Opinia publica a uitat faptele ce se imputa controversatilor oameni de afaceri Ovidiu Tender si Marian Iancu. Publicul percepe, in aceste zile, doar spectacolul jenant al repetatelor lor incarcerari si eliberari din arest. Asa au ajuns eroi cei doi petrolisti fraudulosi.
GAZETA de Oradea a fost singura publicatie care a cautat si a identificat tentaculele din Bihor ale caracatitei de la RAFO-VGB, coordonate de cei doi afaceristi crescuti sub umbrela PDSR. GAZETA a demonstrat cum se intinde caracatita marilor afaceri ilegale din jurul RAFO pana in nord-vestul tarii.
Legatura a fost realizata prin activitatile de capusare a PETROM in Bihor de catre firmele grupului Tender, iar o parte din banii obtinuti pe nedrept se transfera spre grupul VGB - “creierul” de la Onesti, fost proprietar al Rafinariei CAROM.
Spalarea banilor s-a facut prin cesionarea, fara contra-prestatie, a unor creante ale SC Tender - astfel dobandite - catre grupul VGB.
Unul dintre “cadouri”, spre exemplu, este in suma de 10 miliarde lei! GAZETA a publicat, in premiera absoluta, o parte din documentele platilor facute de Sucursala PETROM Suplac catre Tender SA Timis pentru mai multe lucrari de constructie ce s-au dovedit fictive.
Astfel, numai in sase luni, in perioada iunie-decembrie 2001, “datoria Sucursalei PETROM Suplac” a fost achitata prin ordine de plata si “cedare creante catre VGB Bucuresti”, pana la nivelul de 31.512.862.128 lei! Adica, peste un milion de dolari! Abia in anul urmator s-a reusit inchiderea robinetului.
PETROM a inceput sa refuze la plata facturile firmei timisoreanului cu ochi albastri, cu explicatia “lucrari neefectuate”. Nu este vorba de niste amarate de milioane, ci, asa cum rezulta din actele contabile, numai din una dintre facturile stornate in 29.03.2002 ajunge la astronomica suma de 6.903.657.422 lei!
Dupa verificari indelungate, GAZETA a intrat, recent, in posesia datelor care ne permit probarea unei alte activitati din Bihor a mafiei moldovene. Despre ea nu trebuie vorbit doar la timpul trecut, fiindca, asa cum se va vedea, “metoda” este relansata din nou in baza invocarii unui asa zis “Brevet de inventie”.
Sute de miliarde de lei au fost fraudate pana acum prin “aplicarea” la Stei a unei pretinse metode de “rafinare la rece” a benzinei si motorinei din diferite “fractii petroliere”, pentru “dovedirea” careia organele de control si ancheta au acceptat - incredibil! - certificate si dovezi “stiintifice” falsificate, afisate cu impertinenta la sediul unui depozit obisnuit de carburanti.
Acasa la Elena Albutiu
Pionul local al caracatitei a fost si mai este (dovada fiind firma Biocetan, despre care vom vorbi curand) Racz Peter Attila, considerat multi ani de catre autoritatile bihorene ca “patron” al unei “rafinarii” la Stei, administrate de SC PETROCRIS SRL Stei.
In realitate, “rafinaria” se reducea la 12 rezervoare, in care se depozitau combustibili furati din conducte sau de la sonde, ori “tunati” de la alte firme si rafinarii din tara. Depozitul era folosit si ca loc de stocare pentru produsele importate prin folosirea unor acte vamale falsificate sau traficate prin diferite metode interne.
Aceasta firma, aflata, bineinteles, actualmente, in faliment, isi pastra documentele intr-un apartament de pe strada Emanuil Gojdu, apatinand avocatei Elena Albutiu.
Frauda putea fi stopata mult mai devreme daca aceasta nu se implica, impreuna cu fostul comandant al Politiei Bihor, chestorul PSD (acum in rezerva) Gheorghe Chereji, in blocarea si ascunderea actelor compromitatoare, depistate de patru ofiteri care au descins in imobil in data de 17.05.2002. Inscrisurile dovedeau fantastica evaziune si sinuosul traseu folosit de filiera Iancu-Racz-Tarau.
Astfel, zeci de mii de tone de produse cu denumirea “fractie C5”, “benzen brut”, “toluen”, “xilen”, “fractie C6”, “concentrat BTX tip B”, “M.T.B.E.” etc., le-au fost furnizate celor doi bihoreni de celebra mafie bacauana a petrolului, prin intermediul firmelor Petrocris, Bemotex si Scamid, iar actele le pastrau ascunse in casa avocatei Albutiu!
Diplome pentru prosti
La fata locului, “in rafinarie”, se foloseau alte tertipuri. Astfel, cu ocazia oricarui control, Racz pretindea - si autoritatile l-au crezut cu foarte multa usurinta - ca transforma la rece “fractiile industriale neaccizate” in motorina si benzina.
