Cand a poposit in Valea Jiului, in 1988, Florin Ioan Penciuc era deja cunoscut in lumea artelor martiale. Castigase cateva turnee nationale. Dupa 1990 a devenit multiplu vicecampion, campion national si campion international al Romaniei, apoi antrenor licentiat al Federatiei Romane de Arte Martiale.

Ca antrenor licentiat a promovat si pregatit tineri cu care a scos Valea Jiului din anonimat. A obtinut cu acestia, la competitii de anvergura nationale si internationale, 36 locuri I, 24 locuri II si 41 locuri III, rezultate pentru care i s-a acordat diploma Honoris Causa pentru dezvoltarea sportului.

In 1992-1993, cand a trebuit sa-si satisfaca stagiul militar, Florin Ioan Penciuc a fost repartizat datorita pregatirii sale la o unitate de elita din Bucuresti, timp in care a avut ca misiuni apararea si protectia unor personalitati politice precum Nicolae Vacaroiu, gen. Niculae Spiroiu, Ion Iliescu etc.

Ulterior devine antrenor adjunct al serviciului de Protectie si Paza - SPP anti-tero, apoi antrenor coordonator al garzilor de corp ale liderului Miron Cozma.

A continuat sa se perfectioneze participand la stagii de pregarire cu mari maestrii si antrenori ai lumii din Japonia, Elvetia, Anglia, Austria, Belgia etc, dupa care F.I.Penciuc obtine centura neagra 2 Dan Shotokan, centura neagra 1 Dan Wado-Ryu si centura neagra 1 Dan Jiu-Jitsu.

Din 1996, Penciuc infiinteaza Asociatia Sportiva Shogun Romania, afiliata Federatiei Romane de Arte Martiale, cu 5 baze sportive, din care 3 recunoscute de FRAM, respectiv la Vulcan, Aninoasa, Petrosani, Lupeni si Uricani.

Un an mai tarziu, acesta infiinteaza prima firma profesionista in domeniul protectiei de bunuri si persoane din Valea Jiului, alaturi de antrenorul lui Mihai Leu, Alexandru Pescar.

Acestia sustin primele cursuri de bodyguard in industria civila sub egida Ministerului Muncii (era a doua societate din tara care facea acest lucru), semnand practic actul de nastere a acestei meserii. In 1999, Florin Penciuc intra in conflict cu autoritatile si pleaca din tara.

Justitia romana il judeca in lipsa, il condamna si il da in urmarire prin Interpol

Mintea ordonata a unui asemenea sportiv a reusit, dupa 7 ani, sa demonstreze acuzatiile false care i s-au adus si marile erori ale justitiei romane, Anglia acordandu-i azil politic castigand astfel o valoare doar pentru ca noi nu am stiut cum s-o valorificam datorita mentalitatii deficitare.

Va redam un interviu in exclusivitate cu Florin Ioan Penciuc la scurt timp dupa ce a devenit liber, in care acesta arata abuzurile serviciilor speciale si ale cadrelor MI, subiect extrem de actual si astazi in Romania. Un asemenea om nu putea fi comod pentru fosti si actuali securisti si pentru cei ce au ramas militieni.

Doua tribunale din Anglia au stabilit ca s-au comis grave abuzuri in cazul Penciuc

Reporter: Desi ai fost condamnat de justitia Romana si arestat de agentii speciali ai Interpolului, se zvoneste ca acuzatiile nu au tinut in fata judecatorilor britanici si ca de fapt esti un om liber. Care este realitatea?

Florin Ioan Penciuc: Am fost arestat de agentii speciali ai Interpolului si de Unitatea Speciala de Extradari in august 2005. In ciuda acuzatiilor grave lansate de autoritatile romanesti, justitia britanica m-a gasit complet nevinovat.

Dupa o judecata dura am castigat in doua tribunale diferite, atat in tribunalul de azil cat si in tribunalul special de extradari. Ambele tribunale au ajuns la aceeasi concluzie. Nevinovat. Ma simt pe deplin vindecat pentru ca mi s-a facut dreptate.

Dupa 7 ani de hartuire continua din partea autoritatilor romane, justitia britanica a decis in favoarea mea si impotriva cererii de extradare a guvernului roman, iar hotararea a ramas definitiva. Este o palma adresata justitiei romane, care din nou, ca si in cazul Bivolaru cat si alte cazuri, s-a dovedit a face greseli.

