Saptamanalul „Informatia de Vest” a fost creat si finantat de Adrian Tarau, de acolo de unde Alexandru Lele zice ca acesta „ar fi fugit”, respectiv din Statele Unite.

Probabil ca fostul procuror, actualmente inculpat, invinuit sau faptuitor (oricum vrea el), nu stie ca in SUA nu poti fugi asa, de capul tau, doar ca sa produci senzatie, ori pentru a-ti ascunde inventatele „infractiuni” dintr-o perioada nu foarte indepartata, dar de trista amintire, in care el insusi lega oameni nevinovati, unii dintre ei avand azi azil in cea mai mare democratie a

lumii, toti victime ale santajului si abuzurilor coruptului ex-procuror (cu vila de vreo 10 camere in centrul Oradiei si cu trei numere de casa pe str. Postavarului, 6-8-10).

De ce am creat acest saptamanal? Pentru ca sunt murdarit cu fel si fel de acuze de un individ certat cu legea, care, intre timp, a devenit ziarist si care nu sta la indoiala cand ii acuza, de aceasta data cu condeiul, pana si pe fostii colegi: magistrati, procurori, avocati, politisti… Lucru care spune foarte multe despre caracterul sau.

Singura varianta de a scoate adevarul la lumina despre acest personaj era sa creez un ziar bazat pe adevar, pentru a pune la indemana opiniei publice si a autoritatilor statului dovezile (nu putine) ca Lele minte. Nu ascund nimanui relatia de prietenie cu Mircea Pocse, relatie care a devenit tot mai solida si din cauza abuzurilor si a minciunilor la care am fost supusi de catre fostul procuror.

Minciuna este virtututea numarul 1 a… - era sa-i spun „stimabil”, dar sa ma ierte, acest apelativ nu e incompatibil cu el - lui Lele.

Pocse nu este condamnat cu privare de libertate, nici de Curtea Suprema de Justitie, nici de Curtea de Apel Craiova, nici de Tribunalele Dolj ori Prahova. Minte si atunci cand spune ca Parchetul nu a declarat recurs: ba a declarat, probabil tot de frica acuzelor lui Lele si nu pentru ca ar fi fost necesar. In Romania, din pacate, justitia se face de multe ori dupa revista presei.

Totodata, tin sa fac cunoscut opiniei publice ca aceasta condamnare a fost decisa de judecatorii Vasile Poenariu, presedintele Tribunalului Bihor, si Mircea Puscas, presedintele Sectiei Penale a Tribunalului Bihor. Cred ca functia pe care acestia o detin vorbeste despre pregatirea lor profesionala, care nu poate fi calificata de un fost pocuror trimis in judecata pentru fapte grave de coruptie.

Si daca tot am ajuns sa argumentam pe baza acestui dosar, inchipuit in fel si chip de imaginatia bolnava a unui oarecare semnatar al unor randuri cu venin de la o fituica citita de cateva zeci de oameni, va facem cunoscut ca nu numai judecatorii de mai sus s-au pronuntat astfel in aceasta cauza. In 13 iunie 2001, cu decizia penala nr.445/A/2001, completul format din judecatorii Traian Munteanu, presedintele Tribunalului Bihor din acea vreme, si Teodor Tent, actual judecator la Curtea de Apel Oradea, au dat o hotarire identica cu decizia penala nr. 227/A/2006, pronuntata la 29 mai 2006.

La fel cu colegii magistrati improscati cu noroi de personajul nostru, care probabil crede ca in acest fel intimideaza judecatori cu nume si experienta, au judecat si Gheorghe Groza, presedintele Curtii de Apel Oradea, Nistor Pantea si Florica Toma, in decizia definitiva din data de 27 noiembrie 2001, in care completul a mentinut decizia 445/A/13/06/2001 in intregime.

In opinia cunoscatorilor in ale dreptului penal, s-a produs un act de normalitate, de dreptate si adevar, neputand astazi sa se dea o hotarare diferita de cele date atunci, de vreme ce nu exista alte dovezi sau probe.

Imaginati-va cum ati judeca situatia in care un elev notat de un profesor astazi cu 10, pentru acelasi raspuns, ar fi notat maine de un altul cu 5. V-ati pune mari semne de intrebare, nu-i asa? Si totusi, aici exista avantajul ca elevul ramane doar cu cerneala pe carnetul de note, insa cu o decizie judecatoreasca incorecta, te joci cu destinul unor oameni.

A.T.

De ce am creat acest saptamanal? Pentru ca sunt murdarit cu fel si fel de acuze de un individ certat cu legea, care, intre timp, a devenit ziarist si care nu sta la indoiala cand ii acuza, de aceasta data cu condeiul, pana si pe fostii colegi: magistrati, procurori, avocati, politisti… Lucru care spune foarte multe despre caracterul sau.

Pocse nu este condamnat cu privare de libertate, nici de Curtea Suprema de Justitie, nici de Curtea de Apel Craiova, nici de Tribunalele Dolj ori Prahova. Minte si atunci cand spune ca Parchetul nu a declarat recurs: ba a declarat, probabil tot de frica acuzelor lui Lele si nu pentru ca ar fi fost necesar. In Romania, din pacate, justitia se face de multe ori dupa revista presei.

Probabil ca fostul procuror, actualmente inculpat, invinuit sau faptuitor (oricum vrea el), nu stie ca in SUA nu poti fugi asa, de capul tau, doar ca sa produci senzatie, ori pentru a-ti ascunde inventatele „infractiuni” dintr-o perioada nu foarte indepartata, dar de trista amintire, in care el insusi lega oameni nevinovati, unii dintre ei avand azi azil in cea mai mare democratie a lumii, toti victime ale santajului si abuzurilor coruptului ex-procuror (cu vila de vreo 10 camere in centrul Oradiei si cu trei numere de casa pe str. Postavarului, 6-8-10).