Pe peretii maghernitei erau afisate certificate frumos colorate, diplome din tara si strainatate - toate false. Tot soiul de prescriptii tehnice, expuse la vedere in formule alambicate, dadeau vizitatorilor impresia ca se lucreaza dupa ultimele cuceririri ale stiintei.
In realitate, insa, era o imensa inselatorie al carei unic rol era sa produca acte de provenienta pentru benzina si motorina livrata de mafia bacauana sub acele denumiri enumerate mai sus, ale unor “fractii petroliere neaccizate”.
Pe baza unei asemenea “orbiri” a obtinut Calin Gal numirea in functia de Comisar sef al Garzii Financiare Bihor de la tatal prietenului sau, fostul prefect PSD Aurel Tarau. In mai multe dintre “actele de constatare” intocmite de el, Gal a confirmat, negru pe alb, ca Racz a fabricat benzina la Stei. Ceea ce este un fals cat vila lui Gal.
Mihaiu n-a fost mai breaz
Sa nu credeti cumva ca Simionescu si Gal au fost singurii bravi comisari care s-au lasat cu atata placere indusi in eroare de rafinaria de pe peretii depozitului! Sa dam citire unui act salvat de la prapadul din casa Elenei Albutiu.
Mihaiu Ioan, comisarul sef, in perioada respectiva, al Garzii Financiare Bihor, il asigura pe omologul sau din Bacau, in 30 iulie 2001, ca se ocupa cu zel deosebit de identificarea traseului urmat de peste 2000 de tone de “componente petroliere” livrate, inca din 3 mai 2001, de SC Polistart SRL Onesti catre SC Petrocris SRL Stei.
Ii garanta ferm ca a inteles mecanismul relatiei dintre cele doua firme, care au avut ca scop “procesarea cantitatii de benzina premium fara plumb, in baza retetelor de fabricatie si licentelor detinute de catre procesator.
Ulterior, societatea bacauana a mai trimis catre depozitele din localitatea Stei cantitati importante de componente petroliere necesare obtinerii benzinei premium ll fara plumb, pentru care s-au intocmit contracte de custodie cu receptia efectiva a marfii si gestionarea acesteia in baza fiselor de magazie”. Te crucesti, dar sigur nu a fost numai prostie la mijloc!
Comanda serioasa
Racz Peter Attila este protagonistul a nu mai putin de noua dosare penale, declinate de circa trei ani la Sectia de Combatere a Crimei Organizate din Parchetul General. Povara ce nu l-a impiedicat sa puna la cale alte metode de frauda. Daca a observat ca atat de usor poate sa-l creada cineva in balivernele cu “rafinarea la rece”, Racz a hotarat sa perfectioneze smecheria.
Pe fondul sperieturii din mai 2002 (cu actele depistate la Albutiu de catre ofiterii de politie), ingeniosul Attila s-a gandit sa-si asigure o aparare in plus, pentru orice eventualitate. De fapt, isi da de gol minciunile de pana atunci.
Ce a facut: in 04 iulie 2002, el a depus - ca cetatean maghiar! , desi e roman si se pare ca are interdictie sa intre in Ungaria - la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci o cerere de brevet de inventie, alaturi de cel care ii semnase ani in sir “certificatele de calitate” pentru produsele “rafinate” la Stei, Radu Zamfirache.
A lasat aproape 4 ani in uitare “inventia”, a carei aplicare ar costa enorm si este nerentabila. Procedeul de “fabricare a esterilor de inalta puritate ai acizilor grasi destinati utilizarii ca aditivi si combustibili pentru motoare Diesel” ar costa mai mult decat orice varianta de producere a combustibililor.
Totusi, recent, el a fost readus de Racz in actualitate, menit sa asigure fatada unei alte escrocherii marca “Racz-Tarau”. Amanuntele incredibilei tarasenii, le puteti citi tot in GAZETA.
Cum a colaborat mafia bacauana cu Tarau
Metoda folosita era una relativ simpla, exersata de zeci de ori de oamenii din reteaua infractionala coordonata de Adrian Tarau. O firma de sacrificiu lasa “in custodie” , pentru o luna, maxim doua, la “rafinaria” lui Attila Racz din Stei, cateva sute sau mii de tone de produse petroliere despre care actele din Onesti-Bacau sustineau ca sunt de uz industrial.
“Rafinaria”, apartinand SC Petrocris Stei, trebuia sa transforme in “benzina” miile de tone de “fractie C5, benzen brut, toluen, xilen, fractie C6, concentrat BTX tip B, M.T.B.E.”, al caror numitor comun era acela ca fusesera livrate in regim de scutire de taxe de drum si accize.
Rafinarea nu se realiza in realitate pentru simplul motiv ca nu era nevoie, produsele fiind din start benzina sau motorina.