Rep.: Ce inseamna statutul de azilant politic si cand ti s-a acordat? Ce probe ai depus in formularea cererii si la ce concluzii a ajuns tribunalul in cazul tau?

Florin Ioan Penciuc: Statutul de azilant politic mi s-a acordat la sfarsitul anului 2005 si este cea mai inalta forma de protectie legala acordata de un alt stat impotriva statului de origine. Tribunalul a analizat sute de documente, pe care le-a coroborat cu propriile sale cercetari.

Din cauza confidentialitatii procesului de azil, nu o sa ma refer la informatii cuprinse in dosar. In cazul meu Tribunalul nu numai ca mi-a recunoscut statutul de refugiat politic in baza Conventiei de la Geneva din 1951, dar acest statut a fost intarit si de Articolul 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ceea ce sporeste protectia de care ma bucur.

In preajma aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, tribunalul a recunoscut gravitatea faptelor comise de autoritati impotriva mea.

Faptul ca mi s-a acordat statutul de refugiat politic in perioada cand se desfasurau procedurile de extradare, de care tribunalul de azil avea cunostinta, si apoi a fost refuzata si cererea de extradare arata cat de grav a fost considerat cazul meu.

Rep.: De ce ai parasit Romania si nu ai incercat sa schimbi lucrurile de aici?

Florin Ioan Penciuc: Decizia aceasta nu am luat-o din placere, ci a fost impusa de conjunctura. Am parasit Romania pentru ca eram in pericol din cauza autoritatilor si nu as fi putut avea niciodata un proces drept. Persoane importante din structurile statului si ale Serviciilor de Informatii si-au abuzat pozitia oficiala pentru a influenta justitia.

Au fost fabricate peste 16 capete de acuzare cu scopul de a obtine condamnarea mea pe nedrept pentru a-mi distruge credibilitatea si a influenta justitia, care in cazul meu a fost folosita ca unealta de represiune. Politia, Procuratura, Serviciile Secrete si Justitia, toate au functionat la unison cand s-a hotarat sa fiu condamnat.

In schimb, cand m-am plans impotriva autoritatilor am fost transformat intr-o persoana indezirabila, mi s-au inscenat fapte pe care nu le-am comis, am fost discreditat si hartuit, ceea ce nu este acceptabil. Implicarea autoritatilor si in special a Serviciilor Secrete in condamnarea mea a fost observata pana si de oficialii Interpolului.

Ziarul Cotidianul a publicat in editia sa din 10 ianuarie 2006 un articol amplu intitulat “Exportul de fugari merge bine”, unde printre alte nume sonore, ziaristii s-au ocupat pe larg si de cazul meu.

Sursele oficiale la care face referire ziarul, si anume Interpolul, afirmau despre cazul meu si citez: “dosarul este complex si contine mai multe documente ce dovedesc implicarea Serviciilor Secrete romanesti”.

Rep.: Ce s-a intamplat cu cererea de extradare formulata de guvernul roman?

Florin Ioan Penciuc: Cererea guvernului roman a fost respinsa de Tribunalul special de extradari in luna mai a.c. Intrebarea esentiala la care a trebuit sa raspunda Tribunalul a fost daca in mentinerea cererii de extradare Romania nu comite abuz.

Tribunalul a decis si citez “Guvernul Romaniei trebuie sa fie constient de statutul domnului Penciuc in Regatul Unit si sunt obligat sa spun ca in lumina acestor fapte daca cererea de extradare ar continua aceasta ar costitui un abuz de procedura”.

Tribunalul insa nu s-a oprit aici, ci a analizat si efectele interpretarii legilor si a conventiilor internationale semnate de ambele state si a decis ca in lumina interpretarii acestor legi si a conventiilor internationale, citez “...in baza punctelor de vedere ale interpretarilor daca procedura de extradare ar continua, aceasta ar constitui din nou un abuz”.

