasnicie de “Prioria Sionului”, o organizatie secreta a Bisericii Catolice, din care au facut parte personalitati celebre ale istoriei, printre care si Leonardo da Vinci.

Punctul de plecare in elaborarea acestei teorii este “Cina cea de taina”, celebra pictura a lui Leonardo da Vinci, despre care Dan Brown afirma ca ofera mai multe indicii care demonstreaza relatia intima dintre Iisus Hristos si Maria Magdalena.

Plecand de la respectivele “semne”, Brown sustine ca personajul cu infatisare feminina pictat in dreapta lui Iisus nu este feciorelnicul apostol Ioan, asa cum s-a crezut pana acum, ci Maria Magdalena, nimeni altcineva decat sotia lui Iisus si prima dintre apostolii sai...

Replica Bisericii Catolice nu a intarziat. Secretarul Congregatiei pentru Doctrina Credintei, arhiepiscopul Angelo Amato, a cerut boicotul versiunii cinematografice a “Codului lui da Vinci”, pe motiv ca filmul este “plin de calomnii, ofense si greseli istorice si teologice”.

Pentru a constata subrezenia argumentelor lui Dan Brown, e suficient sa ne oprim asupra a doua dintre tezele “Codului lui da Vinci”, carte care pretinde ca “toate descrierile operelor de arta, arhitecturii, documentelor si ritualurilor secrete din acest roman sunt exacte” si enumereaza dovezi in sprijinul vechimii organizatiilor Prioria Sionului si Opus Dei.

Astfel, asa-numita “Priorie a Sionului”, pe care Brown o da drept autentica, fiind cea care apara peste veacuri stirpea lui Iisus, n-are nici o legatura cu Ordinul Sionului condus de Godefroy de Bouillion, parte a Ordinului Cavalerilor Templieri pana in 1188, care a luat parte la cruciade.

In realitate, “Prioria Sionului” a fost fondata in 1956, in Franta, de catre Pierre Plantard, un personaj controversat, care se credea un descendent al liniei regale a Merovingienilor. Numele organizatiei a plecat de fapt de la un loc care se vroia a deveni centrul miscarii lui Plantard, anume Muntele Sion de langa Annemasse, Franta.

Plantard a fabricat un trecut al acestui ordin cavaleresc, in care i-a inclus, printre altii, pe Leonardo da Vinci, Isaac Newton sau Jean Cocteau, ca Mari Maestri.

Ordinul a devenit cunoscut abia in 1967, cu ajutorul jurnalistului Gerard de Sede, prieten cu Plantard, care a scris patru foiletoane despre “rasa fabuloasa, extraterestra, a merovingienilor”, atribuind Prioriei Sionului detinerea unei mari taine, cea a uniunii dintre Iisus si Maria Magdalena, din care au rezultat urmasi directi.

Cum acest lucru implica faptul ca ar fi descendent al lui Hristos, Plantard a realizat ca lucrurile au scapat de sub control si a denuntat falsul mai tarziu. Ulterior, in 2005, Arnaud de Sede, fiul lui Gerard de Sede, a declarat in emisiunea “Adevaratul Cod al lui Da Vinci”, transmisa pe postul britanic Channel 4, ca tatal sau si Plantard au inventat existenta Prioriei Sionului.

Cat despre versiunea lui Brown, potrivit caruia personajul din “Cina cea de taina” aflat in dreapta lui Iisus nu este apostolul Ioan, ci Maria Magdalena, e destul sa numaram personajele de la masa: sunt 12, afara de Iisus.

Daca presupunem ca in dreapta era Maria Magdalena, inseamna ca unul din apostoli lipseste si inca cel mai important: Ioan, ucenicul cel mai iubit de Hristos, despre care Evangheliile ne relateaza ca in momentul Cinei statea in imediata apropiere a Mantuitorului! Pentru aceasta omisiune, autorul “codului” a “uitat” sa ofere o explicatie...

In ciuda enormitatii afirmatiilor din cartea lui Dan Brown, romanul, aparut in 2003, s-a bucurat inca de la inceput de o uriasa popularitate.

Pana acum au fost vandute peste 60 de milioane de exemplare, in 45 de tari, dintre care 21,7 milioane in Statele Unite, 9 milioane in Marea Britanie, aproape 10 milioane in Franta si Japonia, 3,6 milioane in Germania, 1,2 milioane in China si 143 de mii de bucati in Romania.