La scurt timp dupa “botezarea” lor ca benzina de catre “parintele” Attila, acesta le elibera scriptic, in perioada cat inca mai era activ contractul de custodie, catre transportatori fictivi, care ar fi fost trimisi de o firma - ce se dovedea ulterior ca a fost fantoma - din Timisoara sau alte localitati din tara.
Persoanele inscrise ca delegati in avizele de insotire a marfii nu existau in realitate, iar seriile actelor lor de identitate erau “din burta”. Autoturismele ale caror numere de inmatriculare au fost inscrise fictiv in avize nu au efectuat niciodata transporturi de produse petroliere.
In realitate, faptic, “benzina” ajungea la statiile de combustibili ale lui Adrian Tarau si la depozitul sau de la SCAD, de unde o dirija spre alti amatori de chilipiruri.
“Noi nu am avut cunostinta despre destinatia produselor si nici a transportatorilor care au efectuat transportul.
Intrucat la poarta depozitului, care este la o distanta de aproximativ 300 metri de depozit, nu exista registru de poarta si nici personal cu atributii de paznic (halal “rafinarie”!), nu se stie numarul de inmatriculare al masinilor care au efectuat transportul”, a declarat Racz Attila, proprietar de “rafinarie” in Stei! Si a fost crezut.
Un sacrificat a rupt tacerea si arata spre Tarau
“Am fost angajat de Tarau Adrian sa supraveghez la desfasurarea operatiunilor de livrare, incarcare, si depozitare a produselor petroliere, sa am grija ca nu cumva autocisternele cu marfa sa ia o alta destinatie decat statiile Zenith sau depozitul SCAD. Am incercat timp de aprope noua luni sa fiu ascultat de cineva si sa iasa adevarul la suprafata.
Oare nu le este rusine domnilor politisti care au trimis la inchisoare mai multi amarati, cercetati in cel putin sapte dosare penale? Politia a facut marea realizare ca a finalizat mai multe dosare cu prejudicii de zeci de miliarde de lei, desi banii au intrat in buzunarele unor contrabandisti binecunoscuti, ca Adrian Tarau, Racz Attila si Ranyak Zoltan, iar amaratii - facuti patroni peste noapte - trag ponoasele pentru naivitatea lor... Anchetatorii nu vor sa vada cine a bagat banii in marfa ca sa poata cumpara astfel de cantitati de produse petroliere, unde a fost descarcata cea mai mare parte a lor si cine sunt proprietarii statiilor, indiferent ca au fost administrate de mine, de Vicas Florian, Ranyak Zoltan sau Sumalan Marcel.”
Paragina de dupa taifun
La cantitatile imense de combustibili ce figureaza in evidentele oficiale ca ar fi fost “rafinate” de-a lungul anilor la SC PETROCRIS SRL Stei, ne-am fi asteptat sa vedem niste instalatii mai acatarii.
Hardughia se reduce acum la sase rezervoare cilindrice dezafectate, inconjurate de un gard de sarma si o poarta descuiata! Au fost parasite de circa patru ani, fara sa se mai astepte “brevetarea inventiei”. Infractorii au considerat atunci ca nu mai merita sa creeze nici o aparenta. “Rafinaria” nu a functionat, de fapt, niciodata.
Motivul este simplu: nu a existat in realitate nicio rafinarie la Stei! Rolul sau a fost pur scriptic.
Ea trebuia sa justifice “disparitia” din circuitul comercial a unor fractii petroliere si sa “produca” documente justificative de provenienta pentru motorina si benzina provenind de la RAFO, dar care fusese livrata de rafinarie catre firmele intermediare sub diferite denumiri de fractii petroliere! Nu au existat niciodata utilajele sofisticate necesare unei astfel de activitati complexe.
Ori, combustibilii nu sunt mamaliga, sa poata fi obtinuti in ceaun, prin amestecare cu facaletul!
Tincau si Vidican sunt alti pioni din Bihor, alaturi de Racz, ai caracatitei RAFO. Dimensiunile acesteia au fost vizibile numai dupa detronarea PSD de la putere. Initial s-a constatat ca, numai prin “ramura” din jurul RAFO, s-au cauzat statului roman prejudicii de peste 500 milioane dolari. Ele sunt, in realitate, mult mai mari.
Adevarul este ca cercetarile au fost blocate de ramura moldoveana a mafiei PSD, care tutela aceste infractiuni economice si ai carei reprezentanti sunt un Hrebenciuc, un Sachelariu, un Iacubov. Firele ajung nu numai la Adrian Nastase, ci, alta premiera, aproape de Ion Iliescu, la consilierul sau, “revolutionarul” Dan Iosif.
In curand, GAZETA va putea prezenta nu numai intreaga poveste a fabuloasei inventii pritocite de Racz, ci si adevarul despre alte afaceri (Biocetan, Cetariu, fostul cinematograf “Crisana”) puse la cale de el in Bihor.