Rep.: Acuzatiile formulate impotriva ta spun ca ai fost cadru USLA activand in fostele trupe anti-teroriste aflate la dispozitia dictatorului Ceausescu. In presa scrisa cat si in televiziune s-a sustinut ca ai fi fost implicat in cazul Vegas-Petrosani. S-a afirmat ca ai avut sute de mii de dolari obtinuti din vanzarea documentelor secrete la care ai avut acces, ca ai calatorit de nenumarate ori in strainatate in perioada cand viza Shengen era un lux pentru romani, ca ai fost coordonatorul militar al mineriadei de la Costesti si ca ai fost protejat de Serviciile Secrete straine pentru care ai spionat. Ce este adevarat din toate astea? Pentru ca fara foc nu iese fum...

Florin Ioan Penciuc: Absolut nimic. Am devenit tinta autoritatilor datorita opiniilor mele politice incomode. Articolele mele critice la adresa autoritatilor, publicate in presa cu multi ani inainte de a parasi tara, erau inca aspru infierate in 2003 si 2004.

Mi-am satisfacut intr-adevar serviciul militar la o unitate de elita, fosta UM 01026 Bucuresti, la Subunitatea de Misiuni Speciale, dar aceasta s-a intamplat abia in 1992 si nu inainte de 1989 asa cum se insinueaza.

Pentru o foarte scurta perioada de timp am fost antrenor adjunct al SPP-ului in lupta corp la corp, care este cea mai inalta unitate anti-terorista din Romania. Am fost garda de corp a mai multor personalitati, dintre care amintesc doar fostul presedinte Ion Iliescu, gen. Spiroiu sau fostul prim-ministru N. Vacaroiu etc.

In cazul Vegas-Petrosani, hotararea ramasa definitiva demonstreaza ca nu am fost implicat in acest scandal.

Totusi TVR1, in data de 26 noiembrie 2005, la multi ani dupa ce hotararea ramasese definitiva, in programul de stiri de la ora 14:00 a prezentat in mod mincinos nu numai ca as fi instigat scandalul, ci si ca as fi fost responsabil de unele distrugeri din fostul complex Vegas.

La fel de neadevarata este si stirea pe care au publicat-o cotidianele centrale Adevarul, Atac, etc. cat si TVR1, Antena 1 si OTV unde am fost portretizat ca fiind coordonatorul militar al minerilor din timpul evenimentelor de la Costesti, la care de fapt nici nu am participat. Nu am fost acuzat doar eu in mod mincinos ci si alti colegi de-ai mei.

Despre Adrian Campeanu si Matei Ioan s-a afirmat ca au luat parte la mineriada de la Costesti si ca au asigurat sprijin logistic militar. De fapt in acea perioada Adrian Campeanu se afla in Legiunea Franceza si a demonstrat cu documente si cu martori ca nu a luat parte in nici un fel la acele evenimente, cum nu a participat nici Matei Ioan.

Ziarele si televiziunea prin campania care au purtat-o impotriva mea au jucat un rol important si negativ in starnirea opiniei publice impotriva mea si implicit au influentat justitia.

Rep.: Ai avut impresia ca a existat o campanie de presa impotriva ta?

Florin Ioan Penciuc: Da. Campania de presa purtata impotriva mea a numarat 3 televiziuni nationale respectiv TVR1, Antena1, OTV, mai multe televiziuni regionale, 6 cotidiane nationale si anume Atac, Adevarul, Jurnalul National, Romania Libera, Cronica Romana, Cotidianul, precum si cateva zeci de ziare de provincie, Atac de Valea Jiului, Gazeta de Sud, Gazeta Vaii Jiului, Replica, Ziua de Transilvania, Curierul Vaii Jiului, Romania Libera de Transilvania, Matinal, Politica si Afaceri, Hunedoreanul, Servus Hunedoara, Unda de Soc, Nyugoti Jelen, Timpolis etc.

Aceasta acoperire masiva nu putea fi realizata decat prin implicarea structurilor informative, pentru ca nici o persoana din mediul civil nu putea sa aiba atat de multa influenta, cu atat mai putin un nume ca al lui Sorin Ovidiu Vantu, ceea ce nu este cazul.

Limbajul de specialitate caracteristic structurilor informative si nu ziaristilor, stilul in care s-au transmis publicului informatii despre cazul meu a deconspirat cine se afla in spatele acestei campanii murdare. Ziaristii indica surse judiciare, oficiale sau bine informate.

Declaratiile publice ale comandantilor celor doua Servicii secrete locale cat si a altor persoane care lucrau in acele departamente, comandanti de politii, senatori, fosti deputati, persoane din domeniul politic etc., au indicat de asemenea ca autoritatile statului se aflau in spatele ei.

