Ultima inventie a tinerilor amatori de sporturi extreme este coborarea cu rolele pe turnurile de racire de la Termocentrala Mintia. Trei alpinisti utilitari s-au gandit sa-si foloseasca echipamentul de munca si in scopuri recreative.Sorin Stirbet, impreuna cu prietenii sai, coboara in mare viteza din varful turnurilor, inalte cat un bloc cu 15 etaje.

De altfel, nici nu ar putea sa se plimbe pur si simplu prin parc, pentru ca habar n-au sa se dea cu rolele ca tot omul, pe orizontala. Ideea a pornit de la "Soldatul universal", film cu Jean Claude Van Damme si Dolph Lundgren in rolurile principale.

"Chiar la inceputul filmului este o faza in care soldatii din echipa speciala coboara pe peretele unui baraj urias, alergand pe verticala legati in corzi, cu fata inspre pamant. M-am tot gandit cum sa imi fac legaturile si sa incerc si eu smecheria aia. A durat ceva pana am reusit, dar senzatiile pe care le-am trait la primele ture au facut toti banii.

De aici pana la ideea de a cobori cu rolele in picioare nu a mai fost decat un pas. Toata chestia e ca pana atunci nu imi mai pusesem niciodata rolele. Si ca sa spun intreg adevarul, nici acum nu stiu sa ma dau cu rolele pe strada. Am incercat de vreo doua ori si nu mi-a iesit deloc", povesteste Sorin Stirbet.

"Plimbarea pe verticala" este un sport extrem care se practica si in strainatate de cativa ani, dar atunci cand i-a venit si lui ideea sa faca asta, Sorin Stirbet nu vazuse pe nimeni facand asa ceva. Oricum, este mai putin important cine este inventatorul acestei traznai, atata timp cat amatorii de senzatii tari mai au o metoda in plus de a-si creste adrenalina si de a sfida gravitatia.

"Adrenalina este o combinatie intre frica si placere. Daca stii sa iti stapanesti frica ramane doar o mare placere, dar dupa ce ai inceput, iti intra in sange, iar daca nu mai practici sporturi extreme pentru a obtine aceste senzatii, viata ti se pare monotona", mai spune tanarul devean.

De altfel, cu toate cate le-a facut de-a lungul timpului, tocmai coborarea cu rolele l-a ridicat la rangul de barbat in ochii tatalui sau. "Niciodata parintii nu mi-au stat in cale, indiferent ce mi-a trecut prin minte sa mai fac.

Insa imagineaza-ti cum m-am simtit atunci cand, pe la una din primele ture cu rolele pe turnurile de racire de la Mintia, tata, care era la serviciu chiar acolo, m-a vazut, m-a lasat in pace pana mi-am facut numarul, iar apoi a venit la mine, mi-a strans mana si mi-a zis ca din clipa aia pentru el nu mai sunt copil, ci sunt barbat", mai povesteste tanarul.

Idei traznite

Sigur, priceperea de a se juca de-a Van Damme pe role nu i-a cazut lui Sorin din cer. Pana la momentul "Soldatul universal" lasase in urma ceva ani de alpinism sportiv, zeci de salturi cu parasuta pe aerodromul de la Saulesti si nenumarate lansari cu parapanta de pe dealurile de langa Deva si de pe versantii Parangului.

"Imi place sa simt ca traiesc si atunci este firesc sa imi placa sporturile extreme. In schimb, nu inteleg deloc fotbalul, pentru mine este un fel de sport extrem. Asa ca, in mod firesc, am inceput sa ma catar. Am facut de atunci cam tot ce se putea face in alpinism", povesteste Sorin.

"Cam tot ce se putea" acesta include si traznai la care nici cu gandul nu ai gandi, cum ar fi saltul cu coarda de pe acoperisul unui bloc numai asa, de spaima agentului de paza de la oficiul postal de la parterul blocului.

"Aveam un coleg pe scara aia si cum am prins intr-o zi deschisa usa care ducea pe bloc, mi-am legat rapid coarda, am facut un pas peste marginea acoperisului si cu coarda adunata in mana, sa nu atarne, mi-am dat drumul rapid spre pamant.

Asa, cam la un metru si jumatate deasupra trotuarului am blocat brusc coarda, numai ca asta se intampla chiar langa umarul gardianului care pazea Posta de la parter. Cand m-a vazut aparand de nicaieri langa el, fara sa fi auzit nimic, s-a speriat saracul, de era sa cada din picioare. Nu stia cum sa scoata pistolul mai repede, dar nu il mai ajutau mainile deloc.

Era sa ma impuste, noroc ca am reusit sa ii explic ce si cum si pana la urma s-a linistit", spune, zambind, tanarul.

Cam tot pe vremea aceea a mai facut una de spaima. Pe la sapte si jumatate, intr-o dimineata, s-a legat in coarda pe acoperisul unui bloc din centrul municipiului Deva, unde lucra la montarea antenelor de telefonie mobila, si si-a dat drumul cu viteza pana la fereastra unei fete pe care o cunostea.

"Si asta s-a speriat de nu a mai putut cand, brusc, m-a vazut lipit de geamul ei, cu mainile si picioarele larg desfacute. A sarit din pat si a inceput sa tipe", povesteste Sorin.

Lectii de viata

Toate intamplarile prin care a trecut alpinistul, fie ca a fost munca indarjita sau traznai, au un numitor comun: luciditatea. Vine dintr-un alt sport pe care il practica de ani buni: parasutismul. "Eram in primul an de liceu, cand un coleg m-a chemat sa fac parasurism la Saulesti.

Habar nu aveam ca se poate face asa ceva la Deva, dar m-am dus si, dupa luni de antrenamente, din cei vreo doua sute care ne inscriseseram, am mai ramas doar eu si colegul care m-a chemat. La aerodrom am avut noroc sa intalnesc un instructor excelent, Marian Leoveanu. Poate unii il considera prea dur, eu cred ca tot ceea ce face este numai spre binele nostru.

Este genul care vine si acasa sa te ajute, daca ai cumva probleme. Poate ca daca nu il intalneam pe acest om, as fi ajuns un drogat prin baruri. El mi-a deschis ochii in viata, mi-a aratat diferenta intre a-ti creste adrenalina prin droguri sau prin sport extrem.

Peste toate acestea exista, insa, acea luciditate, seriozitate, siguranta, nu stiu exact cum sa o definesc, pe care o capata numai cei care practica sporturi extreme.

Nu ai sa vezi niciodata un practicant al sporturilor extreme care, intr-un fel sau altul, sa nu se fi realizat in viata sau care sa nu isi ajute colegii", concluzioneaza Sorin Stirbet, deveanul care lucreaza si isi petrece timpul liber la inaltime.