Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures ocupa ultimul loc intre parchetele de acelasi rang din tara, dupa numarul de dosare solutionate l In primul trimestru, procurorii din cadrul Parchetului CA au solutionat 135 de dosare l Liviu Moica, un procuror ajuns in pragul pensionarii, se razboieste cu jurnalistii de la ZIARUL in loc sa solutioneze dosarele infractorilor

Lunea trecuta, Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicitatii raportul de activitate al instantelor, respectiv al parchetelor din tara. Cel mai prost din tara au iesit Parchetul de pe langa Curtea de Apel si Curtea de Apel Targu Mures clasate pe ultimul loc dupa volumul de activitate raportat la numarul de procurori, respectiv judecatori care activeaza in cadrul lor.

Parchetul a iesit cel mai sifonat din raportul statistic, din cele inserate rezultand ca procurorii de la Targu Mures si-au indeplinit cam jumatate din media stabilita la nivel national. Astfel, daca cel mai mare numar de lucrari de solutionat a fost inregistrat de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti (2.320 lucrari), la Targu Mures situatia a involuat spectaculos.

"Scaderi considerabile ale volumului de activitate s-au inregistrat in cazul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Targu Mures - care a inregistrat, in perioada de raportare, un numar de 135 lucrari, cu 168 lucrari de solutionat mai putin decat in trimestrul I 2005", s-a aratat in raportul CSM.

Reprezentantii Parchetului nu pot acuza nici schema incompleta, deoarece si in aceasta situatie sunt extrem de departe de media nationala stabilita pentru procuror de Curte si anume - 42,58 de dosare.

De altfel si CSM a facut aceasta precizare, aratand ca: "trebuie remarcat totusi ca, in ipoteza ocuparii integrale a numarului de posturi de executie prevazute pe schema, in mod corespunzator va scadea si mai mult incarcatura de lucrari pe procuror - 10,38 lucrari la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures, 24,29 lucrari la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau si 22,00 lucrari la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov".

Imediat dupa publicarea raportului, procurorul general Petru Dan a acuzat ca datele ar fi false, prin strecurarea unei erori de raportare sau prelucrare a datelor remise CSM.

In raport, o alta instanta mureseana este "criticata" pe cifre, si anume Curtea de Apel Targu Mures. Aceasta a inregistrat, la nivelul trimestrului I 2006, cel mai mic volum de activitate, respectiv 1.902 cauze, situatie neschimbata fata de anul 2005, cand a avut de asemenea cel mai mic volum de activitate, respectiv 1.567 cauze.

Cazul Moica

Cu toate ca reprezentantii Parchetului CA au iesit rapid la atac, situatia nu ne mira. Iar pentru ca a ales sa se razboiasca mai degraba cu jurnalistii decat sa vada de infractorii, pestii mari, de altfel, care sunt de competenta PCA l-am ales pe procurorul, cu un picior la pensie, Liviu Moica.

Liviu Moica a instrumentat mai multe dosare grele, prin numarul mare de invinuiti, martori audiati, cazuri de altfel celebre prin impactul pana in zilele noastre, si anume martie '90 si Hadareni.

Pentru Hadareni am platit o factura piperata, stabilita de CEDO, de peste 250 de mii de euro, inclusiv pentru modul in care procurorii Marin Sandu si Liviu Moica au anchetat dosarul.

Cazul Simion Frandes, inregistrat in martie '90, ingropat timp de 15 ani in sertarele procurorului Moica, ne-a adus un proces de insulta si calomnie, iar magistratului "insultat si calomniat" cereri inaintate CSM de aparare a onoarei si integritatii. Pe scurt va prezentam mai jos dosarul Frandes, hodacean aflat intr-unul din autobuzele pline cu hodaceni incendiate in 20 martie.

Desi inregistrat la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures pe 29 martie, ziua in care a decedat Simion Frandes, procurorul Moica nu a intocmit nici un act de urmarire penala pana in 5 septembrie al acelui dramatic an, singurele inscrisuri la dosar fiind 8-9 declaratii de la hodaceni (martori si parti vatamate). Moica nu a efectuat nici o cercetare la fata locului.

In 12 septembrie 1990, in dosarul Simion Frandes este consemnat ultimul inscris care are legatura directa cu ceea ce i s-a intamplat hodaceanului. Dosarul 5131/P/1990, inregistrat la Procuratura Bucuresti (cum se numea atunci Parchetul General), tocmai era facut disparut, inmormantat in biroul lui Liviu Moica.

Acum aproape un an consemnam ca, intr-o asemenea situatie, in care procurorul nu da de capat unui caz, el are totusi obligatia sa efectueze cercetari, inclusiv la fata locului, in vederea descoperirii autorilor.

Daca dupa o anumita perioada (timp in care se ocupa de caz, ia declaratii) nu gaseste autorii, trebuie sa trimita dosarul prin adresa Serviciului Judiciar al Politiei care sa efectueze toate cercetarile. Doar ca acest lucru nu s-a intamplat, semn ca procedura pentru Moica se aplica dupa bunul plac.

Dupa 15 ani de liniste, dosarul a reaparut in aprilie 2005, cand fapta era prescrisa. Si autorii neidentificati. Poate nici nu ar fi fost adusi in instanta vreodata. Ceea ce nu il scuza insa pe Moica.

In 2002, Parchetul General a facut primele demersuri pentru a primi o situatie cu dosarele nerezolvate (cu autori necunoscuti) din teritoriu. Parchetul de pe langa Tribunalul Mures a inceput sa faca investigatii pentru a afla in ce sertar sau in care arhiva s-a ratacit dosarul Frandes. De la Parchetul de pe langa Curtea de Apel au primit invariabil acelasi raspuns: dosarul nu se afla la noi.

Au fost trimise adrese si la Politie, iar dupa cautari amanuntite, politistii au constatat ca dosarul nu a fost niciodata inregistrat la ei.

In tot acest timp, Moica a tacut malc, mai pe sleau a mintit, sustinand ca dosarul nu se afla la el. Teoretic, acesta ar fi trebuit sa se gaseasca in arhiva Parchetului de pe langa Tribunalul Mures. Doar ca Moica se mutase la Parchetul Curtii in 1994, fara a preda insa si cazul Frandes.

Si a tacut pana in aprilie 2005, cand printr-o adresa Parchetul CA trimite spre competenta solutionare dosarul lui Simion Frandes Parchetului de pe langa Tribunal.

Fara rusine

Liviu Moica s-a simtit calomniat de articolele noastre, astfel incat in 21 octombrie anul trecut, in ultima zi in care putea depune plangere prealabila pentru insulta si calomnie, ne-a dat in judecata sustinand ca articolul publicat a fost tendentios, contrar realitatii si scris cu rea credinta.

Pentru a se apara, Moica a aratat ca a solicitat CSM sa-i apere onoarea, consiliul luand in discutie cererea sa pe 8 iunie, care i-ar fi dat dreptate. Hotararea CSM nu am regasit-o, din pacate, pe site-ul acestuia. Condescendent, Liviu Moica precizeaza ca nu a vrut sa afle cine i-au fost adversarii care au inaintat un "denunt calomnios" impotriva sa, fapt considerat o "mare greseala".

Moica a aratat ca (ce rau ne simtim) ca nu am intrebat pe nimeni despre dosar, in conditiile in care Petru Dan, propus martor in dosar, are o declaratie in articol, iar procurorul acuzat drept gropar de dosare era in concediu. Fara numere de telefon cunoscute.

Oricum ne vedem in septembrie. Diferenta este ca noi nu pornim de pe ultimul loc.