O sa observati ca in nici unul dintre articolele publicate dupa ce am parasit Romania nu o sa gasiti si punctul meu de vedere, ci numai pe cel al autoritatilor.

Informatii false transmise de autoritati si publicate in presa au ajuns pe mesele judecatorilor fiind luate in considerare si implicit constituindu-se in probe in condamnarile pronuntate impotriva mea.

Rep.: A publica punctul de vedere al ambelor parti este obligatia oricarui jurnalist independent. De ce crezi ca alti jurnalisti nu au fost interesati sa ti se publice si punctul tau de vedere?

Florin Ioan Penciuc: S-au publicat in total peste 300 de articole de presa timp de 7 ani si trebuie sa spun ca in timp ce unii ziaristi au luat parte la aceasta campanie murdara in cunostinta de cauza, stiind ce se intampla, altii au fost dezinformati si manipulati de sistemul judiciar.

In timp ce autoritatile au scos din maneca in mod oficial doar acuzatia de trafic de influenta, zeci de ziare au publicat mai mult de 16 capete de acuzare, toate provenite din surse oficiale unde am fost in permanenta amenintat si calomniat.

Campania din mass media a fost atat de otravita si a fost atat de evident ca in spatele ei se afla autoritatile statului incat nimeni nu a avut curajul sa-mi publice si opinia mea.

In timp ce declaratiilor autoritatilor li s-au acordat spatii largi, alti jurnalisti s-au simtit intimidati si nu au vrut sa-si creeze probleme prin publicarea punctului meu de vedere, astfel ca in presa a aparut doar punctul de vedere al autoritatilor.

Ce s-a intamplat cand revista Flacara a alocat spatiu, unde dupa 7 ani mi s-a publicat in sfarsit si opinia mea? Senatorul Paunescu a fost atacat imediat prin presa si improscat cu noroi. Uitati-va la tot ceea ce vi s-a intamplat dvs. si veti intelege de ce alti jurnalisti nu au vrut sa publice si punctul meu de vedere.

Daca in cazul meu ar fi fost vorba doar de un caz simplu de trafic de influenta, asa cum s-au straduit sa explice autoritatile doar in ultimele 5-6 luni, se pune intrebarea de ce nu s-au implicat doar institutiile competente precum Politia si cum explicati implicarea pe tot parcursul acestui proces a Serviciilor de Informatii cat si atacurile pe care acestea le lanseaza sub diferite forme?

Rep.: Se afirma ca ai avea conflicte nerezolvate cu persoane din Directia de Informatii de Protectie Interna din Petrosani. Care este adevarul?

Florin Ioan Penciuc: Adevarul este ca daca aceasta Directie s-ar numi Directia de Dezinformare a Cetatenilor si de Protectia Infractorilor in loc de numele pe care-l are in acest moment, ar reflecta adevaratul lor obiect de activitate, cel putin la Petrosani.

Din cauza refuzului meu de a colabora cu fosta UM 0215, aceasta m-a transformat intr-o tinta si au vrut sa ma reduca la tacere. Dar daca observ ca ei comit o ilegalitate si vorbesc deschis despre acea ilegalitate, nu inseamna ca as avea ceva personal cu ei, ci imi exercit doar datoria mea de cetatean.

Oamenii gresesc cand aleg sa taca in loc sa expuna ilegalitatile. In felul acesta, autoritatile chiar daca comit abuzuri isi permit sa nu faca nici un fel de schimbari de atitudine pentru ca cetateanului ii este frica si nu vorbeste.

Nu exista nici un conflict deschis intre mine si ei, ci exista un conflict deschis intre ei si legea pe care o incalca cu nerusinare. Comandantul acestei unitati si-a abuzat pozitia oficiala, iar apoi a inventat scenarii pentru a scapa de responsabilitatea care-i revine in urma crearii acestor scenarii.

Un scenariu sustinut de fosta UM 0215 este ca eu as fi comandat si finantat aceasta intreaga campanie purtata de mass media, reiesind ca eu as fi de fapt responsabil de influentarea sistemului de justitie pentru a-mi obtine condamnarea.