Cum se explica enorma atractie exercitata de carte, in conditiile in care volumul a avut parte de o avalansa de recenzii negative atat din partea comunitatilor crestine cat si a istoricilor?

Raspunsuri precum “intriga antrenanta”, “controversa din jurul Codului lui da Vinci” nu reusesc sa explice de ce multi, foarte multi cititori sunt inclinati sa creada ca paginile cartii ofera imaginea reala a istoriei crestinismului si a celor mai importante opere de arta ale umanitatii.

In esenta, impactul fenomenal al “Codului”, despre care cardinalul Francis George, Arhiepiscop de Chicago, a declarat recent ca il detesta “pentru ca submineaza credinta oamenilor”, este usor de explicat: asa cum remarca reverendul David Cornick, secretarul general al Bisericii Unite Reformate din Marea Britanie, “Europa nu mai este crestina”.

Adevarul gol-golut este ca tot mai putini sunt cei care cunosc ritualurile si dogmele crestine. Potrivit sociologului Grace Davie, autorul mai multor carti despre tendintele religioase din Marea Britanie si Europa, “daca il intrebi pe europeanul de rand care este crezul Bisericii Crestine, majoritatea nu va sti ce sa raspunda”.

Dovezile despre declinul bisericii catolice si protestante sunt evidente peste tot in Europa. In Franta, tara predominant catolica, doar cinci la suta din credinciosi mai frecventeaza slujbele de duminica. In Spania, unde 81 la suta din populatie este catolica, peste doua treimi nu mai trec pe la biserica, iar mai bine de jumatate ignora complet invataturile Bisericii Catolice.

Situatia din tarile protestante este si mai dezastruoasa. Rata cea mai mare de participare la slujbele religioase se inregistreaza in Elvetia - 13 la suta -, in timp ce la polul opus de afla Suedia si Danemarca, cu 3,9 si 3,2 la suta.

Un recent sondaj de opinie realizat in Marea Britanie a relevat ca romanul “Codul lui Da Vinci” a subminat credinta in Biserica Catolica si i-a afectat grav credibilitatea. Din cei peste 1000 de adulti intervievati, 60 la suta au fost de parere ca Iisus a avut un copil cu Maria Magdalena, de doua ori mai multi in comparatie cu cei care nu au citit cartea.

De asemenea, in randul cititorilor “Codului”, procentul celor dispusi sa creada ca Opus Dei este o organizatie criminala este de patru ori mai mare decat al celor care nu cunosc romanul lui Dan Brown.

Potrivit organizatorilor sondajului, “un numar alarmant de oameni iau in serios pretentiile ilogice ale cartii. Pentru multe, foarte multe persoane, “Codul lui Da Vinci” nu este numai distractie”.

“Codul lui Da Vinci” a spulberat toate recordurile de audienta in Italia, tara cu populatie majoritar catolica, in special tinerii fiind cei care au ignorat apelurile la boicotarea filmului lansate de Vatican.

Numai in seara debutului, pelicula a adunat 2,6 milioane de dolari, de aproape doua ori mai mult decat precedentul record detinut de filmul “La vita e bella” al lui Roberto Begnini, detinatorul premiului Oscar din 1997.

“Codul” a fost capul de afis si in alte tari catolice, precum Spania sau statele din America de Sud.

De asemenea, in primul week-end al difuzarii sale in intreaga lume, filmul a adus incasari de 230 de milioane de dolari, fapt care l-a plasat din acest punct de vedere pe locul doi in topul celor mai vizionate productii din toate timpurile, dupa Razboiul Stelelor 3 (254 milioane dolari).

Presedintele Comisiei pentru Film si Televiziune Crestine, Ted Baehr, a dezvaluit ca filmul “Codul lui Da Vinci”, cu un continut profund anti-crestin, a fost produs cu sprijinul unui musulman britanic, Mohammed Yusef.

Presedinte al societatii Invicta Capital, Yusef a finantat aproape in totalitate transpunerea cinematografica a romanului lui Dan Brown, care a costat 125 de milioane de dolari.

In cadrul unei conferinte organizate la Washington, Ted Baehr a declarat ca “avem de-a face cu o problema foarte serioasa atunci cand anumite persoane finanteaza filme si carti pentru a ataca convingerile religioase ale altora.

Sustinerea financiara a filmului “Codul lui Da Vinci” dezvaluie un “dublu standard teribil” din partea musulmanilor care recurg la proteste violente atunci cand cred ca religia lor este atacata”. (Va urma)