Daca aveam atata putere sa comand o astfel de campanie, asa cum afirma Serviciile de Informatii, mi-as fi rezolvat acuzatiile in urma carora am fost condamnat, si nu as fi avut nevoie de campania de presa. Insa asa, aceasta isi manipuleaza superiorii care poate nu stiu adevarul si isi acopera urmele.

Ma consider vindecat pentru ca justitia britanica a decis in favoarea mea si consider cazul incheiat. Detin insa dovezi directe care nu au fost expuse in nici un fel si demonstreaza implicarea directa a structurilor Serviciilor de Informatii din Petrosani cat si a altor oficiali din alte structuri in cazul meu.

Daca nu voi fi lasat in pace si magariile nu vor inceta, cu resursele pe care le am la dispozitie cat si cu mecanismele legale la care aici am acces, o sa ma tin de ei pana o sa-i fac colegi la Barcea. De asemenea lipsa de atitudine din partea oficialilor din M.I. cand cadrele lor sunt reclamate pentru abuzuri indica ca acest gen de comportament este tolerat de structurile superioare ale acestui minister.

Rep.: Cazul tau si cazul Bivolaru creeaza deja probleme de imagine Romaniei. Cum se vede de acolo? Sunt doar cazuri izolate?

Florin Ioan Penciuc: Nu sunt cazuri izolate. Sunt doar o particica dintr-un tablou mult mai mare. Pentru a afla adevarul ar trebui facute urmatoarele: Consiliul Europei cat si Comisiile Europene de monitorizare ale drepturilor omului in Romania ar trebui sa ceara celor 25 de state membre sa divulge numarul cetatenilor romani care au primit azil politic in anul 2005.

Acest lucru ar putea sa-l faca insa si APADOR-ul. Raspunsul ar oferi o imagine reala asupra abuzurilor pe care autoritatile le-au comis. Ati vedea ca in loc de a fi o problema izolata este de fapt o problema larg raspandita. Din cate stiu, inca 2 cetateni romani au primit azil politic in Regatul Unit doar in anul 2005.

Cunosc detalii despre alte 3 cazuri in Austria, 2 in Spania si alte 2 in Italia. Deci 11 cazuri pana acum, incluzand cazul meu si cazul Bivolaru. Persoanele nu vor sa-si faca publice cazurile de teama represaliilor pe care le-ar putea suporta familiile lor aflate inca in Romania.

Pentru ca nu am primit acordul lor, nu va pot oferi nici un fel de detalii deocamdata. Nu as vrea sa ma intelegeti gresit, nu fac lobby pentru blocarea accesului Romaniei in UE, dar este o datorie morala ca atunci cand lucrurile nu merg bine sa le aratam cu degetul si sa discutam deschis despre ele.

Vreau ca Romania sa reuseasca in incercarea ei de a deveni membra cu drepturi depline in UE. Insa nu vreau sa se strecoare pe usa din spate in timp ce manipuleaza statisticile si pun pumnul in gura celor incomozi.

Rep.: Avand in vedere ca te-ai confruntat cu sistemul juridic din Romania si cel din Anglia, poti sa faci o comparatie argumentata?

Florin Ioan Penciuc: O deosebire ar consta in faptul ca tribunalele sunt extrem de dure si nu raspund in nici un fel presiunilor politice. Sarcina ca sa-ti demonstrezi cazul cade doar in grija ta si nu ti se face nici o concesie. Trebuie sa ai probe indubitabile.

Cea mai mica greseala, nu neaparat comisa cu intentie, poate sa fie doar pentru ca nu intelegi procedura, te poate costa insusi cazul. Audierea mea spre exemplu a durat cateva ore. Esti intors pe toate fetele, dupa care tribunalul isi face propriile cercetari.

Sistemul de justitie britanic este extrem de dur, dar tocmai de aceea este recunoscut si respectat in intreaga lume pentru ca se stie ca este un sistem care functioneaza bine si da rezultate. O alta deosebire esentiala consta in faptul ca in Anglia se aplica principiul “habeas corpus”, care este temelia legii drepturilor omului.

Asta inseamna ca nimeni nu poate fi judecat in lipsa, prin asta recunoscandu-se ca o judecata dreapta nu poate avea loc decat daca se respecta drepturile acuzatului de a fi prezentat instantei pentru a depune marturie. Acesta este un stat de drept bazat pe separarea puterilor in stat. Ar putea sa fie un exemplu bun de urmat si pentru Romania.